ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 966/A din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 16.02.2018 pronunțată de Tribunalul Galați, în baza dispozițiilor art. 386 din C. proc. pen.. s-a dispus, printre altele, schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 din C. pen., în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) - 34 lit. b) din C. pen. anterior și cu aplicarea art. 5 C. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații A., C. și B.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

S-a dispus anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 (doi) ani închisoarea aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 311/2016 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 09.12.2016 prin decizia penală nr. 1283/2016 a Curții de Apel Galați.

Conform art. 33 lit. a) - 34 C. pen. anterior s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Totodată, a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

S-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului C. prin sentința penală nr. 421/2015 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă la 10.11.2015 prin neapelare.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 din C. pen. anterior s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului C. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

S-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 836/2014 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1270/2014 a Curții de Apel Galați.

S-a dispus contopirea celor 2 (două) pedepse aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 din C. pen. anterior s-a aplicat inculpaților A., C. și B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior.

Conform art. 14 C. proc. pen.. coroborat cu art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații A., C. și B., în solidar cu alți inculpați, să plătească părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, suma de 299.179 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de S.C. D. S.R.L. Ivești, și suma de 149.739 RON, reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat de S.C. E. S.R.L. Ivești.

S-a constatat că, din valoarea prejudiciului creat bugetului de stat, respectiv Administrației Județene a Finanțelor Publice Galați, a fost acoperit, în parte, prejudiciul creat, prin plată cu chitanță după cum urmează: C. a achitat 8.500 RON; inculpatul B. a achitat 8.500 RON; inculpatul A. a achitat 3.300 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și inculpații A., F. și C.

Prin decizia penală nr. 966/A din 02.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis, printre altele, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați (cu sediul în strada x, nr. 33, județul Galați) și de inculpații A. (zis X), F. și C.

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 96 din 16.02.2018 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare, s-au reținut și prevederile art. 5 C. pen. în încadrarea juridică a infracțiunilor de evaziune fiscală deduse judecății, pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților A., F. și C.

A fosta redusă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. de la 3 ani și 8 luni închisoare la 3 ani și 2 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 2 luni închisoare.

S-a înlăturat din sentința penală apelată dispoziția prin care:

"Conform art. 14 C. proc. pen.. coroborat cu art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații A., H., C., B., I., J., K., L., M., B. și H., în solidar, să plătească părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați suma de 299.179 RON prejudiciu cauzat bugetului de stat de S.C. D. S.R.L. Ivești și suma de 149.739 RON prejudiciu creat bugetului de stat de S.C. E. S.R.L. Ivești".

Au fost obligați, printre alții, inculpații A., C. și F., în solidar, la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați a sumei de 299.177 RON despăgubiri materiale (reprezentând 168.709 RON TVA și 130.469 RON impozit pe profit - sume ce nu au fost virate la bugetul de stat de către S.C. D. SRL), la care s-au adăugat accesoriile aferente (penalități și majorări de întârziere).

S-a constatat că, în apel, inculpații au achitat o parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, după cum urmează: inculpatul A. - suma de 1.700 RON, F. - suma de 1.000 RON și C. - suma de 1.500 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Dosarul având ca obiect cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., C. și A. împotriva deciziei penale nr. 966/A din 02.10.2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01.11.2018, fiind fixat termen pentru examinarea admisibilității, în principiu, a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 09 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului competent pentru judecarea, pe fond, a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recurentul C..

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a reținut că prin motivele de recurs în casație formulate de A., B. și C. s-a invocat, în esență, împrejurarea că prejudiciul cauzat prin infracțiunea reținută în sarcina inculpaților nu a fost determinat cu precizie.

În această ordine de idei, prin completarea recursului în casație din 12.11.2018, inculpatul C. a susținut că s-a reținut infracțiunea de evaziune fiscală fără a exista un prejudiciu cert prin decizie de impunere emisă de ANAF, prezentată ca singura autoritate cu atribuții să stabilească creanțe fiscale. Au fost invocate dispozițiile art. 90 și art. 91 din Codul de procedură fiscal, specificându-se că ANAF pierde dreptul la un prejudiciu fiscal și contribuabilul nu mai are obligații fiscal, dacă nu există decizie de impunere.

Față de cele expuse, s-a considerat că motivele de recurs în casație susținute de inculpați A., C. și B., vizând caracterul cert al prejudiciului la plata căruia au fost obligați, se justifică a fi examinate prin prisma cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 21 alin. (3) din Constituția României, se impune ca examinarea și pronunțarea asupra fondului cauzei să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., precizat în cererea de recurs în casație, s-a arătat că a fost abrogat prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013, nefiind posibilă o analiză a motivelor de recurs în baza unui text legal care nu este în vigoare.

S-a observat, de asemenea, că celelalte critici ale inculpaților - au fost excluse fără temei probele solicitate în apărare; instanța a încuviințat un expert parte pentru inculpați care a constatat existența unui prejudiciu într-un cuantum mult mai mic decât cel constatat de către expertul desemnat de către instanță, fiind înlăturate constatările expertului parte fără vreo motivare; judecătorii primei instanțe nu au examinat și nu au motivat înlăturarea probelor propuse de către apărare, inculpații au fost condamnați deși nu au participat decât într-o mică măsură sau chiar deloc la săvârșirea infracțiunilor, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de recurs în casație dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., constituind, astfel, chestiuni care nu pot fi cenzurate în calea extraordinară a recursului în casație.

