ÎCCJ, decizie (scj.ro #131587)

Cerere de intervenție accesorie. Justificarea interesului. Condiții.

Codul de procedură civilă, art. 61 alin. (1) și (3)

Cererea de intervenție accesorie promovată în scopul de a sprijini apărările formulate într-un litigiu de către o autoritate publică - în sensul de a se constata că datoriile stabilite de către această autoritate în sarcina unei societăți, care activează în același domeniu de activitate economic cu intervenienta, sunt corecte - nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 61 alin. (1) și (3) din Cod de procedură civilă pentru a fi admisă, în acest caz intervenienta justificând doar un interes de natură economică fără legătură cu pretențiile juridice deduse judecății.

Decizia nr. 3505 din 6 noiembrie 2015

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat:

-anularea procesului – verbal nr. 15274/06.12.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Călărași privind cererea de plată nr.2571839 din 03.05.2008  și pe cale de consecință, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr.265 din 10.02.2014 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Călărași;

-anularea creanței de 1.374.467,11 Ron și a accesoriilor acesteia stabilite în sarcina reclamantei;

-suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, în temeiul art.15 alin.(1) din Legea nr.554/2004.

La data de 17.06.2014, petenta SC B S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 25 iunie 2014, Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de petenta SC B S.R.L. în favoarea pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași și a dispus, în temeiul art. 64 alin. (4) teza finală Cod procedură civilă, suspendarea cauzei până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorii.

1.3.Recursul

Împotriva încheierii din data  de 25 iunie 2014 prin care Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă  cererea  de intervenție în principiu, petenta SC B S.R.L. a formulat în temeiul art. 64 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă apel, ulterior precizându-se ca fiind calea de atac a recursului.

În  motivarea cererii sale SC B S.R.L. a arătat în esență următoarele:

-Principala motivare a instanței de fond este aceea că societatea petentă ar avea un interes pur economic și nejuridic și că nu ar fi afectată direct de soluția ce ar urma sa fie pronunțată pe fondul cauzei.

Din analiza art. 33 NCPC se observă faptul că legiuitorul s-a oprit la anumite caracteristici ale interesului, și anume să fie unul determinat, legitim, personal, născut și actual, fără să includă imperativ și cerința de a fi unul juridic sau direct.

Se arată că SC B SRL a făcut dovada folosului practic urmărit prin formularea cererii de intervenție, însă instanța de fond în mod greșit a reținut contrariul.

În ceea ce privește recurenta se arată că ADS, în calitate de concedent, a notificat pe domnul C cu privire la rezilierea contractului de concesiune, iar ulterior a solicitat, pe cale judiciară, rezilierea contractului de concesiune nr. 11/20.05.2003 urmare a încălcării de către concesionarul C a prevederilor contractuale prevăzute la art. 7.1.4 și art. 7.1.5. referitoare la  interdicția  de  a  subconcesiona  suprafața  de teren  fără  acordul  ADS-ului.

Se precizează că recurenta exploatează, la rândul ei, suprafețe de teren aflate exact în vecinătatea terenurilor ce au fost concesionate numitului C.

Recurenta prin adresa nr. 90033 din 13.01.2014 a solicitat ADS-ului concesionarea suprafeței de teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. 11/20.05.2003 urmare a faptului că acest contract va fi reziliat de Curtea de Arbitraj și se va deschide calea organizării în viitor a unei licitații în vederea concesionarii suprafeței de teren amintite mai sus.

-Se arată pe de altă parte că SC A SRL (reclamantă în prezenta pricină) nu va putea să participe la licitație atâta timp cat va figura cu datorii la ADS în ceea ce privește această suprafață de teren.

-S-a mai arătat că în situații similare pentru alte suprafețe  de teren pe care ADS urma să le scoată la licitație spre concesionare la care recurenta  și-a manifestat  expres interesul, instanțele  au admis în principiu cererile de intervenție ale acesteia.

-În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 64 alin. 4 NCPC raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă.

1.4.Apărările intimaților

Reclamanta  SC A SRL

a formulat întâmpinare și a invocat excepția nulității recursului arătând că recurenta  nu a invocat  motivele  de recurs prevăzute   de art. 488 Noul Cod de procedură civilă , solicitând anularea recursului ca nemotivat.

Pe fondul recursului se solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat întrucât recurenta SC B SRL nu justifică un interes juridic în promovarea cererii sale.

