ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 106/A/2016 - ultima parte

(prima parte a deciziei se regăsește în alt document purtând același număr)

În argumentare, apărarea a arătat că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul încălcării esențiale a normelor procesual penale care obligau instanța să lămurească toate aspectele cauzei prin probe, care trebuiau să fie administrate și interpretate în scopul aflării adevărului, acuzatul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția. Practic, instanța de fond și-a întemeiat hotărârea de condamnare a inculpatului pe un probatoriu emanat, în totalitatea lui, de la investigatorul sub acoperire, interpretat trunchiat, neobiectiv și, prin urmare, inapt să înfrângă prezumția de nevinovăție consacrată în Constituție.

În cuprinsul motivelor scrise de apel s-a susținut în acest sens, prioritar, că un prim aspect de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate vizează injusta soluție dată cererilor probatorii formulate de inculpat, care au fost respinse în mod nejustificat.

În aceeași sferă de argumentare, procedându-se la analiza soluției dispuse de prima instanță cu privire la fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, apărarea a arătat, în esență următoarele:

- infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat nu există în materialitatea sa întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui grup infracțional organizat, astfel cum acesta este definit prin art. 2 din Legea nr. 39/3003, dar nici a activității infracționale a inculpatului care se circumscrie modalității normative „a aderării” la o astfel de grupare;

S-a arătat în acest sens că, pornind de la descrierea infracțiunii analizate, astfel cum aceasta a fost realizată prin actul de acuzare, în sensul că la presupusa activitate infracțională au participat, pe lângă lucrătorii vamali, și polițiști de frontieră și unii șefi de tură sau de grupă ai acestora, care au tolerat activitățile infracționale și au participat uneori la împărțirea sumelor de bani primite cu titlu de mită, instanța de fond a realizat o confuzie nepermisă între organigrama profesională a inculpaților cercetați în cauză și organizarea pe verticală a activități infracționale de grup. Or, deși rechizitoriul a reținut că singura activitatea a inculpatului K. era reprezentată de „exercitarea actelor materiale de luare de mită, fiind singura sa preocupare, pe timpul serviciului"', actele dosarului evidențiază faptul că, în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, în sarcina acestuia nu s-a reținut săvârșirea vreunei fapte, ceea ce înseamnă că cel puțin în acest interval de timp inculpatul nu a mers la serviciu pentru a săvârși infracțiuni. În plus, nu s-a făcut dovada vreunor relații de subordonare între membrii așa zisului grup infracțional și a rolurilor prestabilite ale acestora, dar nici a existenței unui lider organizatoric al grupării.

S-a mai arătat că, în urma examinării rechizitoriului, se constată că în descrierea activității infracționale de grup a inculpaților se utilizează termeni, fraze și o topică identice, activitatea fiecărui inculpat în parte fiind personalizată doar prin indicarea numelui inculpatului.

În concret, s-a susținut că nu există nicio probă care să-l încrimineze pe inculpatul K., cu excepția declarațiilor investigatorului sub acoperire G.G.G., care, raportat la circumstanțele descrise în probatoriu, nu pot fi considerate ca fiind obiective și temeinice, având în vedere faptul că, practic, acesta instiga la săvârșirea infracțiunilor. În plus, există martori care infirmă cu tărie cele susținute de investigatorul sub acoperire, respectiv:

- martora F.F.F.F. a arătat că, în noaptea de 6/7 decembrie 2010, inculpatul K. a avut o discuție contradictorie cu investigatorul sub acoperire, refuzând să permită accesul mai multor mașini cu presupuse mărfuri accizabile. Totodată, a arătat că au fost situații când inculpatul Y.Y.Y.Y.Y.Y., decedat, a declarat faptul că, în noaptea de 6/7 decembrie 2010, inculpatul K. a refuzat să permită accesul mai multor mașini în țară (fila 114 - vol. X dosar urmărire penală) în țară;

- șeful de tură F.F.F. (fila 418 – vol. IX, dosar urmărire penală) a arătat că într-una din zilele în care au fost de serviciu agenții de poliție K. și Y.Y.Y.Y.Y.Y. pe sensul de intrare în țară, aceștia i-au spus că nu sunt de acord să-i lase pe traficanți să intre fraudulos cu țigări de contrabandă în țară, comunicându-i acest aspect lui G.G.G.; ca urmare, acesta din urmă i-a spus că este „prea moale”întrucât exista acceptul de a se lua mită și de a fi lăsați traficanții să intre în țară; mai mult, ulterior, G.G.G. îl întreba de fiecare dată pe șeful de tură care era persoana pe care intenționa să o repartizeze în post pe sensul de intrare în țară, cerându-i să nu îi repartizeze în acest post pe agenții de poliție K. și Y.Y.Y.Y.Y.Y.

În consecința argumentelor prezentate, apărarea a solicitat ca, subsecvent admiterii apelului și desființării hotărârii atacate, în rejudecare să se dispună, în principal, achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

- în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită calificată, apărarea a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 396 alin. (5) și art. 16 lit. a) C. proc. pen., susținând că mijloacele de probă reținute de prima instanță ca dovadă a săvârșirii acestor activități infracționale sunt lipsite de orice relevanță;

S-a arătat în acest sens că toate actele materiale pe care instanța de fond le-a considerat ca fiind dovedite, se bazează pe următoarele elemente: procesul-verbal al investigatorului G.G.G., anumite însemnări ale acestuia, precum și declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală. Or, din analiza declarației investigatorului G.G.G. de la data de 15 noiembrie 2013, prin prisma materialului probatoriu administrat în cauză, rezultă că acesta a avut o atitudine nesinceră. În plus, este cert faptul că la momentul introducerii sale în cauză, investigatorul sub acoperire G.G.G. nu era autorizat „să ia bani cu titlu de mită", așa cum este consemnat în vol. IV, fila 197 verso (declarația acestuia) din dosarul de fond, precum și în vol. V din dosarul de urmărire penală.

