ÎCCJ, decizie (scj.ro #127747)

Extrădare. Menținerea arestării provizorii în vederea extrădării

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

extrădare

Legea nr. 302/2004,

art. 52 alin. (3)

Legea nr. 111/2008

În ipoteza extrădării unei persoane în Statele Unite ale Americii, în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare și hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispune, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege, dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 constituind dreptul comun și fiind aplicabile în condițiile în care Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, nu conține dispoziții privind menținerea arestării provizorii în vederea extrădării.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1490 din 6 noiembrie 2015

Prin sentința nr. 145 din 30 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 13 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, s-a admis cererea formulată de Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii privind extrădarea în vederea judecării lui A., în dosarul nr. 14 CR 217 al Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare la data de 17 aprilie 2014.

S-a dispus predarea persoanei extrădate autorităților judiciare americane, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut starea de arest provizoriu a lui A. în vederea extrădării.

În baza art. 57 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că A. a fost reținut de procuror pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 12 august 2015, orele 23.15, arestat provizoriu anterior primirii cererii de extrădare pentru 60 de zile, de la 13 august 2015 și până la data de 11 octombrie 2015, inclusiv și arestat provizoriu în cursul soluționării cererii de extrădare pentru o perioadă de 30 de zile, de la 9 octombrie 2015 la 7 noiembrie 2015, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au formulat contestație procurorul și persoana extrădabilă A.

Examinând contestațiile prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor de legalitate și temeinicie invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile Legii nr. 111/2008, precum și ale Legii nr. 302/2004, în situațiile nereglementate de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că persoana extrădabilă A. este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 17 aprilie 2014 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Illinois.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 C. pen.; al infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută în art. 360 C. pen. și al infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevăzută în art. 365 C. pen.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite condițiile relative la pedeapsa prevăzută de lege, atât de legea statului solicitant, cât și de legea statului solicitat.

Împrejurarea că persoana extrădabilă este cetățean român nu constituie un impediment la extrădare, în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 111/2008.

Criticile privind netemeinicia cererii justificate prin necompetența autorităților americane și lipsa probelor de vinovăție care să o susțină nu sunt fondate, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniind că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii condițiilor de formă și fond pentru luarea măsurii în condițiile Legii nr. 302/2004, prezenta instanță neavând competența de a analiza probele privind vinovăția sau competența statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.”

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4-7 din Legea nr. 111/2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai notează că, deși persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare și predarea sa către autoritățile americane, opoziția sa la extrădare nu s-a întemeiat pe niciunul din cazurile expres prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii. Motivele au vizat exclusiv situația familială a persoanei extrădabile, împrejurare care nu justifică, în lumina dispozițiilor legale aplicabile în materie, respingerea cererii de extrădare.

Însă, constatând că instanța de fond nu a reținut în dispozitivul hotărârii contestate principiul specialității cu privire la persoana extrădabilă, aspect invocat atât de reprezentantul Ministerului Public, cât și de persoana extrădabilă, prin apărătorul său ales, cu prilejul susținerii orale a contestației, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a complini hotărârea atacată sub acest aspect.

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca neîntemeiate criticile privind lipsa de temei legal a soluției de menținere a arestului provizoriu în vederea predării persoanei extrădabile.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile legii speciale aplicabile în relațiile cu statul solicitant, respectiv Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, prevăd doar perioada maximă a arestării provizorii.

Se retine în acest sens că, întrucât instituția menținerii arestului provizoriu în vederea predării către autoritățile americane nu este reglementată prin legea specială - Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, se au în vedere sub acest aspect dispozițiile Legii nr. 302/2004 care constituie dreptul comun în materie.

Din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 302/2004, rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea extrădării nu trebuie să depășească 180 de zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, autoritățile judiciare implicate vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare (fără ca legea să prevadă un termen limită la care se fixează această dată în raport cu data rămânerii definitive), iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră un termen maxim de 30 de zile de la data convenită pentru predare, fără a fi preluată.

De asemenea, în conformitate cu alin. (3) al art. 52, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca întemeiată critica procurorului privind omisiunea instanței de fond de a reține în dispozitivul hotărârii atacate durata stării de arest provizoriu, în raport cu dispozițiile legale amintite, sens în care, apreciind că sunt îndeplinite condițiile extrădării, în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate A.

Cu privire la solicitarea apărării de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu o măsură mai puțin restrictivă, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în cauză, se impune menținerea arestării provizorii a persoanei extrădabile, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru predarea persoanei extrădabile și, așa cum s-a arătat mai sus, persoana extrădabilă urmează a fi predată autorităților judiciare americane.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile formulate de procuror și de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței nr. 145 din 30 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, a dispus predarea persoanei extrădabile autorităților judiciare americane cu respectarea principiului specialității, iar în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a menținut starea de arest provizoriu a lui A. în vederea extrădării, până la predarea acestuia autorităților americane.