ÎCCJ, decizie (scj.ro #138460)

Funcționar public. Cadru didactic

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală

Indice alfabetic:

Drept penal

-

funcționar public

C. pen.,

art. 175

În raport cu dispozițiile art. 114 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, ce atribuie instituțiilor de învățământ superior caracterul de utilitate publică, persoana care are calitatea de cadru didactic în învățământul superior într-o universitate privată are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen. Cadrele didactice din învățământul superior au calitatea de funcționari publici, în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei universități de stat sau al unei universități private.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 97/A din 23 martie 2017

Prin sentința nr. 187/PI din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, între altele, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., procuror, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (fapte săvârșite în calitate de cadru didactic).

În temeiul art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, iar în temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (în calitate de cadru didactic).

În temeiul art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în calitate de procuror).

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A., cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității Europene C., care a primit de la martorul denunțător D. bunuri în august 2013, în data de 23 decembrie 2013, în data de 22 septembrie 2014 și în data de 23 octombrie 2014, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenului la disciplina „Drept constituțional” din 5 februarie 2014, precum și pentru influența promisă și care s-a lăsat să se creadă că a fost exercitată sau chiar a fost exercitată, în scopul promovării frauduloase la alte discipline studiate în anul I, an universitar 2013-2014, prin intervenții pe lângă cadrele didactice titulare (E., F., B., G., H.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și de trafic de influență în formă continuată, prevăzută în art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în concurs formal prevăzut în art. 38 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității Europene C., în data de 5 februarie 2014, fără o examinare a cunoștințelor teoretice la disciplina „Drept constituțional”, a trecut în catalogul de examen la poziția nr. 16 aparținând martorului D. nota 8, deși acesta nici măcar nu a fost prezent în sala de examinare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen.

Inculpatul B. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută în art. 375 C. proc. pen.

Faptele inculpatului B., care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității Europene C., în data de 12 martie 2014 și în data de 16 octombrie 2014, a primit de la martorul D. bunuri, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenelor la disciplinele „Istoria statului și dreptului românesc”, respectiv „Drept roman”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității Europene C., în data de 12 martie 2014, fără o examinare reală a cunoștințelor teoretice la disciplina „Istoria statului și dreptului românesc”, a trecut în catalogul de examen la poziția nr. 16 aparținând martorului D. nota 7 și, ca dată de examinare, datele aferente sesiunii, iar în data de 16 octombrie 2014 a procedat în aceeași modalitate, menționând în catalogul de examen la disciplina „Drept roman” nota 6 și că examinarea a avut loc în 25 septembrie 2014, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, între alții, inculpații A. și B., care au criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține, între altele, următoarele:

Cu privire la critica vizând netemeinicia sentinței atacate, având în vedere că instanța de fond a respins cererile de schimbare a încadrării juridice în sensul că nu a reținut incidența dispozițiilor art. 308 C. pen., ambii inculpați susținând că nu au calitatea de funcționari publici, întrucât își desfășurau activitatea în cadrul unei universități particulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de cei doi inculpați, stabilind că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prevăzute în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (fapte în calitate de cadre didactice), neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 308 C. pen.

Astfel cum s-a menționat în mod constant în literatura de specialitate, noțiunile de „funcționar public” și „funcționar” au o semnificație mai largă decât aceleași noțiuni din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și datorită faptului că exigențele de apărare a patrimoniului și de promovare a intereselor colectivității impun o mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.

Funcționarul public este definit în art. 175 alin. (1) C. pen. ca fiind „persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.”

Potrivit alin. (2), „este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

Rezultă că funcționarul public, astfel cum este definit în cuprinsul art. 175 alin. (1) C. pen., poate exercita fie atribuții și responsabilități pentru exercitarea prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești, fie atribuții cu privire la realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, fie poate exercita o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură. Scopul utilizării de către legiuitor a expresiei „funcție publică de orice natură” și nu „funcție publică” a fost acela de a evita existența unei suprapuneri între noțiunile de funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999 și expresia utilizată în cuprinsul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., pentru a delimita sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea legii penale. Astfel, sintagma „funcție publică de orice natură”, în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ, iar noțiunea de funcționar public este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici. „Funcția publică” reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale, iar „interesul public” este acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte.

Astfel, conceptul de „funcție publică” se află în strânsă corelație cu noțiunea de „interes public”, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general în baza prerogativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat. Or, funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și, ca atare, în exercitarea funcției are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul privat.

Noțiunea de „serviciul public” desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituții din administrația internă împărțită pe secții, servicii etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entități care, prin activitatea pe care o desfășoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale societății.

Așa cum a reținut și instanța de fond, instituțiile de învățământ superior sunt de utilitate publică, indiferent că sunt de stat sau particulare, conform art. 114 alin. (4)-(5) din Legea nr. 1/2011, modificată prin O. U. G. nr. 49/2014. Anterior acestei modificări textul stabilea că instituțiile de învățământ superior sunt de interes public.

Pe cale de consecință, contrar susținerilor celor doi inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că un cadru didactic din învățământul superior are calitatea de funcționar public, în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei universități de stat sau private.

În consecință, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 187/PI din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală.