ÎCCJ, decizie (scj.ro #83421)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83421) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Daune
–
interese
compensatorii
.
Dobânda
În
mod
greșit
,
reclamanta
a
susținut
că
se
aplică
dispozițiile
art.43 C.com.,
în
sensul
obligării
în
continuare
la
plata
dobânzii
până
când
pârâta
a
fost
executată
silit
,
deoarece
suma
acordată
de
către
instanța
de
apel
reprezintă
daune-interese
compensatorii
stabilite
contractual
și
cuantificate
la
nivelul
dobânzii
băncii
unde
reclamanta
își
avea
deschis
contul
la data
promovării
litigiului
și
care se
aplică
până
la
expirarea
contractului
,
așa
cum au
convenit
părțile
,
încât
nu
este
vorba
de
daune
interese
moratorii
, care
să
deschidă
pentru
reclamantă
dreptul
de a
primi
dobândă
.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.909 din 3
martie
2006)
Prin
decizia
nr.423/A din data de 28
septembrie
2001,
Curtea
de
Apel
Tg
.
Mureș
a
admis
apelurile
declarate
de
reclamanta
SC
S.I.P
.
SRL
și
pârâta
SC C. SA
Turda
(
actualmente
SC H. SA)
împotriva
sentinței
civile
nr.2054 din 13
decembrie
1999,
pronunțată
de
Tribunalul
Mureș
pe
care a
schimbat
-o
în
parte
,
în
sensul
că
a
admis
în
parte
acțiunea
.
Apelul
pârâtei
cu
privire
la
modul
de
soluționare
a
cererii
reconvenționale
formulate de
această
parte
, a
fost
respins
.
Recursurile
declarate
de
ambele
părți
împotriva
deciziei
curții
de
apel
, au
fost
respinse
ca
nefondate
de
ICCJ
,
prin
decizia
nr.423 din 3
februarie
2004.
Împotriva
acestei
ultime
decizii
,
reclamanta
a
formulat
contestație
în
anulare
în
temeiul
art.318 (1)
teza
II
C.proc.civ
.,
întemeiată
și
admisă
de
ICCJ
,
prin
decizia
nr.5270
pronunțată
la data de 4
noiembrie
2005.
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
constatat
că
instanța
de recurs,
respingând
recursul
reclamantei
, a
omis
să
examineze
motivul
privind
neacordarea
dobânzilor
calculate
la
valoarea
contractului
, care
nu
s-a
realizat
din culpa
pârâtei
.
ICCJ
,
Secția
comercială
, a
anulat
decizia
nr.423 din 3
februarie
2004,
numai
în
partea
care
privește
recursul
reclamantei
,
și
s-a
fixat
termen
pentru
examinarea
motivului
de
casare
ce
a
fost
omis
,
privitor
la
neacordarea
dobânzilor
.
Reclamanta
recurentă
și
-a
întemeiat
critica
privind
neacordarea
dobânzilor
calculate
la
valoarea
contractului
nerealizat
,
pe
dispozițiile
art.304 pct.9
C.proc.civ
.,
susținând
,
în
argumentarea
acestui
motiv
de recurs
următoarele
:
-
acordarea
cu
titlu
de
dobândă
a
sumei
de 650.314.104 lei,
calculată
numai
pe
perioada
21
iulie
1999- 31
decembrie
1999
este
lipsită
de
temei
legal,
deoarece
în
materie
comercială
dobânzile
curg
de
drept
fără
a
fi
necesară
menționarea
lor
în
contract,
până
la
momentul
la care
dreptul
de
creanță
al
creditorului
a
fost
pe
deplin
satisfăcut
;
-
în
cauză
executarea
silită
a
pârâtei
s-a
realizat
la data de 5
decembrie
2001
astfel
că
dobânzile
,
așa
cum au
fost
calculate de expert,
trebuiau
acordate
până
la
acest
moment
respectiv
pentru
403
zile
câte
9.875.417 lei/
zi
;
-
penalitățile
și
dobânzile
sunt
daune
interese
moratorii
convenționale
și
curg
până
la
îndeplinirea
obligației
de
desdăunare
ele
cumulându
-se cu
aceasta
;
Prin
contract s-a
stabilit
pentru
neexecutarea
obligațiilor
sau
executarea
necorespunzătoare
,
daune
interese
egale
cu
dobânda
băncii
unde
partea
își
avea
deschis
contul
la data
promovării
litigiului
, or,
pârâta
a
achitat
suma
reprezentând
profitul
nerealizat
la 5
decembrie
2001
dată
până
la care
datorează
dobândă
.
Recursul
este
nefondat
.
Suma
acordată
de
instanța
de
apel
reprezintă
daune
interese
compensatorii
cuantificate
de
părți
prin
cele
statuate
în
contract, la
nivelul
dobânzii
practicată
de
banca
unde
reclamanta
își
avea
deschis
contul
la data
promovării
litigiului
.
Cu
respectarea
întocmai
a
celor
convenite
de
părți
, sub
aspectul
răspunderii
contractuale
,
instanța
de
apel
a
stabilit
în
mod
corect
cuantumul
și
întinderea
daunelor
interese
în
perioada
cuprinsă
între
21
iulie
1999,
când
pârâta
în
mod
culpabil
a pus-o
pe
reclamantă
în
imposibilitate
de a-
și
executa
contractul
și
31
decembrie
1999,
când
contractul
a
încetat
.
În
mod
greșit
,
reclamanta
recurentă
a
susținut
aplicarea
art.43 C.com.,
în
sensul
obligării
în
continuare
la
plata
dobânzii
până
la data de 5
decembrie
2001,
când
pârâta
a
fost
executată
silit
.
Or,
suma
acordată
de
instanța
de
apel
nu
reprezintă
daune
interese
moratorii
, care
să
deschidă
pentru
reclamantă
dreptul
de a
primi
dobândă
în
condițiile
art.43 C.com.
ci
daune
interese
compensatorii
care se
aplică
până
la
expirarea
contractului
,
așa
cum
părțile
au
convenit
.
În
temeiul
art.312 (1)
C.proc.civ
.,
constatându
-se
nefondată
critica
de
nelegalitate
invocată
de
reclamantă
,
recursul
a
fost
respins
și
sub
aspectul
vizând
acordarea
dobânzilor
.