ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2320/07.12.2016 a Judecătoriei Focșani, în baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și 5 din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și 5 din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și 5 din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la 25 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a documentelor intitulate,,adeverințe medicale" emise la data de 14.11.2014 de medicul specialist MF A., Cod: C31591, pe numele beneficiarilor E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., C., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ.

În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că asistența juridică a inculpaților a fost asigurată de apărători aleși.

Prin decizia penală nr. 632/A din 29 mai 2017, Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr. 2320 din 07.12.2016 a Judecătoriei Focșani.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

Au fost înlăturate dispozițiile de achitare a inculpaților A. , B. , C. și D.

A fost înlăturată dispoziția prin care cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală (200 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 1.400 lei amendă penală (140 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals" prevăzută de art. 323 C. pen. .

A fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală (200 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de " instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală(200 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost atrasă atenția inculpaților A., B., C. și D., asupra dispozițiilor art. 63 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., C. și D., împotriva aceleiași sentințe penale.

Au fost obligați fiecare dintre inculpații - apelanți B., C. și D., la plata a câte 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut, în esență, că aspectele prezentate în motivele de apel ale inculpaților B., C. și D., privind achitarea lor conform art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen. și faptul că înscrisurile nu ar trebui desființate, nu sunt întemeiate.

Instanța de apel a reținut că toți inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și că se impune condamnarea acestora, nefiind incidentă vreo soluție de achitare.

Împotriva deciziei penale nr. 632/A din 29 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul C..

În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul, prin apărător, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. susținând, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina sa întrucât discuția pe care a purtat-o cu A. nu a avut aptitudinea reală de a produce consecințe juridice în sensul de a-l determina pe acesta să săvârșească infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Față de aceste susțineri a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat C. împotriva deciziei penale nr. 632/A din data de 29 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, cauza fiind trimisă pentru judecarea recursului în casație la Completul nr. 5, termenul fiind stabilit la data de 20 octombrie 2017.

Examinând pe fond recursul în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat însă numai pentru cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

Potrivit art. 322 alin. (1) din C. pen., constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321 (respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice"

Instigatorul este persoana care determină cu intenție o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală, înainte ca aceasta din urmă să se fi decis cu privire la comiterea faptei și să fi început executarea activității infracționale.

În concret, inculpatul A. a întocmit mai multe adeverințe medicale în care au fost consemnate aspecte nereale cu privire la unele persoane care nu figurau pe listele sale de pacienți, nu avea istoricul medical al acestora și fără a-i consulta la momentul eliberării adeverințelor iar aceste înscrisuri au fost înmânate inculpaților D. și B., pentru a fi depuse la birourile secțiilor de votare.

Din examinarea lucrărilor dosarului se reține că inculpatul C. împreună cu inculpatul D., în urma unor discuții purtate cu inculpatul A., l-ar fi determinat pe acesta din urmă să elibereze adeverințe medicale în care să consemneze aspecte nereale privind starea de sănatate a unor alegători, pentru a fi folosite la votul cu urna mobilă la alegerile prezidențiale din luna noiembrie 2014, folosindu-se de influența reprezentantă de calitatea de primar, respectiv de viceprimar al comunei Ciorăști, jud. Vrancea. Mai mult, pentru întocmirea adeverințelor medicale sus menționate, inculpații i-au procurat și remis inculpatului A. un tabel cu datele de identificare ale alegătorilor ce urmau să voteze - beneficiari ai votului cu urna mobilă.

Astfel, fapta inculpatului C. care împreună cu inculpatul D. au discutat cu inculpatul A. solicitându-i să elibereze adeverințe medicale fapt ce s-a și întâmplat la data de 14.11.2014 când inculpații D. și B. s-au prezentat la cabinetul inculpatului A. cu listele persoanelor în cauză iar acesta din urmă a eliberat respectivele adeverințe false, întrunește elementele tipicității obiective a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

Pe calea recursului în casație promovat, recurentul-inculpat C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. susținând, în esență, că, fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală întrucât apreciază că simpla discuție purtată cu inculpatul A. nu a avut aptitudinea reală de a produce consecințe juridice respectiv nu avut aptitudinea de a-l determina pe acest inculpat să săvârșească infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Mai mult decât atât, s-a susținut că adeverințele medicale atestau fapte reale și că nu există niciun temei pentru anularea acestora.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, recurentul C. încearcă să acrediteze ideea că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație care potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate.

Solicitarea de a nu fi anulate adeverințele medicale eliberate de inculpatul A. față de împrejurarea că acestea conțin date ce corespund adevărului nu poate fi primită favorabil de către instanță întrucât această solicitare excede cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că recurentul inculpat C. a indicat doar, în mod formal, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma acestuia neputându-se proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecință stabilirea unei alte situații de fapt care să conducă la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., așa cum solicită recurentul, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și, respectiv de apel.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul în casație declarat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 632/A din data de 29 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați. secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat C. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casație declarat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 632/A din data de 29 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat C. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2017.