ÎCCJ, decizie (scj.ro #123231)

Stabilirea taxelor vamale prin determinarea valorii mărfurilor importante în baza prevederilor art. 3 din Acordul privind aplicarea art. VII al GATT. Condiții

Codul Vamal al României, art. 57 alin. (1) și (2) și art. 58 alin. (1)

Stabilirea noilor valori în vamă în baza art.3 din Acordul privind  aplicarea art. VII GATT este eronată în condițiile în care societatea importatoare a depus documente justificative privind valoarea reală a mărfii importate,  documente confirmate de experți și care au fost prezentate atât  pe durata  controlului cât și  în cadrul  consultațiilor  la care  obligă Acordul  privind aplicarea  art. VII al GATT.

Decizia nr. 1444 din 20 martie 2014

Prin sentința nr.263 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Oradea-Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal admis acțiunea formulată de reclamanta SC MG, în

contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, anulând atât Decizia nr. 481/04.11.2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, cât și Decizia pentru regularizarea situației nr. 16.658/27.08.2010 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal, precum și Procesul-verbal de control nr. 16.657/27.08.2010, emise de D.R.A.O.V. Cluj; pârâții  au fost obligați la plata sumei de 6.684,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxe de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că prin Decizia nr.418/04.11.2010 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta SC MG împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr. 16.658/27.08.2010 privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și a procesului-verbal de control nr. 16.657/ 27.08.2010, prin care s-au stabilit în sarcina societății reclamante, obligații suplimentare de plată la bugetul de stat (datorii vamale) în sumă totală de 824.904 lei reprezentând: 11.466 lei taxa vamale; 573 lei - comision vamal; 224.923 lei accize; 92.774 lei - TVA și 495.168 lei majorări de întârziere aferente.

Cu privire la situația de fapt, Curtea de apel a reținut că, în perioada 2005 - 2006 SC MG din Oradea a importat pe baza a 95 de declarații vamale de import peste 1.400 de arme de vânătoare, tir sportiv și de autoapărare, muniție și accesorii fabricate de producători consacrați pe piața mondială din Rusia, Cehia, Germania, Finlanda și SUA pentru care în scopul diminuării drepturilor vamale plătite la import, prin intermediul firmei H din Ungaria, armele au fost cumpărate de aceasta firmă și revândute apoi către SC MG la prețuri mult diminuate (chiar cu 50% față de prețul de achiziție, pentru majoritatea bunurilor accizabile), micșorând astfel valoarea în vamă declarată la import.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în urma verificărilor efectuate și potrivit documentelor primite de la autoritatea vamală maghiară, organele vamale au constatat că firma H din Ungaria a achiziționat armele și le-a revândut către SC MG la prețuri mult diminuate față de cele de achiziție, precum și că 2 dintre proprietarii firmei H din Ungaria, respectiv MZ și MG sunt în același timp asociați la SC MG deținând câte 25% din părțile sociale, rezultând că cele două societăți sunt legate în sensul Acordului privind aplicarea art. VII al GATT 1994, societatea declarând în mod eronat autorității vamale, prin înscrierea la rubrica 7.a) din declarațiile pentru valoarea în vamă, faptul că vânzătorul și cumpărătorul nu sunt legați în sensul art. 15.4 din acord.

Prin urmare, organele de control au considerat neacceptabilă valoarea în vamă declarată pentru armele importate de la firma din Ungaria și au procedat la determinarea noilor valori în vamă pentru aceste mărfuri, în baza prevederilor art. 3 din Acordul privind aplicarea art. VII al GATT, respectiv prețuri similare cu prețurile importate, obținute în urma studierii bazei de date proprii a Autorității Naționale a Vămilor, a datelor relevante din surse externe publice și în urma efectuării de controale vamale la alte societăți care au importat mărfuri identice sau similare, stabilind că SC MG datorează la bugetul de stat diferențe de taxe vamale în sumă de 11.466 lei, comision vamal în sumă de 573 lei, accize în sumă de 224.923 lei și taxa pe valoarea adăugată în sumă de 92.774 lei.