- referitor la infracțiunea de complicitate la contrabandă, apărarea a formulat concluzii de achitare, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., susținând că, în condițiile în care inculpatul, polițist de frontieră, avea ca atribuție de serviciu doar înregistrarea documentelor privind identitatea persoanelor ce traficau frontiera, în sarcina acestuia nu se poate reține săvârșirea infracțiunii analizate.

S-a mai susținut în același sens că în sarcina inculpatului nu se poate reține complicitatea la infracțiunea de contrabandă calificată atâta vreme cât autorii infracțiunii nu au fost identificați.

În consecința argumentelor prezentate, apărarea a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., cu consecința firească, în planul laturii civile, a respingerii acțiunii civile, ca neîntemeiată.

În petitul motivelor scrise de apel, apărarea inculpatului a invocat ca temei supliment al achitării - dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.

În cadrul acelorași motive, apărarea a criticat soluția dată laturii civile a cauzei, susținând că inculpatul nu putea fi obligat la plata către stat a echivalentului în lei al țigărilor pretins traficate și a taxelor vamale și accesoriilor aferente acestora, o astfel de obligație incumbând exclusiv autorilor infracțiunii de contrabandă calificată, care nu au fost însă identificați în cauză. În plus, s-a susținut că sumele la plata cărora a fost obligat inculpatul au fost stabilite în mod arbitrar.

În argumentarea aspectelor de nelegalitate, apărarea a susținut că deși în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a analizat probele dosarului, a reținut în sarcina inculpatului K.K. stări de fapt care nu rezultă din probele respective, prin urmare, necorespunzătoare adevărului.

În același sens s-a arătat că nelegalitatea sentinței penale atacate rezidă și în faptul că instanța a reținut stări de fapt pe baza declarațiilor colaboratorului L.L.L.L.L., care nu pot constitui mijloace de probă, întrucât, potrivit art. 86

2

alin. (5) C. proc. pen. anterior, acestea trebuiau consemnate într-un proces - verbal semnat de procuror. Potrivit art. 64 C. proc. pen. anterior numai acest proces-verbal constituie mijloc de probă, iar nu declarația olografă a colaboratorului cu identitate protejată, care nici măcar nu a fost dată după prestarea jurământului prevăzut de art. 85 C. proc. pen. anterior. Or, în condițiile în care starea de fapt reținută de instanță nu a fost stabilită în condițiile prevăzute de C. proc. pen., pe bază de probe legal administrate și după o analiză obiectivă a tuturor probelor, nici încadrarea juridică dată faptelor respective și nici soluția instanței nu pot fi considerate temeinice și legale.

În argumentarea criticii de netemeinicie, în concret, cu privire la fiecare dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, s-au menționat, în esență, următoarele:

- în ce privește faptele din 23 octombrie 2010, în cuprinsul hotărârii atacate,instanța a procedat la analiza mijloacelor de probă relevante, dar a reținut anumite stări de fapt care nu rezultă din probele respective.

Astfel, s-a reținut la pagina 209 din sentință împrejurarea că, în ziua de 23 octombrie 2010, inculpatul K.K. a primit cu titlu de mită suma de 160 euro din care și-a însușit 50 euro, pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, facilitând astfel mai multor persoane, contrabanda cu țigări. Or, nici din probele analizate de instanță și nici din alte probe ale dosarului nu rezultă că în ziua de 23 octombrie 2010 inculpatul K.K. ar fi primit drept mita suma de 160 euro.

Practic, starea de fapt reținuta de instanța referitor la fapta din 23 octombrie 2010, pentru care inculpatul a fost condamnat, este identica cu cea relatata de colaboratorul cu identitate protejata L.L.L.L.L. în declarația existentă în dosarul de urmărire penală - vol. 38 filele 69 - 70, excepție făcând suma de 160 euro, reținută de instanță ca fiind primită de inculpat. Această declarația nu se coroborează cu niciun alt mijloc de proba.

- în ce privește faptele din 27 octombrie 2010, acestea au fost reținute ca fiind probate, deși din nicio proba a dosarului nu rezulta ca în ziua de 27 octombrie 2010 inculpatul K.K. a primit suma de 1.630 euro, reprezentând mita care ar fi fost dată de contrabandiștii de țigări.

Starea de fapt reținută de instanța referitor la fapta din 27 octombrie 2010 este întocmai redată de investigatorul cu identitate protejată L.L.L.L.L. în declarația aflată în vol. 38 d.u.p., filele 76-77, cu excepția aspectului privind mita de 1630 euro, care nu rezulta nici din declarația colaboratorului si nici din alte probe ale dosarului.

