ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1490/2015

Deliberând asupra contestației de față, în baza înscrisurilor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din data de 30 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 52, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 13 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, s-a admis cererea formulată de Departamentul de Justiție al SUA privind extrădarea în vederea judecării a lui P. (fost R., fost H., fost Ș.) P., în Dosarul nr. 14/CR/217 al Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare la data de 17 aprilie 2014.

S-a dispus predarea persoanei extrădate autorităților judiciare americane, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut starea de arest provizoriu în vederea extrădării a lui P. (fost R., fost H., fost Ș.) P.

În baza art. 52, alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 16 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, s-a constatat că la momentul reținerii P. (fost R., fost H., fost Ș.) P. nu avea asupra sa bunuri care să fi fost obținute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor incriminate.

În baza art. 57, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că P. (fost R., fost H., fost Ș.) P. a fost reținut de procuror pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 12 august 2015, orele 23.15, arestat provizoriu anterior primirii cererii de extrădare pentru 60 zile, de la 13 august 2015 și până la data de 11 octombrie 2015, inclusiv și arestat provizoriu în cursul soluționării cererii de extrădare, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 09 octombrie 2015 la 07 noiembrie 2015, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că la data de 13 august 2015 a fost sesizată de Departamentul de Justiție al SUA cu cerere de arestare provizorie anterior primirii cererii de extrădare, înregistrată sub nr. 537/32/2015, a persoanei urmărite P. (fost R., fost H., fost Ș.) P., judecat în Dosarul nr. 14/CR/217 al Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare la data de 17 aprilie 2014.

S-a reținut că, prin încheierea nr. 18 din data de 13 august 2015 s-a dispus, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 12, alin. (4) din Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie a persoanei urmărite P. (fost R., fost H., fost Ș.) P., pentru o durată de 60 zile, începând cu data de 13 august 2015 și până la data de 11 octombrie 2015, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie.

S-a amânat soluționarea cauzei pentru primirea cererii de extrădare, pentru executarea mandatului de arestare emis la data de 17 aprilie 2014 de către Tribunalul Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois.

În motivarea încheierii s-a arătat că Ministerul Justiției, Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală, cu adresa din 17 iulie 2015, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite P.P., împotriva căreia s-a emis la data de 17 aprilie 2014 de Tribunalul Districtual al SUA din Districtul de Nord al Statului Illinois un mandat de arestare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004, a procedat la identificarea persoanei urmărite, i-a adus la cunoștință cererea transmisă și i-a înmânat această cerere, tradusă și în limba română.

Prin Ordonanța nr. 1928/11/5/2015 din data de 12 august 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus reținerea persoanei urmărite pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 12 august 2015, orele 23,15, în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea nr. 302/2004.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004, cu adresa din data de 13 august 2015, a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării provizorii a persoanei urmărite, potrivit art. 12 din Legea nr. 111/2008.

Curtea a reținut că Departamentul de Justiție al SUA ale Americii a transmis la data de 02 iulie 2015 Ministerului Justiției din România o solicitare de asistență pentru arestarea provizorie în vederea extrădării a lui P.R., acesta fiind inculpat în Dosarul penal nr. 14/Cr/217 înregistrat la Tribunalul Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois pentru următoarele fapte:

- Capete de acuzare 3, 5, 7, 8 și 10: Fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1343 și 2 care prevăd o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare;

- Capetele de acuzare 4 și 11: Producerea și folosirea de dispozitive de acces contrafăcute cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1029 (a) (1) și 2 care prevăd o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

- Cap de acuzare 5: Transferul, deținerea și folosirea cu bună știință, fără a avea autoritatea legală, de mijloace de identificare aparținând altei persoane, în timpul și în legătură cu comiterea infracțiunilor din Capul de acuzare 3, faptă care prevede în mod obligatoriu o pedeapsă de 2 ani închisoare care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse.

În fapt, prin solicitarea transmisă de Departamentul de Justiție al SUA s-a reținut că, începând din decembrie 2011 și continuând cel puțin până în februarie 2014, inculpatul P.R. și alții au participat într-o schemă internațională concepută să efectueze retrageri frauduloase de bani din conturi bancare, fără consimțământul titularilor acestora, folosind în SUA numerele ale cârdurilor de debit furate de la bancomate („A.T.M."), cu informații obținute din locuri aflate în Marea Britanie și alte părți. R. și alte persoane care au acționat sub îndrumarea lui, au obținut în mod fraudulos numere de cârduri de debit și A.T.M. și au transferat în mod electronic aceste informații celorlalți participanți la schemă, în SUA și în alte părți care au folosit informațiile respective ca să efectueze retrageri și transferul unei părți din câștig către R.