Curtea de apel a reținut că organele fiscale au constatat că SC MG nu și-a îndeplinit obligația de a declara la import că vânzătorul și cumpărătorul sunt persoane legate, situație în care, prin excepție, valorile de tranzacție ale armelor din tranzacțiile dintre cele două firme legate putea fi acceptată de organele vamale numai dacă aceasta ar fi demonstrat că aceste valori sunt apropiate de cele ale altor vânzări de mărfuri identice sau similare către cumpărători nelegați, fapt de asemenea neîndeplinit de către societate, în conformitate cu dispozițiile art.1 lit. f) și art. 3 lit. a) și b) din Acordul GATT.

Judecătorul fondului a reținut că organele de control vamale au stabilit noile valori în vamă în baza prevederilor art. 3 din Acordul GATT, procedând la determinarea valorilor unitare recalculate pentru tipurile de arme importate pentru care valorile în vamă nu au fost acceptate, au recalculat drepturile vamale de import și au stabilit prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 16.658/ 27.08.2010 că SC MG datorează la bugetul de stat diferențe de taxe vamale în sumă de 11.466 lei, comision vamal în sumă de 573 lei, accize în sumă de 224.923 lei și taxa pe valoarea adăugată în sumă de 92.774lei.

S-a apreciat că nu  poate fi reținută invocarea de către societatea reclamantă a prescripției extinctive, prevăzute de art.91 Cod procedură fiscală, cu privire la recalcularea valorilor în vamă pentru bunurile importate anterior datei de 27 august 2010, data dresării procesului-verbal de control și a deciziei pentru regularizarea situației, deoarece, după cum, în mod corect s-a menționat în decizia de soluționare a contestației administrative, termenul de prescripție este suspendat de la data începerii primei inspecții fiscale, inclusiv pe perioada până la refacerea controlului, fiind aplicabile prevederile art.100 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006 privind Codul vamal al României, coroborate cu prevederile art.90 alin.2, devenit art.92 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Curtea de apel a constatat că, având în vedere două expertize tehnice, întocmite de către experții AV (expert evaluator) și ML (expert arme), care au concluzionat că armele achiziționate de SC MG de la furnizorul H din Ungaria, în perioada 2005 - 2006, nu diferă semnificativ față de valorile de piață, valoarea declarată în vamă la momentul importurilor, a fost foarte apropiată de valoarea de tranzacție corespunzătoare, către cumpărători nelegați, de mărfuri identice sau similare, respectiv cu valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare.

Prin urmare, instanța a apreciat că societatea reclamantă a depus documente justificative privind valoarea reală a armelor, confirmate prin expertiza de specialitate efectuată, fiind greșită stabilirea de către organul vamal a noilor valori în vamă, în baza prevederilor art.3 din Acordul GATT, adică pe baza-prețurilor de referință obținute în urma studierii bazei de date proprii a ANV, a datelor relevante din surse externe publice, precum și a datelor obținute din efectuarea de controale la alte societăți care au importat mărfuri identice sau similare, prelucrate sau centralizate într-un dosar al prețurilor, sinteza acestora pentru mărfurile importate fiind cuprinsă în anexa nr.4, celelalte afirmații privind agenții economici fiind confidențiale potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.86/2004 privind Codul Vamal al României.

A mai reținut instanța că determinarea valorilor în vamă, prin actele administrative contestate este îndoielnică, în condițiile în care la un interval de numai 3 luni, aceasta s-a diminuat de la suma de 1.114.972 lei, la suma de 824.905 lei (prin luarea în considerare, la reverificare a chitanței vamale nr. 142864 din 11 octombrie 2006 la determinarea prețurilor pentru un număr de 197 arme din cele importate).

De asemenea, pe durata reluării controlului, în cadrul consultărilor, societatea reclamantă a prezentat ca și dovezi suplimentare: răspunsul IGP - Direcția Arme Explozivi si Substanțe Periculoase nr. 295488/SA/MR/28.08.07.2010, care comunica prețurile la arme identice sau similare, în perioada litigioasă chitanța nr. 677682/11.10.2006 obținută de la persoana fizica EL, chitanța 191/A/23.12.2006 obținută de la persoana fizica TA, pliantul de la F International, nici una nefiind luată în considerare.

Pe de altă parte, deși reclamanta s-a adresat organului vamal cu solicitarea de a-i pune la dispoziție baza de date proprii a ANV, a datelor relevante din surse externe publice, precum și cele obținute în urma efectuării de controale vamale la alte societăți care au importat mărfuri identice sau similare, în perioada 2005 - 2006, fără a aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, societatea reclamantă a fost refuzată prin răspunsul nr. 14651 din 6 august 2010, fiind încălcată obligația instituită prin Acordul GATT, respectiv atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza valorii tranzacționale, autoritatea vamală și importatorul trebuie să se consulte prin schimbul de informații pentru a găsi baza valorilor prin aplicarea dispozițiilor art.2 și 3.

În fine s-a observat că că organul vamal a ignorat principiile generale din Acordul GATT, care obligă la găsirea unui sistem echitabil, uniform și neutru, de evaluare în vamă a mărfurilor care exclude utilizarea în vamă a unor valori arbitrare sau fictive, care recunoaște că baza evaluării în vamă ar trebui să fie, pe cât posibil, valoarea de tranzacție, respectiv că valoarea în vamă ar trebui să fie stabilită după criterii simple și echitabile, compatibile cu practica comercială și că procedurile de evaluare ar trebui să fie de aplicare generală, fără distincție între sursele de aprovizionare.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea, au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor(în prezent

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca)

în nume propriu și pentru  Agenția Națională de Administrarea Fiscală precum și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj (preluată de

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca)

în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor (preluată de Agenția Națională de Administrarea Fiscală), criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de  recurs formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în nume propriu și  în reprezentarea  Agenției Naționale de Administrare Fiscală

, întemeiată  în drept pe dispozițiile art. 304

1

Cod procedură civilă, a fost  criticată soluția  primei instanțe atât pe fondul pricinii cât și pe aspectul obligării  sale la plata cheltuielilor de judecată.

După expunerea  rezumativă a  situației de  fapt, recurenta a  arătat că pentru  soluționarea  cauzei sunt  relevante prevederile  art. 77 (1) și (2) din Legea nr. 141/1997, menținute prin dispozițiile  art. 57(1) și (2) și art. 58(1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, coroborate cu  prevederile art. 1 din Acordul GATT, în raport de  care  valoarea  în vamă  a mărfurilor importate este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit, la care se adaugă elementele de  cheltuieli suportate de cumpărător efectuate  pe parcurs extern și care nu au fost incluse  în valoarea  în vamă, pe bază de documente, declarată de  importator printr-o declarație pentru  valoarea în vamă care se depune împreună cu  declarația de  import, aceasta fiind  regula  generală  care se aplică dacă vânzătorul și cumpărătorul nu sunt persoane legate  în sensul  prevederilor  Acordului, condiție  neîndeplinită  în cazul de față de către  contestatoare.

Față de regula de  bază așa cum a  fost definită, SC MG nu și-a îndeplinit  obligația de a declara la import că  vânzătorul  și cumpărătorul sunt  persoane  legate, situație în care, prin excepție, valorile de tranzacție ale armelor din tranzacțiile dintre cele două firme legate putea fi acceptată de organele vamale numai dacă acestea ar fi demonstrat că aceste valori sunt  apropiate  de cele  ale  altor  vânzări de  mărfuri identice  sau similare către  cumpărătorii nelegați, fapt de asemenea neîndeplinit de către  societate, în conformitate cu dispozițiile  art.1 lit.f) și art. 3 lit.a) și b) din Acordul GATT. Ca atare, organele de  control vamal au stabilit  noile valori  în vamă în baza  prevederilor  art. 3 din GATT și au stabilit prin Decizia pentru regularizarea situației privind  obligațiile suplimentare nr. 16.658/27 august 2010 că intimata-reclamantă datorează la bugetul de stat diferențe de taxe vamale,comision vamal, accize și TVA.