- cu privire la faptele din 28/29 ianuarie 2011, la pagina 214 din sentința atacată, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 28/29 ianuarie 2011, prin Punctul de frontiera Moravița au fost introduse în țară 94 de baxuri cu țigări de contrabandă și că pentru ajutorul dat contrabandiștilor, inculpatul a primit suma totala de 4.700 euro, pe care a împărțit-o cu polițiștii de frontiera din tura respectiva si cu colegul sau, vameșul R.R.R.R.R.R.R., lui revenindu-i suma de 1.175 euro.

Instanța a făcut o analiză a probelor și a procesului-verbal în care a fost consemnată declarația investigatorului - vol. 8 d.u.p. filele 302-306, reținând că inculpatul a făcut parte din grupa de vameși de serviciu și ca partea de bani reprezentând mita primită de la contrabandiști a fost preluata de la vameși când inculpatul K.K. a plecat de la locul de muncă, în timpul serviciului, acest fapt fiindu-i adus la cunoștință de polițistul O.O.O.O.O.O. Prin urmare, din declarația investigatorului M.M. nu rezultă că inculpatul a primit bani de la contrabandiști, că a participat la controlul vamal și că ar fi primit bani din mita obținută de polițiști și vameși în respectiva noapte.

Cu toate acestea, instanța a reținut „că inculpatul K.K. s-a implicat activ în activitatea de contrabandă și luare de mită în tura respectivă, iar împrejurarea că la un moment dat a plecat de la serviciu, nu îl exonerează de răspundere".

- și faptele din 12/13 ianuarie 2011, reținute în sarcina inculpatului K.K., au fost apreciate ca fiind probate exclusiv pe baza declarației investigatorului M.M. și a procesului-verbal de redare a convorbirilor ambientale, deși acestea nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză și nu conțin niciun element care sa conducă la concluzia săvârșirii vreunei infracțiuni.

În consecință, în raport de argumentele factuale prezentate, apărarea a susținut că, în lipsa unui probatoriu care sa dovedească, fără echivoc, vinovăția inculpatului, în sarcina acestuia nu poate fi reținuta săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, impunându-se ca, urmare a admiterii apelului și desființării hotărârii atacate, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat întrucât lipsește cu desăvârșire forma de vinovăție prevăzută de lege, iar pentru infracțiunile de luare de mită, respectiv de contrabandă calificată, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor scrise de apel, achitarea a fost solicitată exclusiv în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Soluția dată laturii civile a cauzei a fost criticată, in principal, pentru următoarele considerente:

Stabilirea prejudiciului nu s-a făcut după normele prevăzute în Codul vamal, iar cantitățile de țigări considerate ca fiind introduse ilegal în țară au fost determinate exclusiv pe baza declarațiilor investigatorilor. Or, în condițiile în care din declarațiile investigatorilor și din înregistrările audio si video nu rezultă ce fel de țigări au făcut obiectul contrabandei, în mod firesc, valoarea taxei vamale, a accizei si a taxei pe valoare adăugată stabilita de specialiști nu este cea reala.

Mai mult, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 928.126 lei, reprezentând echivalentul în lei al țigărilor (pe baza raportului întocmit de specialistul Direcția Națională Anticorupție), iar separat, părții civile, suma totala de 694.429 lei reprezentând taxa vamala, acciză și T.V.A. pentru țigările ce fac obiectul contrabandei din 12/13 ianuarie 2011 si 28/29 ianuarie 2011 (fila 219 din sentința).

În concluzie, apărarea inculpatului K.K. a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului conform temeiurilor anterior menționate, cu consecința firească în planul laturii civile a respingerii, ca neîntemeiată a acțiunii civile exercitate împotriva acestuia.

În argumentare, apărarea inculpatului a susținut că hotărârea atacată este rezultatul încălcării dispozițiilor imperative circumscrise art. 396 alin. (2) C. proc. pen. conform cărora, "condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat” întrucât probele administrate în faza de urmărire penală, precum și în fața instanței de fond, în cadrul cercetării judecătorești, nu se coroborează între ele, nefiind de natură a crea convingerea sau măcar presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. În plus, o parte dintre acestea, respectiv înregistrările din mediu ambiental, sunt lovite de nulitate, fiind realizate cu încălcarea dispozițiilor art. 91 C. proc. pen. anterior, dispoziții legale care stabileau faptul că înregistrările puteau fi efectuate doar de către procuror, personal, sau de către organul de cercetare penală. Aceeași sancțiune este aplicabilă și declarațiilor investigatorului sub acoperire întrucât, potrivit art. 26 din Legea nr. 78/2000, toate constatările investigatorului trebuiau cuprinse în procese-verbale conform art. 26 din Legea nr. 78/2000.

În aceeași sferă de argumentare, apărarea a susținut că și ordonanța de delegare a investigatorului sub acoperire este nelegală și abuzivă având în vedere faptul că acesta a fost autorizat de către procurorul de caz, vol. 2 fila 6 - „sa promită, sa ofere, sa dea bani sau alte foloase in scopul obținerii unor probe", fiind astfel transformat în instigator la infracțiunile investigate. În consecință, mijloacele de probă obținute prin intermediul investigatorului sunt lovite de nulitate, neputând fi folosite în procesul penal. Mai mult,în declarațiile date in fata instanței de judecata, investigatorul G.G.G. a recunoscut faptul că a primit sume de bani de la inculpatul F.F.F., aspecte ce se coroborează și cu înregistrările video realizate în cauză. În plus, a susținut că în momentul în care a fost mutat la S.P.F. Deta, în calitate de polițist de frontieră, nu avea autorizație de investigator sub acoperire cu identitate ascunsă, motiv pentru care toate documentele întocmite de acesta în respectiva perioadă de timp sunt, deopotrivă, lovite de nulitate.

