ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3011/2018

Prin decizia nr. 407 A din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 3 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. A schimbat, în tot, încheierea apelată, a admis cererea și a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 21527/2012 pronunțată de Tribunalul din Bologna, Italia, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B.

La data de 8 iunie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 11 iunie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părți, în vederea soluționării căii de atac.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București la 18 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 21527 din 18 decembrie 2012, definitivă, pronunțată de Tribunalul din Bologna, Italia, secția a III-a civilă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 3 octombrie 2017, a respins cererea, ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 407 A din 20 aprilie 2018, a admis apelul declarat de reclamant împotriva încheierii pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în tot. A admis cererea și a dispus încuviințarea executării silite a sentinței nr. 21527/2012 pronunțată de Tribunalul din Bologna, Italia, secția a III-a civilă.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Executarea hotărârilor străine este reglementată prin art. 1103-1110 C. proc. civ., dispoziții care se completează cu cele cuprinse la art. 666 alin. (6) și (7) din cod.

Conform art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege, dispozițiile art. 712 alin. (3) rămânând aplicabile. Alin. 7 al art. 666 C. proc. civ., cu modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, stipulează în sensul că încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, prezenta cale de atac a fost promovată în ipoteza în care cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă (prin decizia nr. 407 A/2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), iar titularul acesteia este debitorul împotriva căruia se urmărește începerea executării silite.

Față de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 407 A din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 407 A din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.