În legătură cu  afirmațiile  contestatoarei privind  anexele  la  procesul verbal atacat  s-a precizat că de fapt anexa 4 este  tabelul centralizator al prețurilor de referință, după cum reiese din procesul verbal, fiind o sinteză a dosarului  prețurilor  de  tranzacție format de organele vamale din documentele comerciale privind importuri derulate de alți agenți economici, astfel că este  normal să cuprindă și alte  tipuri de  arme decât cele importate, dar și arme identice  sau similare, față de anexa 5 care  cuprinde  tipurile de arme importate a căror  valoare în vamă nu a fost  acceptată datorită  prețurilor  de  cumpărare diminuate  de  furnizorul maghiar (anexa 2) și nu toate  armele  importate.

S-a reiterat că excepția  prescripției  extinctive  invocată de  reclamantă nu este  întemeiată, așa cum  s-a argumentat  în drept și  în fața primei instanțe.

Referitor la  modalitatea  în care  diferite tipuri de  arme de tir sportiv sau de  vânătoare, pistoale cu gaze  sau cu bile, au fost  comparate între ele sau între categorii, organele de control  au prezentat în detaliu caracteristicile acestora în anexe și  chiar dacă aceste  caracteristici  nu sunt  aceleași  în toate  privințele, situație în care armele ar fi fost identice, le consideră produse similare, regăsindu-se  și pe pagina de  internet  a contestatoarei încadrate la același  secțiuni cu cele  în care au  fost cuprinse  de organele vamale.

S-a mai arătat că pe toată durata verificărilor efectuate contestatoarea a avut posibilitatea de a furniza documente sau orice  alte  date  și informații în vederea stabilirii valorilor  în vamă, ca dovadă că la  reverificare a fost luată în considerare chitanța vamală  nr. 142864/11 octombrie  2006.

În privința  majorărilor de întârziere în sumă totală de  495.904 lei aferente taxelor vamale, comisionului vamal, accizelor și TVA, recurenta a arătat că acestea rămân de plată în sarcina intimatei potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale”, în raport de debitul principal și că ele au fost calculate conform art. 115(1) și 116 (1) – devenite art. 119(1) și 120(1) din OG nr.92/2003 privind Codul de  procedură fiscală, republicată, cu modificările  și completările  ulterioare și ale  Legii nr. 210/2005.

S-a apreciat  totodată că în mod greșit prima instanță a  obligat  Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor la plata  cheltuielilor  de  judecată către reclamantă, aceste  cheltuieli nefiind  justificate.

Recurentele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj și Autoritatea Națională a Vămilor

au apreciat, la rândul lor, că se impune modificarea sentinței pronunțate de  Curtea de Apel Oradea în sensul  respingerii  în tot a acțiunii formulate de  SC MG și a exonerării autorității vamale de la  obligația  suportării  cheltuielilor de judecată, arătând, în  esență, că hotărârea  instanței de  fond  nu cuprinde  motivele  de  fapt și de  drept care  i-au format  convingerea  și de asemenea nu cuprinde  nici  motivele  pentru  care au fost înlăturate  apărările în fapt  și în drept  formulate  de  aceste  autorități. Totodată, concluziile   celor două rapoarte  de expertiză efectuate  în cauză au fost însușite  de  către instanță, fără a mai fi cenzurate.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a  arătat că  organele  de  control  au considerat neacceptabilă valoarea în vamă declarată pentru armele  importate  de la firma din Ungaria și au  procedat  la determinarea  noilor  valori  în vamă pentru aceste  mărfuri în conformitate cu art. 3 din Acordul  privind  aplicarea  art. VII al  GATT, respectiv  prețuri similare  pentru  produsele  importate, obținute   în urma  studierii bazei de date  proprii a ANV, a datelor  relevante din surse  externe  publice  și  în urma  efectuării de controale vamale la alte societăți care au importat  mărfuri identice sau similare. În îndeplinirea obiectivului de a se  găsi valori  în vamă rezonabile pentru  mărfuri identice sau similare cu cele  supuse  controlului s-a  solicitat  societății  intimate, pe  toată durata  controlului, să furnizeze toate dovezile suplimentare, documente/informații, însă răspunsul acesteia nu a fost concludent, fiind depuse adresa nr. 295488/SA/MR/28 iulie 2010 a IGP București (care conține  date mult prea generale), chitanța vamală nr.677682/11 octombrie 2006 (pe care  echipa de  control a  luat-o  în considerare la determinarea  prețurilor la un  număr de  197 de  arme  dintre cele circa 1500 importate), chitanța vamală nr. 142891/23 decembrie  2006 (care se referă la un  tip de armă  diferit, nefiind  luată în considerare), un pliant de  la F (nerelevant pentru  că nu este  vorba de  un  furnizor de arme  dintre cele  supuse verificării).