În concret, în raport cu fiecare faptă reținută în sarcina inculpatului, apărarea acestuia a susținut, în esență, următoarele:

- infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat reținută în sarcina inculpatului nu există în materialitatea sa, nefăcându-se dovada existenței la punctul de trecere a frontierei Moravița a unei grupări infracționale care să răspundă exigențelor art. 2 din Legea nr. 39/2003 și a activității specifice desfășurate de inculpat în cadrul acesteia.

S-a susținut în acest sens că activitatea inculpatului la punctul de trecere a frontierei Moravița, pe tura în care funcționau coinculpații cercetați în cauză, care, în opinia acuzării, se circumscrie infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat, s-a desfășurat în baza ordinului de transfer dispus de inspectorul general al Poliției de Frontieră, inculpatul desfășurându-și în mod normal activitatea în cadrul altor ture. În consecință, nu se poate spune că activitatea desfășurată de acesta, pe o durată scurtă de timp, în cadrul turei stabilite prin ordinul de transfer, poate constitui aderare la un grup infracțional organizat, nefăcându-se dovada consimțământului expres al inculpatului de a face parte din structura infracțională.

- cele două acte materiale de luare de mită pentru care a fost condamnat inculpatul nu sunt dovedite, neexistând mijloace de probă care să dovedească faptul că la datele de 23/24 ianuarie 2011 și 31/1 februarie 2011 i-au fost remise sume de bani cu titlu de mită;

- nu există nici un mijloc de probă, cu excepția declarației investigatorului cu identitate reală O.O., care să dovedească faptul că inculpatul i-a remis acesteia, la data de 26 decembrie 2010, cu titlu de mită, suma de 20 de euro.

- cele două acte materiale de contrabandă calificată pentru care a fost condamnat inculpatul nu pot exista în materialitatea lor întrucât la datele la care acuzarea susține că acestea s-au derulat, 23/24 ianuarie 2011 și 26 ianuarie 2011, inculpatul și-a desfășurat activitatea pe sensul de ieșire din țară, neavând, prin urmare, posibilitatea să faciliteze sau să participe la săvârșirea infracțiunii.

În consecința argumentelor prezentate, apărarea inculpatului a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat în primă instanță, temeiul de drept invocat numai în cuprinsul motivelor scrise de apel fiind dispozițiile art. 16 lit. a) și c) C. proc. pen.

În cuprinsul concluziilor orale, apărarea a formulat și un subsidiar, solicitând ca, subsecvent admiterii apelului și desființării, în parte, a hotărârii atacate, în rejudecare să se procedeze la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, în sensul acordării unei eficiențe sporite circumstanțelor personale ale acestuia - situația familială deosebită, starea precară de sănătate, lipsa antecedentelor penale - care să conducă la reducerea duratei pedepselor la un cuantum care să permită suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, în condițiile art. 81 C. pen., apreciat ca lege penală mai favorabilă în cauză.

În argumentare, cu privire la infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, inculpatul a susținut că probatoriul administrat în cauză nu a probat existența unei grupări infracționale la punctul de trecere a frontierei Moravița, constituit din lucrători vamali, polițiști de frontieră și contrabandiști de țigări și, prin urmare, nici așa zisa sa aderare la acesta. Astfel, nu s-a stabili structura așa zisului grup infracțional, în cuprinsul hotărârii atacate vorbindu-se despre rolul determinant în cadrul acestuia al funcționarilor, polițiștilor de frontieră și lucrătorilor vamali, fără a se preciza însă care era și contribuția celor care introduceau țigări în țară. Mai mult, deși în sarcina sa se reține faptul că, în perioada octombrie-noiembrie 2010, s-a implicat în contrabanda cu țigări desfășurată la punctul de trecere a frontierei Moravița, în cuprinsul hotărârii de condamnare s-a constatat ca fiind probat un singur act de introducere de țigări în țară, situat sub limita valorică a unei infracțiuni. Prin urmare, potrivit primei instanțe, aderarea sa la așa-zisul grup infracțional organizat s-a concretizat într-un singur act material, care, potrivit Codului vamal, constituie contravenție.

În aceeași sferă de argumentare, inculpatul a susținut că reținerile primei instanțe în sensul că aderarea sa la grupul infracțional ar fi fost determinată și încurajată de relația de prietenie pe care o avea cu vameșul K.K.K. și de faptul că a avut reprezentarea că acțiunea sa face parte dintr-un „ complex de acțiuni organizate” sunt simple aserțiuni, fără niciun suport probator.

În consecință, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., inculpatul a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Aceeași solicitare a formulat și în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, arătând că în cauză nu s-a făcut dovada certă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în noaptea de 4/5 noiembrie 2010 ar fi mituit lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră cu suma de 350 euro, pentru a-i permite introducerea în țară a 7 baxuri de țigări.

