ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de Minori,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 164 din 03 noiembrie 2016 a Tribunalului Sălaj, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este vechiul C. proc. pen., calificând dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. în 41 alin. (2) vechiul C. pen., respectiv art. 48 alin. (1) C. pen. în 26 vechiul C. pen.

Pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen. pe timp de 1 an.

În baza art. 81 vechiul C. pen. s-a suspendat condiționat exercitarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen.

S-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 16 pct. 1 lit. h) C. proc. pen. rap la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat recuperat prejudiciul.

A fost obligat inculpatul la 458.141 RON majorări de întârziere și la 74.482 RON penalități de întârziere, începând cu data scadenței debitului și până la data la care debitul a fost achitat.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța din data de 29.03.2013 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj asupra imobilului deținut de inculpatul A., înscris în CF x1 ind Zalău și autoturismul marca x, an de fabricație 2003, de culoare verde, seria sașiu x9 cu nr. de înmatriculare x2, până la concurența sumei de 532.623 RON.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, astfel cum au fost indicate în dispozitivul sentinței.

II. Prin Decizia penală nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 164 din 3 noiembrie 2016 a Tribunalului Sălaj, pe care a desființat-o cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., omisiunea aplicării sancțiunii administrative față de inculpatul B., precum și în privința laturii civile și a măsurii sechestrului asigurator și judecând:

A condamnat pe inculpatul A., căsătorit, studii postliceale, administrator al S.C. C. S.R.L., fără antecedente penale la:

- 1 an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen. pe timp de 1 an, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) vechiul C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen.

În baza art. 81 vechiul C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen.

A atras atenția asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

Au fost menținute dispozițiile din sentință privind încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., fără ocupație, cu antecedente penale, pentru infracțiunea prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 10 alin. (1) din Legea 241/2005 rap.la art. 91 lit. c) vechiul C. pen. a aplicat inculpatului B. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON.

A constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj.

A înlăturat din sentință dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 458.141 RON majorări de întârziere și la 74.482 RON penalități de întârziere, începând cu data scadentei debitului și până la data la care debitul a fost achitat, constatând că acestea au fost achitate.

A dispus ridicarea sechestrului asigurator luată prin ordonanța din data de 29.03.2013 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj asupra imobilului deținut de inculpatul A., înscris în CF x1 ind Zalău și autoturismului marca x, an de fabricație 2003, de culoare verde, seria sașiu x9 cu nr. de înmatriculare x2, până la concurența sumei de 532.623 RON.

A menținut restul dispozițiilor din sentință.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj împotriva aceleiași sentințe.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Recurentul a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazurile de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Examinând recursul în casație din perspectiva cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpat are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, respectiv că nu sunt întrunite elementele constitutive relativ la infracțiunea de evaziunea fiscală, întrucât inculpatul a achitat întreg prejudiciul cauzat Statului Român, aspect confirmat de ANAF prin adresa din 4 octombrie 2016 depusă la fila 314 vol. 2 instanța de fond, și însușit de procuror, iar instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod asupra solicitării de reținere a art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, s-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și aplicarea art. 10 din aceeași lege, întrucât prejudiciul cauzat prin fapta imputată inculpatului nu se situează peste suma de 100.000 euro, la calculul acestuia neputând fi incluse majorările și penalitățile de întârziere, dar nici cheltuielile reale, obligatorii pe care le-a putut face așa-zisul evazionist în producerea produsului vândut, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 4011/12.12. 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, instanța de apel a reținut că, în perioada 2008 - 2010 de S.C. C. S.R.L. Zalău, inculpatul A. a înregistrat în contabilitatea societății în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, operațiuni fictive privind achiziții de produse de la S.C. D. S.R.L. Stâna, S.C. E. S.R.L. Hârlău, S.C. F. S.R.L. Hârlău, S.C. G. S.R.L. Hârlău, S.C. H. S.R.L. Hârlău, în perioada 2008 - 2010, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fapta având drept consecință producerea unui prejudiciu pentru bugetul de stat în cuantum de 498.521 RON din care 227.895 RON reprezintă impozit pe profit și 270.626 RON reprezintă T.V.A., faptă ce întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de infracțiunii de evaziune fiscală corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatului.

În ce privește critica privind faptul că prejudiciul a fost achitat, respectiv sumele cu care s-a constituit A.N.A.F. parte civilă, Înalta Curte constată că, deși se menționează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situația de fapt stabilită de către instanța de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

În realitate, criticile sunt referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective, sub aspectul caracterului fictiv al înregistrărilor în contabilitate, iar nu la lipsa elementelor de tipicitate infracțională, acestea reprezentând chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora sau modalitatea de administrare a probelor nu pot face obiectul cenzurii.

Critica apărării, în sensul că în mod greșit nu s-a reținut în favoarea inculpatului cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/20015, nu este întemeiată.

Potrivit textului de lege menționat, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

În cauză, s-a reținut valoarea prejudiciului mai mare de 100.000 euro, având în vedere că la stabilirea cuantumului prejudiciului s-a avut în vedere contravaloarea impozitului pe profit și T.V.A. de la plata cărora s-a sustras prin săvârșirea faptei deduse judecății, respectiv valoarea impozitului, de 496.548 RON, din care impozit pe profit în suma de 225.916 RON și T.V.A., în sumă de 270.632 RON.

În legătură cu modul de calcul al prejudiciului, instanța de apel a reținut fictivitatea tuturor operațiunilor și a cheltuielilor înregistrate, nefiind avute în vedere obligațiile fiscale accesorii și cheltuielile reale care nu s-au dovedit ca fiind efectuate.

Reexaminarea fictivității sau realității operațiunilor efectuate sau a prejudiciului reținut nu pot fi supuse analizei în această cale de atac, dat fiind că aceste aspecte vizează netemeinicia hotărârii recurate și nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedepsele aplicate inculpatului de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, sunt legale și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege.

Având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din data de 7 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - NN