Din decembrie 2011 și până în februarie 2014, R. a participat în cadrul schemei aranjând ca să trimită în mod fraudulos numere de cârduri de debit și A.T.M. și numere de identificare personală („P.I.N.-uri") asociate cu acestea din Marea Britanie către un alt participant la schemă, D.V. în Chicago, Statul Illinois. Apoi, V. și alții au codificat informațiile pe cârduri de debit false, pe care apoi le-au utilizat ca să efectueze retrageri frauduloase de bani din conturile bancare ale victimelor.

În urma arestării sale din decembrie 2013, co-participantul la schemă V. a început să colaboreze cu autoritățile de aplicare a legii. V. a avut convorbiri telefonice cu R. care au fost înregistrate, în cadrul cărora ei au discutat despre schema frauduloasă în curs, privind numerele de cârduri de debit și P.I.N.-uri. De asemenea, agenții de aplicare a legii au obținut numerele de cont pe care R. le trimisese lui V., precum și S.M.S.-uri în care V. i-a trimis lui R. informații privitoare la transferurile câștigurilor profiturilor obținute în Marea Britanie.

În decursul acestor convorbiri telefonice înregistrate, R. a discutat despre planurile sale de a călători în SUA. De asemenea, R. a discutat să îl trimită în SUA pe co-participantul la schemă, T.P. care-l asistase pe R. în Marea Britanie.

În luna februarie 2014, T.P. s-a deplasat în SUA. V., care colabora cu autoritățile de aplicare a legii, a înregistrat convorbirile sale cu P., în care s-a discutat despre schemă, inclusiv despre implicarea lui R.. De asemenea, V. și P. s-au deplasat în zona Chicago la bancomate ca să efectueze retrageri de bani folosind cârduri codificate cu informațiile furnizate de R. în sfârșit, V. și P. s-au deplasat în zona Chicago la case de schimb ca să trimită peste ocean porțiuni din câștiguri obținute. P. a fost arestat Ia data de 14 februarie 2014 și, ulterior a fost inculpat în rechizitoriul cazului. în cele din urmă, P. a început de asemenea, să colaboreze cu autoritățile de aplicare a legii.

În luna mai 2015, R. a fost audiat în Bacău, România de Șeful Matei de la B.C.C.O. și de agenți F.B.I., iar în timpul audierii, R. a recunoscut că i-a furnizat Iui V. numere de cârduri de debit obținute cu ajutorul dispozitivelor de skimming amplasate de R. și P.

S-a reținut că potrivit legii penale americane, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este de 20 ani închisoare.

În temeiul art. 42 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a audiat persoana urmărită, aceasta arătând că nu dorește să fie arestată provizoriu.

La data de 07 octombrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat cererea de extrădare și documentele atașate (filele 95-198), primite prin fax de la Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară.

Soluționarea cererii de extrădare a fost amânată pentru termenul din 16 octombrie 2015, întrucât persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare, pe care a prezentat-o în scris.

A fost pusă în discuție arestarea provizorie a persoanei extrădabile în cursul soluționării cererii de extrădare, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea din data de 09 octombrie 2015, în baza art. 44, alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite P. (fost R., fost H., fost Ș.) P., în vederea extrădării, în cursul soluționării cererii de extrădare, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 09 octombrie 2015 la 07 noiembrie 2015, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie.

S-a reținut că persoana extrădabilă P. (fost R., fost H., fost Ș.) P., a fost trimisă în judecată în fața Tribunalului Districtual al SUA din Districtul de Nord al Statului Illinois, în Dosarul nr. 14/CR/217, reținându-se în actul de acuzare că începând cu luna decembrie 2011 și până cel puțin în februarie 2014, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți: P.R., zis „P.P.", zis „S.", zis „S.", alături de T.P., zis „T.B." zis “C.”, D.V. și D.D., împreună cu alți participanți la schemă cunoscuți sau necunoscuți Marelui Juriu, cu bună știință au conceput, au intenționat să conceapă și au participat la o schemă de fraudă ca să obțină bani și bunuri prin mijloace și pretenții false sau înșelăciune, reprezentări sau promisiuni frauduloase și prin mascarea faptelor concrete, schemă ce va fi descrisă în cele ce urmează.

Ca parte a schemei, R. și P. au obținut în mod fraudulos numere de cârduri de debit și bancomate (A.T.M.), precum și numere de identificare personală („P.I.N.-uri") asociate cu respectivele conturi de debit și A.T.M., din locuri din Marea Britanie și alte părți, fără cunoștința sau aprobarea deținătorilor reali ai conturilor. Apoi, R. și P. au transferat electronic numerele de cârduri de debit și A.T.M. obținute fraudulos ca și P.I.N.-urile asociate acestora, folosind adesea Y.M. sau mesaje de e-mail, ca să comunice cu V., D. și P., care la rândul lor, au folosit informațiile transmise ca să creeze cârduri cu benzi magnetice conținând informațiile de cont, folosite să retragă bani din conturile victimelor prin intermediul unor terminale A.T.M. aflate în diverse locuri din Districtul de Nord al Statului Illinois. Banii obținuți în mod fraudulos erau apoi împărțiți între inculpați iar o parte din bani erau transferați bancar în afara SUA, inclusiv lui R. și P., în Marea Britanic

în continuare, ca parte a schemei, V., D. și P. au primit informațiile de pe cârduri și numerele de P.I.N. de la R. și P.

Tot în cadrul schemei, V., D. și P. au codificat numerele de cârduri de debit și A.T.M. obținute fraudulos și P.I.N.-urile asociate cu acestea pe benzi magnetice ale unor cârduri cadou goale sau alte cârduri reciclate.

Persoanele implicate în schemă inclusiv V., D. și P. s-au deplasat la terminalele A.T.M. din preajma orașului Chicago ca să folosească cârdurile codificate cu care să retragă sau să încerce să retragă fonduri din conturile victimei fără încunostintarea sau consimțământul deținătorului.

Aceleași persoane implicate în schemă inclusiv V., D. și P. au folosit la A.T.M.-urile din preajma orașului Chicago codurile P.I.N. obținute în mod fraudulos, prin aceasta prezentându-se în mod implicit și fraudulos ca fiind ei înșiși deținătorii conturilor sau persoane autorizate de deținătorii conturilor, să retragă sau să încerce să retragă fonduri din conturile victimelor.

Tot în cadrul schemei, persoanele implicate în schemă inclusiv V., D. și o Persoană A, au folosit cârdurile codificate în mod fraudulos ca să efectueze cumpărări de la diverse magazine din preajma orașului Chicago.

Persoanele implicate în schemă inclusiv V., D. și P. au transferat o parte din câștiguri celorlalte persoane implicate în schemă aflate în afara SUA, inclusiv lui R. și P., folosind numele unor „oameni de paie" drept expeditori, adică nume diferite de cele proprii, cu scopul de a masca adevăratul expeditor al transferului bancar.

Aceleași persoane V., D. și P. s-au deplasat la diverse sedii ale W.U., uneori de câteva ori în cursul aceleiași zile ca să efectueze transferuri trunchiate în valoare de mai puțin de 1.000 dolari SUA ca să evite cerințele impuse de W.U. ca expeditorul transferului să-prezinte acte de identitate.

Tot în cadrul schemei, persoanele implicate au mascat, denaturat și au ascuns sau au făcut să fie mascată, denaturată sau ascunsă existența și scopul schemei ca și a acțiunilor desfășurate ca să se promoveze schema.

La data sau în jurul datei de 29 octombrie 2013, în localitatea Aurora din Districtul de Nord ai Statului Illinois, Divizia de Est și din alte părți, D.V., cu scopul executării schemei descrise anterior și în încercarea executării ei, cu bună știință a cauzat să fie transmise în cadrul comerțului interstatal, anumite semne, respectiv comunicația dintre un terminal A.T.M. din Aurora, Illinois și un server aflat în afara statului Illinois; cu încălcarea prevederilor titlului 18 din Codul SUA, secțiunea 1343.

La data sau în jurul datei de 19 noiembrie 2013, în localitatea Schaumburg din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți, D.V. și D.D., inculpați în prezenta, în scopul executării schemei descrise anterior și în încercarea executării ei, cu bună știință au cauzat să fie transmise în cadrul comerțului interstatal, anumite semne, respectiv comunicația dintre terminalul unui cârd de credit aflat în localitatea Schaumbrug, Illinois și un server aflat în afara Statului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18, din Codul SUA, Secțiunile 1343 și 2.

La data sau în jurul datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Beights din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți, P.R., zis „ P.P.", zis „S.", zis „ S.", D.V., în scopul executării schemei descrise anterior și în încercarea executării ei, cu bună știință au cauzat să fie transmise în cadrul comerțului interstatal, anumite semne, respectiv comunicația dintre un terminal A.T.M. din Arlington Heights, Illinois și un server aflat în afara Starului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18, din Codul SUA, Secțiunile 1343 și 2.

La data sau în jurul datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Heights din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți, P.R., D.V., cu bună știință și cu intenție de fraudă au confecționat și au folosit unul sau mai multe dispozitive de acces contrafăcute, respectiv cârduri, numere de cont și PIN-uri folosite ca să obțină bani de la A.T.M.-uri, prin aceasta afectând comerțul interstatal și internațional; cu încălcarea prevederilor titlului 18 din Codul SUA, secțiunile 1029 (a) (1) și (2).