În argumentare, a arătat că singurul mijloc de probă în baza căruia instanța de fond a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de dare de mită este procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale (aflat la filele 341-341, vol. 24 dup), în cuprinsul căruia sunt prezentate trunchiat convorbirile pe care le-a purtat în noaptea de referință cu mai multe persoane din punctul de trecere a frontierei, precum și declarațiile investigatorului sub acoperire. În realitate, în respectivele înregistrări audio-video nu se vorbește și nici nu văd baxurile de țigări menționate de acuzare, fiind surprins doar momentul în care îi înmânează vameșului K.K.K., 7 bancnote, care însă nu se văd. Este vorba despre suma de 350 de euro pe care îi dăduse K.K.K. pentru a-i face cumpărături din Serbia. În consecință, susținerea acuzării în sensul că ar fi introdus în țară 7 baxuri de țigări, în schimbul sumei de 350 de euro, se fundamentează exclusiv pe declarația investigatorului G.G.G., deși aceasta nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

Ca urmare, condamnarea sa pentru această faptă s-a făcut cu încălcarea art. 103 alin. (3) C. proc. pen., motiv pentru care, în lipsa probelor rezonabile de vinovăție, se impune achitarea sa.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă asimilată, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., susținând, pe de o parte, că nu există nicio probă directă sau indirectă din care să rezulte săvârșirea infracțiunii, întrucât țigările găsite la domiciliul său cu ocazia percheziției efectuate la data de 8 februarie 2011 erau destinate exclusiv consumului propriu, al său și al soției; pe de altă parte, că atâta vreme cât organele de urmărire penală nu au făcut dovada că țigările au fost aduse în România după incriminarea infracțiunii de contrabandă asimilată, respectiv după data de 23 iunie 2010, când a intrat în vigoare O.U.G nr. 54/2010, așa zisa sa activitate infracțională nu poate constitui decât contravenție.

În incidența cererii de achitare pentru infracțiunile anterior menționate, inculpatul a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor proprietatea sa.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei rezultante, în sensul înlăturării sporului de 6 luni închisoare, arătând că instanța de fond nu trebuia să rețină antecedența sa penală întrucât sentința prin care anterior a fost condamnat în Germania nu a fost recunoscută de autoritățile judiciare din România, neputând astfel produce efecte în cazierul judiciar,.

În consecință, făcând trimitere și la datele sale personale favorabile și invocând necesitatea asigurării egalității de tratament juridic, cel puțin în raport cu numitul K.K.K., care a fost condamnat în altă cauză, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei rezultante la cuantumul de 3 ani și dispunerea executării acesteia în condițiile art. 86/1 C. pen., lege apreciată ca fiind mai favorabilă.

Motivele scrise de apel au fost fidel susținute de apărătorul ales al inculpatului la termenul de dezbateri din 18 februarie 2016, fiind detaliat redate în încheierea de ședință de la cea dată.

În argumentare, apărarea inculpatului a susținut că în declarația dată, inculpatul a recunoscut că în timp ce se afla în parcarea Punctului de Trecere a Frontierei Moravița, i-a remis investigatorului sub acoperire M.M. o sumă de bani, însă aceasta reprezenta partea lui din cheltuielile preconizate pentru organizarea unei petreceri la care a fost invitat chiar de către investigator. Or, în condițiile în care declarația investigatorului sub acoperire nu infirmă ipoteza inculpatului, nefiind susținută de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, se constată că acuzația adusă inculpatului nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În consecință, apărarea a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită (un singur act material din 23 ianuarie 2011) în baza dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În argumentare, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită (7 acte materiale), apărarea inculpatului a susținut că, în cuprinsul hotărârii atacate, în analiza probelor care susțin acuzația de corupție formulată împotriva inculpatului, judecătorul fondului se referă la procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire și la redarea unor convorbiri ambientale din care ar rezulta nu că acuzatul a primit o sumă de bani, ci că a fost implicat în introducerea sau în operațiunile de introducere în țară a unor cantități de țigări. Or, procesele-verbale întocmite de investigatori nu constituie mijloace de probă veritabile întrucât autorii lor nu fac altceva decât să culeagă date și informații pe care sunt obligați să le pună, în totalitate, la dispoziția procurorului, constatându-le în cuprinsul unor procese-verbale. Astfel, chiar dacă procesul - verbal este un mijloc de probă consacrat și în C. proc. pen. anterior și în cel actual, în condițiile în care acesta conține numai date și informații, nu poate fi confundat ca un mijloc de probă care evocă probe.

În consecință, apărarea a arătat că este evident faptul că mijloacele de probă care evocă probele luate în considerare de către judecător în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită nu pot fi considerate valabil administrate și nu pot fi luate în considerare. Aceeași concluzie a formulat și în ceea ce privește declarațiile date de investigator în cursul urmăririi penale, susținând că audierea s-a realizat în condițiile încălcării dispozițiilor legale.

Totodată, efectuând o analiză formală a infracțiunii de luare de mită, apărarea inculpatului a susținut că aceasta este o infracțiune corelativă infracțiunii de dare de mită, între cei doi protagoniști ai celor două infracțiuni trebuind să existe o înțelegere de tip fraudulos. Or, în speță, inculpatul S. nu știe de la cine a primit mita, astfel încât simplul fapt al primirii de către acesta a unor sume de bani nu poate constitui infracțiunea de luare de mită. Practic, acuzarea era obligată să indice persoanele care i-au dat mită inculpatului S. și celorlalți inculpați și, de asemenea, sumele de bani efectiv remise.