La stabilirea  noilor valori în vamă autoritatea vamală a avut  în vedere  art. 57 și 58 din Legea nr. 86/2006, art. 1 lit.f) și art. 3 lit.a) și b) din Acordul GATT.

Referitor la probatoriul administrat în cauză, respectiv expertizele tehnice și alte  facturi, chitanțe depuse de  reclamantă, recurenta a apreciat că  s-a  urmărit  de  către reclamantă  a proba că, în realitate, valoare de tranzacție  între  aceasta și  societatea H din Ungaria s-ar încadra în prevederile art. 1 lit.f) pct.i) din Acordul GATT, însă acestea nu-și găsesc aplicația în cauză deoarece  facturile/chitanțele în discuție sunt emise după aderarea României la Uniunea Europeană, moment de la care  nu se mai poate vorbi de  importuri/exporturi , ci de achiziții intracomunitare.

De altfel, subliniază recurentele, prin modul în care au fost  formulate și încuviințate obiectivele expertizelor, este discutabilă obiectivitatea concluziilor experților care nu exprimă o opinie  proprie ci se limitează la a analiza strict probele indicate de contestatoare.

Recurentele insistă în afirmația că valoarea  de tranzacție stabilită  între  societatea  intimată și  societatea H din Ungaria  este  mult diminuată față de valoarea de tranzacție stabilită  între  acesta din urmă și  furnizorii  proprii  pentru  aceeași marfă, încălcând  astfel orice  principiu economic și chiar  și  rațiunea de a fi a oricărui comerciant – generare de profit.

Este evident că  valoarea de  tranzacție a fost  direct  influențată de  legătura  între cele  două  societăți  în vederea subevaluării  bunurilor  pentru care legislația  națională  stabilește  un nivel  ridicat  al impozitelor  și taxelor (ex. armele de vânătoare- nivelul accizei 100%).

Dispozițiile art. 57 din Legea nr. 86/2006 arată în  mod expres  ce cheltuieli de iau în considerare alături de  valoarea  de  tranzacție  pentru  stabilirea valorii în vamă (cheltuieli generate de  transport, încărcare/descărcare și asigurarea  pe parcurs  extern).

Ca urmare a determinării  valorilor  unitare recalculate pentru  tipurile  de  arme importate pentru care  valorile  în vamă  nu au fost acceptate, s-au recalculat drepturile vamale  de  import și  s-a stabilit că intimata-reclamantă datorează la bugetul de stat diferențe de taxe vamale, comision vamal, accize și TVA.

Întrucât  obligațiile de  plată  sunt datorate  de la data  nașterii  datoriei vamale, respectiv de la data de  înregistrare a declarațiilor de punere în liberă circulație a mărfurilor, s-au calculat și accesoriile  aferente în temeiul art. 119(1) și art. 120(1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de  procedură fiscală, al  Legii nr. 210/2005 și art. 590 lit.b) din HG nr.707/2006 privind aprobarea Regulamentului de  aplicare a  Codului Vamal al României.

În privința  cheltuielilor de  judecată s-a arătat, pe de o parte că față de cele expuse nu sunt justificate câtă vreme nu s-a răsturnat prezumția de legalitate a actelor administrative atacate, iar pe de  altă parte că acestea sunt disproporționat de mari comparativ cu complexitatea cauzei.