La data sau înjurai datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Heights din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți P.R., D.V., cu bună știință au confecționat și au transferat, deținut și folosit fără autorizare legală, un mijloc de identificare a unei alte persoane, respectiv un număr de cârd de debit și codul PIN corespunzător, în timpul sau în legătură cu încălcarea prevederilor titlului 18 din Codul SUA, secțiunea 1343; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunea 1028/A (a) (1).

La data sau în jurul datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Heights din Districtul de Nord al Sfatului Illinois, Divizia de Est și în alte părți, D.V., cu bună știință și cu intenție de fraudă a avut sub control și custodie și a deținut echipament de confecționare de dispozitive, respectiv un Cititor/Codificator de Bandă Magnetică de Cârd, cu numărul de serie șters, prin care a fost afectat comerțul interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunea 1029 (a) (4).

La data sau: în jurul datei de 4 februarie 2014, Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți,P.R., zis „P.P.", zis „S.", zis „ S.", în scopul executării schemei descrise mai sus, bună știință a cauzat ca să fie transmise în cadrul comerțului interstatal și internațional, anumite semne și sunete, respectiv un apel telefonic plasat între un loc din Districtul de Nord, Illinois și un loc din afara Statului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunea 1343.

La data sau în jurul datei de 10 februarie 2014, în orașul Chicago, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți, P.R., zis „ P.P.", zis „S.", zis „S.", și T.P., zis „T.B." zis “C.” cu scopul executării și în tentativa de executare a schemei descrise mai sus, cu bună știință au cauzat ca să fie transmise în cadrul comerțului interstatal și internațional, anumite semne, respectiv o comunicație între un terminal A.T.M. din Chicago, Illinois și un server din afara Starului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunilor 1343 și (2).

La data sau în jurul datei de 10 februarie 2014, în orașul Chicago, Divizia de Est și în alte părți, T.P., zis „T.B." zis “C.”, cu bună știință și cu intenție de fraudă a deținut și folosit fără autorizare legaiă, un mijloc de comunicare aparținând altei persoane, respectiv un număr de cârd de debit și codul de P.I.N. asociat cu acesta, în timpul sau în legătură cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunea 1343, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunea 1028A (a) (1).

La data sau în jurul datei de 12 februarie 2014, în orașul Des Plaines, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți, P.R., zis „P.P.", zis „S.", zis „S.",' și T.P., zis „T.B." zis “C.”, cu scopul executării și în tentativa de executare a schemei descrise mai sus, cu bună știință au cauzat ca să fie transmise în cadrul comerțului interstatal și internațional, anumite semne, respectiv o comunicație între un terminal A.T.M. din Des Plaines, Illinois și un server din afara Statului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunile 1343 și 2.

La data sau în jurul datei de 12 februarie 2014, în orașul Des Plaines, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est și în alte părți,P.R., zis., P.P., zis „S.", zis „S.", și T.P., zis „T.B." zis “C.”, cu bună știință și cu intenție de fraudă, au folosit unul sau mai multe dispozitive de acces, respectiv cârduri, numere de cont și P.I.N.-uri folosite ca să obțină bani de la A.T.M., afectând prin aceasta comerțul interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secțiunile 1029 lit. a), alin. (1) și (2).

Curtea a subliniat că infracțiunile în materia comerțului electronic prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat. Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul de proprietate, reprezentând totodată, una dintre cele mai grave și răspândite forme ale criminalității organizate la nivel mondial.

Curtea a constatat că acuzațiile grave aduse de autoritățile judiciare americane și emiterea în sine a cererii de extrădare probează existența unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului - pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la datele și elementele transmise de statul solicitant, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpat, activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că a fost implicat - constând în acțiuni de transmitere de date necesare falsificării de instrumente de plată electronice, deținere de instrumente de plată electronice și echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, efectuare de operațiuni ilicite prin utilizarea acestor instrumente, producere și punere la dispoziție fără drept de coduri și date informatice care permit accesul la un sistem informatic - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.

Cauza a fost amânată pentru a se obține relații cu privire la o hotărâre judecătorească din Marea Britanie, unde persoana extrădabilă susține că a fost condamnată pentru aceleași fapte ca cele de care este acuzat de autoritățile judiciare americane.

În acest sens, a fost depus la dosar un certificat emis de Curtea de Justiție Criminală din BlackFriars, Marea Britanie, din care rezultă că la data de 22 martie 2013, P.R., urmare a mărturisirii a fost condamnat la Curtea Magistraților din orașul Westminster în data de 23 februarie 2013 pentru posesie articol (e) pentru utilizare în fraudă (e) X 2 și agresarea unui polițist XI, fiind condamnat la Curtea de Justiție Criminală din Blackfriars la 12 luni de închisoare pentru fiecare cap de acuzare, derulate simultan(articol pentru utilizare în fraude), 28 zile de închisoare, derulate simultan(agresare polițist), plata către victimă a unei amenzi de 100 euro.