În legătură cu infracțiunea de contrabandă, apărarea a susținut că în condițiile în care acuzația adusă inculpatului este aceea că, la datele de referință, i-a ajutat pe vameși și pe alte persoane să introducă în țară țigări prin sustragere de la regimul vamal, se ridică întrebarea dacă, potrivit parchetului, până la vamă proprietarii țigărilor erau contrabandiștii persoane fizice, pentru ca după ce treceau vama, acestea să intre în proprietatea vameșilor sau aceștia din urmă deveneau proprietari ai țigărilor înainte de trecerea acestora prin vamă.

Totodată, plecând de la interpretarea dispozițiilor art. 270 alin. (2) C. proc. pen. s-a susținut că dacă vameșul era implicat în această afacere și era de conivență cu cel care introducea mărfurile, fiind proprietar al țigărilor, înseamnă că acesta nu este autor al infracțiunii de contrabandă și nici complice la infracțiunea de contrabandă, ci o persoană care săvârșește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice pentru că prin faptele lui, neexercitându-și atribuțiile așa cum trebuie, permite prejudicierea bugetului de stat.

Deopotrivă, apărarea a susținut că nici această infracțiune nu este probată, acuzarea nefiind în măsură nici să indice actele de ajutor pe care le-a săvârșit inculpatul S., fără de care ceilalți nu introduceau țigările în țară.

Apărarea a susținut că nici existența infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat nu este dovedită întrucât aceasta presupune o operațiune conștientă, convenită de către cel care aderă cu cei care sunt membri ai grupului infracțional, astfel încât trebuie stabilite reperele de timp și loc ale aderării. Cum în speță acuzația adusă inculpatului nu este astfel conturată, apare ca fiind lipsită de logică și în afara textului art. 7 din vechea reglementare, respectiv art. 367 din noua reglementare, susținerea parchetului în sensul că inculpatul a aderat, în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, la un grup infracțional. Practic, acuzarea era obligată să descrie fapta inculpatului S. nu în felul în care a făcut-o, ci cu arătarea timpului (respectiv luna și anul) și a locului săvârșirii ei.

În consecința argumentelor prezentate, apărarea a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestuia, în temeiul art. 16 lit. a) sau c) C. proc. pen.

În subsidiar, făcând trimitere la datele privind persoana inculpatului - tată a unui copil minor, cu o situație locativă dezastruoasă - urmând a fi evacuat din casă, fără antecedente penale, cu un statut socio-profesional deosebit - apreciate ca îmbrăcând în conținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior ( lege penală invocată ca fiind mai favorabilă), dar și circumstanțele reale ale cauzei, astfel cum au fost descrise anterior, apărarea a solicitat aplicarea, în partida inculpatului, a unui tratament sancționator egal cu cel de care beneficiază coinculpații cercetați în Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv stabilirea unor pedepse situate sub limita minimă prevăzută de lege, într-un cuantum care să permită suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, în condițiile art. 86

1

C. pen. anterior.

Soluția dată laturii civile a cauzei a fost criticată pentru nelegalitate, apărarea inculpatului susținând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii întrucât deși a reținut coautoratul inculpatului S. la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, l-a obligat separat la plata sumei reprezentând valoarea țigărilor presupus introduse fraudulos în țară.

În cuprinsul motivelor scrise de apel depuse la filele 448-450, vol. I dosar apel, apărătorul moștenitorului inculpatului decedat Y. a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea, în parte a hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii civile formulate în cauză față de inculpatul decedat, cu consecința ridicării măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța Direcția Națională Anticorupție din 11 mai 2011 asupra bunurilor acestuia constând în imobil situat în Timișoara.

În argumentare, s-a susținut că soluția de respingere a acțiunii civile formulate în cauză față de inculpatul decedat este consecința firească a inexistenței faptelor reținute în sarcina acestuia, context în care nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în persoana autorului și, implicit, a succesorului acestuia.

În cuprinsul motivelor scrise de apel depuse la filele 201-203, vol. II dosar apel, apărătorul moștenitorilor inculpatului decedat T.T.T.T.T.T.T. a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea, în parte a hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii civile formulate în cauză față de inculpatul decedat, cu consecința ridicării măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța Direcția Națională Anticorupție din 11 mai 2011 asupra bunurilor acestuia constând în imobil și anexe gospodărești, situat în com. Moravița, județul Timiș, cuprins în C.F., tractor rutier, cap. cil. 4.760 cmc și tractor rutier, cap. cil. 2.340 cmc.

În argumentare, s-a susținut că soluția de respingerea acțiunii civile formulate în cauză față de inculpatul decedat este consecința firească a inexistenței faptelor reținute în sarcina acestuia, context în care nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în persoana autorului și, implicit, a succesorilor acestuia.

S-a arătat în acest sens că în sarcina inculpatului U.U., decedat în cursul judecății în primă instanță, s-a reținut și comiterea infracțiunii de contrabandă, în data de 23/24 ianuarie 2011 (filele 609-610 rechizitoriu), motiv pentru care, în planul laturii civile a cauzei, s-a dispus obligarea moștenitorilor acestuia la plata de despăgubiri către C. - prin D. Timișoara, în sumă de 25.212 lei (taxa vamală), 71.205 lei (acciza), 33.645 lei (T.V.A.), precum și a accesoriilor (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 23 ianuarie 2011 și până la data plății. Concluzia instanței de fond cu privire la existența infracțiunii de contrabandă este lipsită de orice suport probator întrucât nicio înregistrare în mediu ambiental nu-1 înfățișează pe inculpat permițând, la data de referință, tranzitarea frontierei cu țigări de contrabandă, după cum nici vreun coinculpat sau martor nu fac asemenea susțineri, singura excepție fiind investigatorul O.O., ale cărei declarații și mențiuni din procesul-verbal nu se coroborează însă cu alte mijloace de probă.