Examinând cauza prin  perspectiva  obiectului ei, a normelor  legale aplicabile, a probatoriului  administrat,

Înalta Curte reține că  sunt  neîntemeiate criticile formulate de autoritățile recurente, astfel că  va  respinge  recursurile

, pentru cele ce vor fi  punctate  în continuare.

Reclamanta SC MG s-a adresat  instanței de contencios  administrativ  și fiscal a Curții de  Apel Oradea pentru  anularea  Deciziei nr. 481/4noiembrie  2010 a DGFP Bihor prin care  s-a respins contestația administrativă împotriva Deciziei  pentru  regularizarea situației  nr. 16658/27 august  2010 privind  obligațiile  suplimentare stabilite  de  controlul vamal și a Procesului  verbal de  control nr.16657/27 august 2010, contestând obligațiile  suplimentare de plată –datorii vamale  în cuantum  total de  824.904 lei, din care  taxe vamale -11.466 lei, comision vamal -573 lei, accize -294.923 lei, TVA-92.774 lei și majorări de  întârziere aferente.

Starea de fapt generatoare  a prezentului litigiu nu a fost obiectul vreunei controverse, fiind redată în detaliu în  considerentele  sentinței recurate, astfel că nu va mai  fi reluată, fiind  însă necesar a se arăta că organele de control vamal au  considerat neacceptabilă valoarea  în vamă  declarată  pentru  armele importate de la firma H Ungaria, procedându-se în consecință la  determinarea  noilor valori în vamă pentru aceste  mărfuri prin aplicarea  art. 3 din Acordul  pentru aplicarea  art. VII GATT 1994, mai exact pe baza prețurilor de referință obținute din studiul bazei de date proprii a ANV, a datelor  relevante   din surse  externe publice (prelucrate  și actualizate în Anexa 4 la procesul verbal de control contestat), precum  și  a datelor  obținute  din  controalele  efectuate  la alte  societăți care  au importat mărfuri identice sau similare (date confidențiale conform  art. 41 alin.2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României). Ca urmare a determinării valorilor unitare  recalculate  pentru  tipurile de arme importate  pentru care  valorile în vamă nu au fost acceptate s-au recalculat drepturile vamale de import, stabilindu-se obligațiile suplimentare ale reclamantei către  bugetul statului prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 16.658/27 august  2010. Determinarea  noilor valori  în vamă a fost justificată de  autoritățile pârâte prin faptul că  revânzarea  de către  firma din Ungaria către societatea reclamantă s-a făcut la prețuri mult  diminuate față de cele  la care au  fost  achiziționate, precum  și prin faptul că SC MG nu și-a respectat  obligația  de a declara  că  vânzătorul și cumpărătorul  sunt persoane legate în sensul  art. 15.4 din Acordul  privind  aplicarea art. VII al GATT, rezultând clar că  cele două societăți sunt  legate întrucât 2 dintre  proprietarii  firmei  H Ungaria sunt și asociați la SC MG, deținând  câte 25% din părțile sociale.

În evaluarea  acțiunii  în anulare cu care a fost  învestită, prima instanță a înlăturat, în mod corect, ca neîntemeiată excepția  prescripției  extinctive cu privire la  recalcularea  valorilor  în vamă  pentru  bunurile  importate anterior  datei  de  27 august  2010 când a  fost  încheiat  procesul verbal de control și s-a emis decizie pentru  regularizarea  situației, reținându-se  incidența  art. 100 (1) și (2) din Legea nr. 85/2006 privind Codul Vamal al României coroborat cu art. 90(2), devenit  art. 92(2) din OG nr. 92/2003 privind  Codul  de procedură fiscală, în condițiile  în care  termenul  de prescripție este  suspendat  de  la data  începerii  primei  inspecții fiscale, inclusiv pe perioada  până la  refacerea  controlului.

În acest  context, critica  recurentelor DGFP Bihor și ANAF pe acest aspect al prescripției  nu mai are obiect.