Ca urmare a cererii de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de Curtea de Apel Bacău la data de 27 octombrie 2015 s-a primit un memorandum emis de Curtea Centrală a Magistraților din Londra (filele 93-95, vol. III), care cuprinde mai multe informații privitoare la condamnarea dispusă de Curtea Magistraților - City of Westminster și la pedeapsa aplicată de Curtea Regală BlackFriars la data de 23 februarie 2013. în acest înscris se arată că dl. P.R. pe propria mărturisire a fost condamnat de către Curtea Magistraților-City of Westminister, la data de 23 februarie 2013, pentru posesie/control asupra articolelor pentru utilizare la fraudă, X2 (faptele 1 și 2) și atacarea unui polițist XI (fapta 3) și a fost pedepsit de Curtea Regală Blackfriars la 12 luni închisoare(fapta 1); 12 luni închisoare (fapta 2); 28 de zile închisoare (fapta 3), concomitent pentru fiecare fapta. Sentința totală de 12 luni închisoare și plătirea unei amenzi de 100 de lire victimei.

Totodată, s-a reținut de către Curte că persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare în care a arătat că solicită respingerea cererii de extrădare pentru că aceasta nu îndeplinește condițiile legale cerute de legea română respectiv nu sunt îndeplinite nici elementele necesare prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată și nici cele prevăzute de codul penal român și codul de procedură penală român. Mai mult, s-a considerat că, cererea de extrădare nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de Tratatul de colaborare dintre SUA și România aprobat prin Legea nr. 111/2008.

S-a reținut că persoana extrădabilă a contestat competenta autorităților judiciare a SUA de urmărire și de judecată a sa.

Sub acest aspect, s-a solicitat a se avea în vedere chiar cererea autorităților din U.E., Legea nr. 300/2013 și codul penal român în vigoare ocazie cu care să se concluzioneze că cererea sa este îndreptățită, legală și dovedită.

Astfel, s-a arătat de către persoana extrădabilă că, din expunerea faptelor penale care ar fi fost comise de acesta(expuse cap. 3 - faptele cazului) rezultă că nu a comis nici o faptă penală pe teritoriul SUA, nu a fost niciodată în SUA, ci ar fi comis faptele penale pe teritoriul aparținând Marii Britanii. In aceste condiții, autoritățile judiciare din Marea Britanie ar fi competente să îl cerceteze și eventual să îl judece, în nici un caz autoritățile din SUA.

Pe de altă parte, a solicitat să se constatate că pentru faptele sale, comise în Marea Britanie, sunt competente, pentru urmărire și pentru judecată, autoritățile din România pentru că este cetățean român cu domiciliul în România.

S-a arătat că, potrivit art. 9 C. pen. român, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român - alin. (1), iar condiția cerută de lege (să fie o pedeapsă prevăzută de legea română mai mare de 10 ani închisoare sau detențiune pe viață) este îndeplinită în acest caz și solicită să se fie avută în vedere cererea făcută de Departamentul de Justiție al SUA unde la pct. 2, se arată că pedepsele sunt de închisoare maximă de 20 de ani.

În subsidiar, a solicitat să fie avut în vedere alin. (2) din același art. 9, potrivit căruia legea penală română se aplică și faptelor penale comise în afara teritoriului României de un cetățean român dacă aceste fapte sunt prevăzute ca infracțiune și în legea tării unde s-a comis fapta. Faptele sale, comise în Marea Britanie, în opinia sa, reprezintă infracțiuni economice și în Marea Britanie și în România deoarece ambele țări sunt membre ale Comunității Europene.

S-a arătat că faptele penale comise de un cetățean român în Marea Britanie vor fi anchetate fie de autoritățile române fie de cele britanice și pentru acest motiv autoritățile americane nu au nici o competență materială de urmărire și de judecată.

S-a apreciat că nu se face vorbire de nici o parte vătămată, nu se indică nici nume de parte vătămată (persoană fizică sau juridică) americană care să atragă competența organelor judiciare din SUA și a Tratatului de extrădare dintre România și SUA 2007, apreciindu-se că părți vătămate sunt numai persoane din Anglia și acest aspect demonstrează lipsa de competență a autorităților din SUA.

Pe de altă parte, s-a solicitat să se constatate că legea penală română prevede, în mod obligatoriu, să existe parte vătămată pentru existența infracțiuni.

În apărarea sa, persoana extrădabilă a apreciat că cererea Departamentului de Justiție al SUA ce formează obiectul cauzei trebuie respinsă având în vedere și Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 300/2013.