În același sens s-a arătat că, în pofida celor reținute de prima instanță (fila 245), procesele-verbale de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 24 ianuarie 2011 (vol. 28, filelel01-103) și declarațiile inculpaților T. (vol. 14, filele 68-84) și K.K.K.(vol. 12, filele 433-435, 438-444) sunt irelevante în ceea ce privește acuzația adusă inculpatului, întrucât nu surprind activitatea pretins infracțională a acestuia. În consecință, singura concluzie ce poate fi trasă cu privire la actul material de contrabandă reținut în sarcina inculpatului decedat T.T.T.T.T.T.T. vizează inexistența acestuia, constatare care exclude posibilitatea antrenării răspunderii civile delictuale a moștenitorilor acestuia.

Aceeași poziție a fost exprimată și în cuprinsul motivelor scrise de apel, formulate de X.X. - moștenitor al inculpatului decedat T.T.T.T.T.T.T. prin apărător desemnat din oficiu, aflate la filele 56-59 ale vol. II al dosarului de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25 august 2014, sub nr. x/1/2014.

La termenul din 19 ianuarie 2015 a fost formulată o cerere de reunire a cauzelor ce formează obiectul prezentului dosar și al Dosarului nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cerere respinsă prin încheierea din 13 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În apel au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- audierea inculpaților : B. ( ședința din 19 ianuarie 2015), A.A.A., D.D.D., S., K., J.J. și H.H. (ședința din 16 martie 2015), T., N., R., T.T., C.C.C., D.D., F. și F.F. (ședința din 27 aprilie 2015), C.C., I.I., P.P., G., I., K.K. ( ședința din 25 mai 2015), N.N. ( ședința din 8 iunie 2015);

- reaudierea inculpaților F. și B. ( ședința din 8 iunie 2015);

- audierea investigatorilor sub acoperire/cu identitate reală, conform procedurii reglementate de dispozițiile art. 119-121, 129, 148 alin. (8) și art. 381 C. proc. pen.: L.L.L.L.L. și M.M. (ședința din 10 septembrie 2015), O.O. (ședința din 20 octombrie 2015);G.G.G. și U.U.U.U.U.U.U. (ședința din 13 noiembrie 2015);

- vizionarea CD-urilor care conțin înregistrările audio-video din 03 noiembrie 2010 (orele 13

21

- sesiunea 5, orele 13

24

- sesiunea 6, orele 13

29

- sesiunea 7 și orele 15

03

- sesiunea 16, precum și orele 18

38

-18,

46

- sesiunea 31), din 04 noiembrie 2010 (intervalul orar 23

00

- 23

03

), 08 noiembrie 2010 (intervalul orar 19

57

-19,

59

), 17 noiembrie 2010 (intervalul orar 0,

35

-0,

46

), 19 noiembrie 2010 (începând cu ora 16,

43

) și 20 noiembrie 2010 (intervalele orare 20,

26

-20,

48

și 20,

31

-20,

32

);

- vizionarea în ședință publică a înregistrărilor video din data de 01 noiembrie 2010, ora 01

42

și din noaptea de 20/21 decembrie 2010, audierea în ședință publică a convorbirii telefonice purtate la data de 20 ianuarie 2011 de către inculpatul T.T. cu numitul V.V.V.V.V.V.V.V.; audierea în ședință publică a înregistrărilor audio - video din 20 decembrie 2010 intervalele orare 16:33:52 - 16:34:15 și 17:34:09-17:34:48 (ședința din 1 octombrie 2015);

- audierea conform procedurii prevăzute de art. 129 C. proc. pen., raportat la art. 148 alin. (8) C. proc. pen., a martorilor X.X.X.X.X.X.X.X., D.D.D. și Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. (ședința din 6 ianuarie 2016);

- audierea înregistrărilor audio-video efectuate în data de 07 ianuarie 2011, în intervalul orar: 13:31:08 - 13:33:48 (CD nr. 20), 18:41:58 -18:44:47 (CD nr. 20) și în data de 19 ianuarie 2011, în intervalul orar 23:03:33 - 23:05:35 (CD nr. 33), înregistrări încuviințate în probațiune inculpatului P.P., (ședința din 20 octombrie 2015);

- audierea martorilor Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., E.E.E.E.E.E.E.E., A.A.A.A.A.A.A.A.A. (ședința din 20 octombrie 2015), I.I.I., O.O.O.O.O.O.O.O., S., R.R.R., F.F.F.F., O.O.O., B.B.B.B., N.N.N.N., P.P.P. D.D.D., (ședința din 4 decembrie 2015), E.E.E.E.E.E. (ședința din 27 ianuarie 2016).

Prin încheierea din 1 octombrie 2015 s-a luat act de renunțarea reprezentantului Ministerului Public la audierea investigatorului cu identitate protejată S.S.S.S.S.S.S.S.

