ÎCCJ, decizie (scj.ro #85287)

Militar în rezervă. Reținerea impozitului pe venit în cazul ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă, în baza Legii nr. 138/1999. Legalitatea impozitării Index alfabetic : Ajutor în baza Legii nr. 138/1999 Militar trecut în rezervă Impozit pe venit O.G. nr. 73/1999, art. 23 Legea nr. 138/1999 Legea nr. 56/1992 Conform art. 23 lit. b din O.G. nr.73/1999 se prevede expres că sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, și „alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii”, din această categorie făcând parte și ajutoarele acordate recurentului reclamant, în baza Legii nr. 138/1999 și care au fost așadar, în mod legal, supuse impozitării. I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 9076 din 17 decembrie 2004 Notă: O.G.

nr. 73/1999 a fost abrogată de O.G. nr. 7/2001, la rândul ei abrogată de Codul fiscal din 2003 (M: Of. nr.927/23 decembrie 2003). Prin sentința civilă nr.568/CA/2003 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea precizată a reclamantului A.C. formulată împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și totodată a luat act de renunțarea reclamantului la judecată împotriva pârâților Ministerul de Interne București și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul de Interne împotriva Ministrului Finanțelor Publice București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii precizate a reclamantului îl reprezintă solicitarea de restituire a unor sume de bani, reprezentând impozit pe venit, în mod nelegal aplicat și reținut în opinia reclamantului, aferent ajutoarelor primite în baza Legii nr.56/1992, ca și a Legii nr.138/1999 la trecerea în rezervă a reclamantului din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Bihor. Curtea de apel, analizând și interpretând prevederile actelor normative incidente în cauză, respectiv cele ale Legii nr.56/1992, ale Legii nr.138/1999, precum și ale O.G. nr.73/1999, a constatat că numai ajutorul acordat reclamantului în temeiul Legii nr.138/1999 a fost impozitat, făcându-se, în mod corect, aplicarea prevederilor O.G nr.73/1999, care reprezenta actul normativ cadru în materia impozitului pe profit, intrat in vigoare la 1.01.2000.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că sumele ce i-au fost acordate cu titlu de ajutor în baza Legilor nr.139/1999 și nr.56/1992 au fost în mod corect și legal impozitate, întrucât potrivit art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 ajutoarele primite ulterior trecerii în rezervă nu mai pot fi asimilate drepturilor salariale și ca atare nu sunt impozabile. Recursul este nefondat. La momentul trecerii sale în rezervă, recurentul reclamant a beneficiat de plata unor ajutoare speciale, acordate în conformitate cu prevederile Legii nr.56/1992, ca și ale Legii nr.138/1999, și contrar celor susținute și prin recursul de fată, din actele dosarului a rezultat că numai ajutoarele primite în baza Legii nr.138/1999 au fost impozitate potrivit O.G.

nr. 73/1999, astfel după cum în mod corect s-a stabilit și cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Recurentul reclamant a beneficiat de aceste ajutoare în anul 2000, când neimpozitarea prevăzută de art. 31 din Legea nr.138/1999, nu mai era în vigoare, fiind abrogată expres prin art.86 al O.G. nr.73/1999. Acest din urmă act normativ prevede totodată că toate veniturile realizate de contribuabili se impozitează, cu excepția situațiilor reglementate în art.5 și 6, dar care nu sunt aplicabile recurentului, întrucât, prin art. 23 lit. b din O.G. nr.73/1999 se prevede expres că sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, și „alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii”, din această categorie făcând parte și ajutoarele acordate recurentului reclamant, în baza Legii nr. 138/1999 și care au fost așadar, în mod legal supuse impozitării.

Recursul a fost respins.