În analiza aspectelor de fond se reține că  instanța fondului  a pronunțat o soluție judicioasă, prin raportare la probele  administrate și anume la înscrisurile depuse la dosar și la  concluziile rapoartelor întocmite de expertul evaluator bunuri mobile și de expertul armurier, precum  și  la prevederile Acordului privind aplicarea art. VII GATT,  concluzionând, motivat, că în mod  greșit organele de control vamal au uzat de prevederile art. 3 din Acordul menționat pentru determinarea noilor valori  în vamă și pe cale de consecință la recalcularea drepturilor vamale de import și la stabilirea de obligații fiscale suplimentare în sarcina SC MG.

Într-adevăr, faptul că vânzătorul și cumpărătorul sunt  persoane

legate

în sensul Acordului  privind  aplicarea art. VII GATT nu constituie prin el însuși un motiv pentru  recalcularea  drepturilor vamale, dispozițiile  legale  la care  fac trimitere  recurentele-pârâte, respectiv art. 77(1) și (2) din Legea nr. 141/1997, menținute  prin  art. 57(1) și (2) și art. 58(1) din Legea nr.86/2006 privind  Codul Vamal, statuând că valoarea în vamă a  mărfurilor  este  valoarea de  tranzacție.

Judecătorul fondului a apelat la dispozițiile art. 201(1) Cod procedură civilă, solicitând  în cauză, la cererea reclamantei, părerea unor specialiști având în vedere specificitatea litigiului, iar  concluziile celor doi experți au fost împărtășite  cu  o argumentare pertinentă, astfel că nu pot fi primite afirmațiile recurentelor privind lipsa de obiectivitate a experților și, în final, a instanței de  judecată.

Ambii experți desemnați în cauză au stabilit, pe baza  înscrisurilor din dosar, a tabelului centralizator depus de  Regionala Vamală Cluj, că  prețurile  armelor  achiziționate de SC MG  de la furnizorul din Ungaria, în perioada  2005-2006, nu diferă semnificativ față de  valorile de piață, fiind sesizate doar mici  abateri față de prețurile statistice, nesemnificative. În aceste  condiții, s-a reținut că valoarea declarată în vamă la momentul  importurilor  a fost  foarte apropiată de valoarea de  tranzacție corespunzătoare, către  cumpărătorii nelegați, de  mărfuri identice sau similare, respectiv cu valoarea în vamă a mărfurilor  identice  sau similare.

Stabilirea noilor valori în vamă în baza art.3 din Acordul privind  aplicarea art. VII GATT este eronată în condițiile în care societatea reclamantă a depus documente justificative privind valoarea reală a armelor,  documente confirmate de experți, și care au fost prezentate atât  pe durata  controlului cât și  în cadrul  consultațiilor  la care  obligă Acordul  privind aplicarea  art. VII GATT, între acestea  și adresa –răspuns  nr. 295488/SA/MR/2010 prin care Inspectoratul General al Poliției Române –Direcția de Arme, Explozivi și Substanțe  Periculoase comunică prețurile la arme identice sau similare, în perioada  2005-2006.

Nu în ultimul rând, în mod just s-a mai  subliniat că organul vamal a nesocotit obligația  instituită prin Acordul  privind aplicarea  art. VII GATT ca, atunci  când  valoarea în vamă nu poate  fi determinată  pe baza valorii de  tranzacție, autoritatea vamală și importatorul să se consulte printr-un schimb de  informații pentru a găsi baza  valorilor  prin  aplicarea  art. 2 și 3 din Acord, câtă vreme nu s-a dat curs solicitării societății reclamante  de a-i  fi pusă  la dispoziție  baza  de date  proprii a ANV, a datelor  relevante din surse  externe publice, precum  și  a celor  obținute  în urma unor controale vamale  la alte  societăți  care au  importat  mărfuri identice sau similare, în perioada  2005-2006, fără a aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori  industrială, așa cum rezultă din refuzul explicit nr. 14651/6 august  2010.

S-a constatat așadar, că  dezlegarea  dată de  Curtea de  Apel Oradea –Secția a II-a  civilă, contencios administrativ și fiscal  este corectă și legală și că nu există motive pentru reformarea  sentinței.