Astfel, a opinat că cererea în vederea extrădării se bazează în mod greșit doar pe dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și SUA din 2007. A solicitat a se examina cererea de extrădare prin prisma Legii nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 ocazie cu care să se constate că cererea este contră legii întrucât traducerile ce însoțesc cererea nu corespund nici cu realitatea și nici cu legea română dar nici cu legea americană; traducerile principalelor acte din dosar nu sunt coerente; probele depuse la dosar pentru dovedirea cererii sunt, unele contrare legii române, iar altele (majoritatea) nu se pot citi, nu se pot analiza etc. deoarece sunt pagini albe sau înnegrite complet.

S-a mai apreciat că declarațiile ofițerului F.B.I. și cele ale procurorului de caz sunt contrare legii române.

Tot în apărarea sa, persoana extrădabilă a apreciat că cererea de extrădare a mea este contrară dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 302/2004, respectiv că aceasta nu îndeplinește nici una din cele 3 condiții: nu a domiciliat în SUA niciodată, nu are și cetățenia SUA, el fiind doar cetățean român; nu a comis faptele pe teritoriul SUA și nici împotriva unui cetățean al acestui stat.

S-a mai precizat că nu este îndeplinită nici condiția de la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care solicită garanții ferme din partea SUA că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, el va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.

A arătat că, în baza art. 20 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 prin intermediul Ministerului de Justiție să se solicitate Departamentului de Justiție din SUA să depună la dosar un act emis de autoritatea competentă a statului solicitant prin care să se ateste că sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 20 din Legea nr. 302/2004 pentru a fi extrădat.

S-a mai solicitat respingerea cererii având în vedere motivele obligatorii de refuz a extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004, precum și motivele opționale de refuz a extrădării prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 si, în subsidiar, amânarea extrădării din motive medicale.

S-a arătat că, potrivit acestui text de lege, extrădarea sa poate fi refuzată sau amânată dacă predarea sa este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru sine din cauza stării sale de sănătate. Sub acest aspect, persoana extrădabilă a arătat că bolile de care suferă sunt foarte grave.

A mai solicitat, în apărarea sa și aplicarea art. 2 din Legea nr. 302/2004, respectiv SUA pot cere extrădarea sa, dacă se face dovada că statul terț pe teritoriul căruia s-au comis infracțiunile(adică Marea Britanie) nu va cere extrădarea sa pentru comiterea acelor fapte penale.

În continuare, s-a solicitat respingerea cererii de extrădare si pentru faptul că a fost judecat, condamnat, și a executat pedeapsa în Anglia pentru faptele sale penale si nu poate fi judecat de două ori pentru aceleași fapte penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea extrădării.

Astfel, s-a reținut de către Curte că persoana extrădabilă este cetățean român, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, extrădarea nu poate fi refuzată pe această bază.

Curtea a constatat că nu sunt elemente din care să rezulte că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în procedura desfășurată în fața Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, iar P.P. a luat la cunoștință de procedura desfășurată de autoritățile judiciare americane împotriva sa odată cu audierea de către un agent F.B.I., în luna mai 2015, la Bacău.

Deopotrivă, Curtea a reținut că nu sunt elemente din care să rezulte că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social și nici că situația sa riscă să se agraveze pe vreunul dintre aceste motive.

Instanța de fond a apreciat că infracțiunile pentru care este judecat nu sunt de natură politică sau la o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori o infracțiune militară care nu constituie infracțiune de drept comun, iar infracțiunile pentru care este judecat nu fac obiectul unui proces penal în curs, acestea putând face obiectul unui proces penal în România, potrivit prevederilor art. 9 C. pen., însă la dosar nu există niciun element din care să rezulte că organele de urmărire penală române ar avea intenția de a declanșa efectiv o anchetă sau că s-a solicitat autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

În motivare Curtea a mai reținut că persoana extrădabilă nu a făcut dovada că predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită din cauza stării sale de sănătate, întrucât, deși suferă de unele afecțiuni medicale, gravitatea și evoluția lor nu apar ca fiind unele deosebite și nimic nu-l împiedică pe P.P. să continue tratamentul medicamentos pe tot parcursul procedurii de predare.

Totodată, s-a mai reținut de către instanța de fond că faptele pentru care este judecat în America sunt incriminate și de legea penală română în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen., infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 C. pen. și infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 C. pen., iar pedepsele sunt mai mari de 1 an închisoare.

În raport de acest aspect, s-a apreciat că infracțiunile pentru care este judecat ar putea face obiectul unui proces penal în România, potrivit prevederilor art. 9 C. pen., astfel că extrădarea poate fi acordată chiar dacă infracțiunile au fost comise pe teritoriul unui alt stat decât statul solicitant.