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

a formulat întâmpinare  și a arătat că SC B S.R.L a făcut dovada folosului său practic urmărit prin cererea de intervenție în favoarea APIA, solicitând, admiterea cererii de recurs.

2.Considerentele Înaltei Curți asupra   recursului

2.1.

Preliminar, se va constata

în raport de prevederile art. 97 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă precum și de specificul contenciosului administrativ

că cererea promovată de SCB S.R.L

ca o cale de atac împotriva încheierii din 25 iunie 2014 prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie  în favoarea pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – este calificată de Înalta Curte de Casație și Justiție  - ca fiind recurs – (și nu apel în conformitate cu art. 64 alin. 4). Hotărârile pronunțate în primă instanță nu pot fi atacate cu apel, singura cale de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a  recursului (art. 20 din Legea   nr. 554/2004).

Referitor la excepția nulității recursului

invocată de  reclamanta  S.C. A SRL și pusă în discuția părților în conformitate  cu prevederile art. 248 alin. 1 raportat   la art. 489 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se reține că această excepție nu este întemeiată având în vedere că recurenta   a   motivat cererea   de recurs iar motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea  greșită a normelor de drept material, această încadrare fiind arătată chiar de recurent în cererea sa.

Față de cele arătate mai sus, se va respinge excepția nulității recursului.

În ceea ce privește

cererea formulată de reclamanta  SC A SRL pentru amendarea recurentei pentru exercitarea cu rea credință a căii de atac. În conformitate cu prevederile art. 187 alin. 1 lit. a) din Noul Cod de procedură civilă: „(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a)„introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice”.

Înalta Curte constată că în accepțiunea   recurentei, cererea  sa de recurs  este îndreptățită, nu se poate decela reaua credință a acesteia, având în vedere că unele instanțe au admis cererile sale de intervenție accesorie, iar altele nu și în acest context se apreciază că nu este o cerere vădit netemeinică.

Prin urmare se va respinge cererea de amendare a recurentei, neexistând suficiente elemente privind dovedirea relei credințe.

Fondul recursului

2.2.Argumente de fapt și de drept relevante

În motivarea cererii de intervenție accesorie a SC B S.R.L. în favoarea pârâtei APIA s-a arătat că recurenta a   solicitat ADS –ului să acorde concesionarea suprafeței de teren pentru care acesta solicită în contradictoriu cu reclamanta rezilierea contractului   de concesiune nr. 11/20 mai 2003, și că pentru  a participa la licitație, reclamanta trebuie să nu aibă datorii sau situație nelămurită.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin. 1 și 3 Noul Cod de procedură civilă  - (1) Orice are interes poate interveni într-un proces care   se judecă între părțile originare (3)Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Înalta Curte reține că și în ipoteza cererii de intervenție accesorii, terțul trebuie să justifice un interes personal constând în apărarea unui drept sau interes propriu, iar hotărârea ce s-ar putea pronunța împotriva părții pentru a  cărei apărare intervine, i-ar putea prejudicia dreptul sau interesul propriu.

Așa cum a   arătat   și în motivele de recurs, SC B S.R.L. dorește ca reclamanta să piardă procesul cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – în ceea ce privește rezilierea contractului  de concesiune pentru ca aceasta să aibă mai multe șanse de a câștiga licitația viitoare privind aceste terenuri.

Înalta Curte constată că acest interes al recurentului de a acționa nu este în accepțiunea prevederilor art. 33 Noul Cod de procedură civilă conform căruia „Interesul trebuie să fie determinat, personal, născut și legitim. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv  amenințat sau pentru a  preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care   nu se poate repara.”

Așa cum corect a reținut instanța de fond recurenta nu are un interes juridic ci justifică doar unul economic, neavând legătură cu pretențiile juridice din prezenta cauză.

De altfel, cererea   de intervenție în interesul pârâtei nu relevă un caracter legitim câtă vreme recurenta sprijină apărarea pârâtei în sensul de a stabili că datoriile reclamantei  sunt întemeiate și justificate. Reclamanta și intervenienta activează în același domeniu agricol, fiind posibile concurente la procedura de licitație organizată de pârâta APIA, iar pentru a participa la licitație reclamanta trebuie să nu aibă datorii.

Intervenientul nu se poate substitui reprezentantului statului în domeniu - respectiv  APIA pentru a se proba în cauză săvârșirea unei nereguli conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 și stabilirea creanțelor bugetare.

2.3.Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia

Având în vedere toate  considerentele expuse în temeiul art. 496 Noul Cod de procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.