În pofida numeroaselor diligențe efectuate în acest sens, reprezentantul Ministerului Public nu a putut prezenta CD-ul cuprinzând înregistrarea ambientală din noaptea de 4/5 ianuarie 2011, vizând actul material din aceeași dată reținut în sarcina inculpatului P.P.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de parchet, partea civilă și inculpați, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că sunt fondate apelurile declarate de inculpații Z., J.J., H.H., T., N., R., C.C., M., T.T., C.C.C., A., D.D., F., I.I., P.P., G., F.F., I., K., K.K., N.N., B. și S., de numiții B.B.B.B.B.B.B.B.B. (moștenitorul inculpatului Y., decedat), V.V., X.X. și Z.Z. (moștenitorii inculpatului T.T.T.T.T.T.T., decedat) și nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională anticorupție-serviciul Teritorial Timișoara, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și inculpații V., L.L. și D.D.D.

În ce privește apelul declarat de parchet, Înalta Curte reține, contrar celor susținute de procuror că, în luarea deciziei asupra existenței infracțiunilor și a vinovăției inculpaților, instanța de fond a hotărât motivat, cu trimitere la toate probele evaluate și a dispus condamnarea, doar atunci când și-a format convingerea că acuzațiile aduse inculpaților au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, cerință prevăzută în art. 103 C. proc. pen.

Astfel:

a. Referitor la soluția de achitare a inculpatului B. pentru infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), dispusă de instanța de fond, Înalta Curte constată că este corectă.

Potrivit art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006, constituie infracțiunea de contrabandă calificată „introducerea în țară - de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor”.

Din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinței nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că susnumitul intimat inculpat ar fi introdus în țară țigări la data de 14 octombrie 2010 prin Punctul de Trecere a Frontierei Moravița, prin sustragere de la controlul vamal.

Contrar susținerilor parchetului, din procesele verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental la data de 14 octombrie 2010 (vol. 23, filele 172-225 dosar urmărire penală), nu rezultă aspecte relevante care să confirme pretinsa activitate infracțională a intimatului inculpat B.. De altfel, inculpatul nici nu este nominalizat în actul de sesizare a instanței în secțiunea cuprinzând expunerea situației de fapt în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de vameși și polițiștii de frontieră în data de 14 octombrie 2010 (filele 29-32).

De asemenea, declarația polițistului de frontieră E.E.E.E., invocată în motivele de apel este nerelevantă pentru reținerea vinovăției intimatului inculpat B. în condițiile în care cel prim menționat nu face nicio referire la persoana celui din urmă sau la pretinsa activitate infracțională a acestuia (vol. 18, filele 91-98 dosar urmărire penală). În același sens sunt și declarațiile vameșului T. (vol. 14, filele 68-84 dosar urmărire penală).

Cu referire la declarațiile vameșului K.K.K., se reține că acesta menționează doar faptul că îl cunoștea pe intimatul inculpat B. ca fiind traficant de țigări, că i-a cerut acestuia să-i cumpere produse alimentare din Serbia, contra cost, și că la intrarea în țară a văzut la el două-trei cartușe de țigări. K.K.K. nu îl menționează pe intimatul inculpat B. printre persoanele de la care a primit sume de bani pentru a le facilita introducerea de țigări de contrabandă în țară și nici nu face vreo referire concretă la pretinsa activitate infracțională a acestuia din data de 14 octombrie 2010.

În privința proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire G.G.G. la data de 14 octombrie 2010, în conținutul acestora nu sunt mențiuni referitoare la intimatul inculpat B. (vol. 7, filele 25-28).

În consecință, reținând ca fiind dovedit numai actul material de contrabandă din data de 4/5 noiembrie 2010 (constând în introducerea de către inculpat în țară a 7 baxuri de țigări de contrabandă a căror valoare este mai mică de 20.000 lei) în mod corect s-a constatat de către instanța de fond incidența art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) în ce privește infracțiunea de contrabandă calificată prev. de art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pentru care intimatul inculpat B. a fost trimis în judecată.

b. În ce privește soluția de achitare a inculpatului E., dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în modalitatea aderării și a art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006, Înalta Curte constată că se întemeiază pe analiza coroborată a probelor administrate în cauză și din care rezultă inexistența infracțiunii de aderare a inculpatului la un grup infracțional organizat, respectiv, împrejurarea că infracțiunea de contrabandă nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în declarațiile date în cauză, inculpații I.I.I., K.K.K. și K. nu fac referire la inculpatul E., inculpatul S.S.S. se referă la L.L.L.L., fratele lui E., iar inculpatul F. menționează numele Zegrean despre care afirmă că era traficant de țigări fără însă a oferi date concrete în legătură cu un anumit act de contrabandă.

Relevante în susținerea celor dispuse de instanța de fond sunt și declarațiile date de investigatorul sub acoperire G.G.G. în care arată că în data de 18 octombrie 2010 (când se pretinde de către acuzare că inculpatul a intrat cu țigări de contrabandă în țară) nu „s-a lucrat”, adică nu s-a luat mită de la contrabandiști, precum și procesele verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental în care se face referire la numele Zegrean, investigatorul și interlocutorii nefiind siguri dacă era vorba de inculpat sau de fratele acestuia, L.L.L.L. și nici dacă era vorba de un transport de țigări de contrabandă (vol. 23, filele 249-296 dosar urmărire penală).

Referitor la acuzația de contrabandă din data de 23/24 octombrie 2010, în privința căreia instanța de fond a constatat că nu este dovedită, Înalta Curte reține că în