Totodată, Curtea a reținut că nu sunt elemente din care să rezulte că extrădarea este'solicitată pentru a fi judecată persoana în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare, iar termenul de prescripție aplicabil m legislația penala americană este de 5 ani de la comiterea faptei, astfel că pentru fapte comise între competență asupra oportunității extrădării, ceea care autoritatea străina cere extrădarea, ce înseamnă că procedura de extrădare este acuzată persoana extradabilă nu poate avea loc extrădare.

Cu privire la principiul non bis in idem, cu aplecare specială în materia cooperării judiciare internaționale penale, Curtea a reținut că acesta nu este incident în cauză întrucât nu este îndeplinită condiția esențială ca procesul penal din Marea Britanie să privească aceeași faptă.

În acest sens, Curtea a arătat că autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea pentru capete de acuzare vizând fapte comise între decembrie 2011-februarie 2014, în timp ce în Marea Britanie a fost condamnat pentru două fapte comise în ziua de 22 februarie 2013, de deținere de obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea cârdurilor, respectiv a unui dispozitiv de citire a unui cârd de credit și a unei camere de înregistrat.

Curtea a apreciat că activitatea infracțională ce constituie acuzarea pe baza căreia este judecat în SUA s-a desfășurat pe o perioadă mult mai îndelungată, de câțiva ani, iar eventuala suprapunere de o zi a acuzațiilor aduse de jurisdicțiile celor două state poate fi avută în vedere de instanța de judecată în Dosarul nr. 14/CR/217 al Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois.

Totodată, instanța de fond a constatat că, deși autoritățile judiciare americane au solicitat în baza art. 16 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și sechestrarea și predarea de bunuri care să fi fost obținute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor incriminate, găsite asupra sa la momentul reținerii lui P.P. asemenea obiecte nu au fost identificate.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și persoana extradabilă P.R., fost H., fost Ș.) P.

De asemenea, au fost invocate aspecte ce vizează competența autorităților SUA, lipsa probatoriului care să conducă la stabilirea vinovăției persoanei extrădabile, împrejurarea că persoana extrădabilă este cetățean român, opoziția la extrădare precum și neîndeplinirea condițiilor obligatorii prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de solicitări.

Deopotrivă, a fost invocat și principiul non bis in idem motivat de faptul că persoana transferabilă a fost deja condamnată pentru aceeași faptă de către autoritățile din Marea Britanie.

Totodată, a menționat că măsura arestului provizoriu a persoanei extrădabile nu are temei legal întrucât Legea nr. 111/2008 nu reglementează o astfel de situație, apreciind că a fost depășit termenul maxim de 60 zile prevăzut de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală pentru care se poate dispune arestul provizoriu, în condițiile în care persoana extrădabilă este arestată de 90 zile.

Examinând contestațiile prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor de legalitate și temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 rep., dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 rep. statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile Legii nr. 111/2008, precum și ale Legii nr. 302/2004 republicată, în situațiile nereglementate de Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului P.P. către autoritățile americane.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că persoana extrădabilă P.P. este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 17 aprilie 2014 de către Tribunalul Districtual al SUA din Districtul de Nord al Illinois pentru fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1343 și 2 care prevăd o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare; producerea și folosirea de dispozitive de acces contrafăcute cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1029 lit. a) alin. (1) și (2) care prevăd o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare; transferul, deținerea și folosirea cu bună știință, fără a avea autoritatea legală, de mijloace de identificare aparținând altei persoane, în timpul și în legătură cu comiterea infracțiunilor de fraudă prin cablu, faptă care prevede în mod obligatoriu o pedeapsă de 2 ani închisoare care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse, constând în aceea că, în perioada decembrie 2011 - februarie 2014, împreună cu alți membri ai grupării infracționale din care face parte, inculpatul a participat într-o schemă internațională concepută să efectueze retrageri frauduloase de bani din conturi bancare, fără consimțământul titularilor acestora, folosind în SUA numerele ale cârdurilor de debit furate de la bancomate „A.T.M.", cu informații obținute din locuri aflate în Marea Britanie și alte părți. R. și alte persoane care au acționat sub îndrumarea lui, au obținut în mod fraudulos numere de cârduri de debit și A.T.M. și au transferat în mod electronic aceste informații celorlalți participanți la schemă, în SUA și în alte părți care au folosit informațiile respective ca să efectueze retrageri și transferul unei părți din câștig către R.

Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen.; al infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 C. pen. și al infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 C. pen.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite și condițiile relative la pedeapsa prevăzută de lege atât de legea statului solicitant cât și de legea statului solicitat.

Împrejurarea că persoana extrădabilă este cetățean român nu constituie un impediment la extrădare, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 111/2008.

Criticile privind netemeinicia cererii justificate prin necompetența autorităților americane și lipsa probelor de vinovăție care să o susțină nu sunt fondate, înalta Curte subliniind că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii condițiilor de formă și fond pentru luarea măsurii în condițiile Legii nr. 302/2004, prezenta instanță neavând competența de a analiza probele privind vinovăția sau competența statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării".

Totodată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al cererii de extrădare prev. de art. 4 - 7 din Legea nr. 111/2008.

Astfel, Înalta Curte apreciază ca nefondată critica apărării privind incidența în cauză a principiului non bis in idem prevăzut de art. 5 din Legea nr. 111/2008, cu aplicare specială în materia cooperării judiciare internaționale penale, întrucât, așa cum corect a reținut și prima instanță, persoana extrădabilă a fost condamnată în Marea Britanie pentru două fapte comise în ziua de 22 februarie 2013, de deținere de obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea cârdurilor, respectiv a unui dispozitiv de citire a unui cârd de credit și a unei camere de înregistrat, or autoritățile americane solicită extrădarea pentru fapte comise în perioada decembrie 2011 - februarie 2014.

Înalta Curte mai notează că, deși persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare și predarea sa către autoritățile americane, opoziția sa la extrădare nu s-a întemeiat pe niciunul din cazurile exprese prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România și SUA. Motivele au vizat exclusiv situația familială a persoanei extrădabile, împrejurare care nu justifică, în lumina dispozițiilor legale aplicabile în materie, respingerea cererii de extrădare.

Însă, constatând că instanța de fond nu a reținut în dispozitivul hotărârii contestate principiul specialității cu privire la persoana extrădabilă, aspect invocat atât de reprezentantul Ministerului Public cât și de persoana extrădabilă, prin apărătorul său ales cu prilejul susținerii orale a contestației, Înalta Curte urmează a complini hotărârea atacată sub acest aspect.

În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile privind lipsa de temei legal a soluției de menținere a arestului provizoriu în vederea predării persoanei extrădabile.

În acest sens, Înalta Curte constată că dispozițiile legii speciale aplicabile în relațiile cu statul solicitant, respectiv Legea nr. 111 din 15 mai 2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, prevăd doar perioada maximă a arestării provizorii, art. 12 neprevăzând și procedura de urmat aplicabilă, până la depunerea cererii de extrădare.

Se reține în acest sens că, întrucât instituția menținerii arestului provizoriu în vederea predării către autoritățile americane nu este reglementată prin legea specială - Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, se au în vedere sub acest aspect dispozițiile Legii nr. 302/2004 care constituie dreptul comun în materie.

Din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 3 02/2004, rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea extrădării nu trebuie să depășească 180 de zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, autoritățile judiciare implicate vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare (fără ca legea să prevadă un termen limită la care se fixează această dată în raport de data rămânerii definitive), iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră în termen maxim de 30 de zile, de la data convenită pentru predare fără a fi preluată.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, intitulat soluționarea cauzei, „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate (...) să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.

De asemenea, în conformitate cu alin. (3) al art. 52, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57".

În acest sens, Înalta Curte apreciază ca întemeiată critica parchetului privind omisiunea instanței de fond de a reține în dispozitivul hotărârii atacate durata stării de arest provizoriu, în raport de dispozițiile legale mai sus amintite, sens în care, apreciind, așa cum s-a arătat anterior, că sunt îndeplinite condițiile extrădării, în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că se impune menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate P.P.

Cu privire la solicitarea apărării de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu o măsură mai puțin restrictivă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, se impune menținerea arestării provizorii a persoanei extrădabile având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru predarea persoanei extrădabile și, așa cum s-a arătat mai sus, persoana extrădabilă urmează a fi predată autorităților judiciare americane.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 109 și art. 108 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de persoana extrădabilă P. (fost R., fost H., fost Ș.) P. împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa în parte sentința apelată și rejudecând:

Va dispune predarea persoanei extrădabile autorităților judiciare americane cu respectarea principiului specialității.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, va menține starea de arest provizoriu în vederea extrădării a lui P. (fost R., fost H., fost Ș.) P. până la predarea acestuia autorităților americane.

Va menține celelalte dispoziții.

În temeiul art. 275 alin (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 105 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de persoana extrădabila P. (fost R., fost H., fost Ș.) P. împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:

Dispune predarea persoanei extrădabile autorităților judiciare americane cu respectarea principiului specialității.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, menține starea de arest provizoriu în vederea extrădării a lui P. (fost R., fost H., fost Ș.) P. până la predarea acestuia autorităților americane.

Menține celelalte dispoziții.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 105 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2015.