Totodată, s-a reținut că solicitarea privind schimbarea modalității de executare a pedepselor din privative de libertate în suspendare sub supraveghere se referă la aspecte de temeinicie ce țin de individualizarea judiciară a pedepsei și, de asemenea, nu poate fi examinată pe calea extraordinară a recursului în casație deoarece aceste motive nu se circumscriu cazurilor de casare expres și limitativ prev. de art. 438 C. proc. pen., prin care se verifică legalitatea unei decizii pronunțate de instanța de apel, iar nu temeinicia acesteia.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B., C. și A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 436 C. proc. pen..: "(1) Pot formula cerere de recurs în casație:

a) procurorul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă;

b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal;

c) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă.

(3) Până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de recurs.

(4) Reprezentanții legali pot retrage recursul în casație cu respectarea, în ceea ce privește latura civilă, a condițiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casație declarat personal sau de reprezentantul său legal.

(5) Recursul în casație declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

(6) Decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras".

Conform art. 437 C. proc. pen..: "(1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte; b) indicarea hotărârii care se atacă; c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora; d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

Dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. pen.. prevăd că: "(1) Instanța judecă recursul în casație numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs în casație și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces".

Analizând actele și lucrările dosarului rezultă, suplimentar informațiilor transmise la momentul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.. privind admisibilitatea în principiu că, deși la dosarul cauzei există împuternicirile avocațiale pentru inculpații B., C. și A., domnii avocați N. și O. nu au mandat din partea inculpaților pentru promovarea și susținerea căii extraordinare de atac a recursului în casație, astfel cum reiese din susținerile acestora din ședința publică din 06 februarie 2019.

În doctrină și practică s-a statuat, în mod constant, că avocatul are nevoie de un mandat încredințat de parte, personal, sau prin mandatar special, pentru declararea, motivarea, redactarea și semnarea căii de atac.

Potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, printre activitățile pe care le poate realiza avocatul în baza mandatului dat de client, se numără: asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii.

Deopotrivă, din Statutul profesiei de avocat se rețin, cu relevanță în cauză, următoarele dispoziții:

Art. 121

1) Contractul de asistență juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.

(2) Contractul de asistență juridică poate fi încheiat și prin orice mijloc de comunicare la distanță. În acest caz, data încheierii contractului este data la care a intervenit acordul de voință între avocat și client. Se prezumă că avocatul a luat cunoștință de încheierea contractului la una dintre următoarele date:

a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului; dacă transmisiunea prin fax are loc după ora 19:00, se prezumă că avocatul a luat cunoștință în ziua lucrătoare următoare zilei transmisiunii;

b) data primirii contractului semnat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Contractul de asistență juridică poate lua forma unei scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre avocat și destinatarul scrisorii, inclusiv serviciile avocațiale și onorariul, semnată de avocat și transmisă clientului. În cazul în care clientul semnează scrisoarea sub orice mențiune expresă de accept a conținutului scrisorii, aceasta dobândește valoarea unui contract de asistență juridică.

(4) Contractul de asistență juridică se consideră a fi fost încheiat în mod tacit dacă clientul a achitat onorariul menționat în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu semnificând acceptarea contractului de către client, caz în care data încheierii contractului este considerată a fi data menționată în cuprinsul contractului.

(5) Contractul de asistență juridică poate fi încheiat, în mod excepțional, și în formă verbală. În acest caz, ca și în situația prevăzută la alin. (2), dispozițiile art. 44 din Lege se aplică în mod corespunzător. Contractul în formă scrisă va fi redactat în cel mai scurt timp posibil.

(6)În cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții.

Art. 122

(1) Contractul de asistență juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia;

b) datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal, precum și mandatarul clientului, dacă este cazul;

c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare și conservare a patrimoniului clientului;

d) onorariul;

e) atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia;

f) modul de soluționare a litigiilor între avocat și client;

g) semnăturile părților.

(2) Lipsa elementelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) și g) atrage nevalabilitatea contractului, dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată.

Art. 126

(1) Contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător și formularului împuternicirii avocațiale.

(2) În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.

(3) Pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziție în numele și pe seama clientului.

Art. 133

(1) În cazul în care se angajează să asiste și/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul își asumă obligații de diligentă.

Art. 137

(1) În cazul în care avocatul asistă/reprezintă în comun mai mulți clienți pe tot parcursul reprezentării, se va consulta permanent cu fiecare dintre clienții reprezentați în comun în ceea ce privește deciziile care trebuie adoptate și motivele determinante în adoptarea acestora, astfel încât fiecare client să poată lua propriile decizii, în baza unor informații complete.

În raport de aceste dispoziții legale și aspectele prezentate de domnii avocați N. și O., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că domnii avocați nu au mandat din partea inculpaților A., C. și B. pentru declararea căii de atac a recursului în casație, deși domnul avocat N. a semnat pentru inculpatul C. cererea de recurs în casație, iar domnul avocat O. a semnat cererea de recurs în casație pentru cei trei inculpați menționați.

Astfel cum au arătat domnii avocați în fața instanței și s-a consemnat în practicaua prezentei hotărâri, contractele de asistență juridică nu au fost încheiate cu inculpații, ci cu rude ale acestora, inculpații neavând cunoștință de acest fapt, ceea ce înseamnă că nu există un acord de voință între avocat și client, cerință impusă de dispozițiile art. 121 alin. (2) din Statul profesiei de avocat (chiar dacă pe împuternicirile depuse la dosarul de recurs în casație este consemnat numele inculpaților).

În lipsa unui mandat dat, în condițiile legii, de către parte (nici măcar verbal, în contextul în care domnii avocați au precizat că nu au discutat personal cu inculpații), neexistând nici mandate speciale din partea inculpaților pentru rudele acestora, după cum domnii avocați au afirmat ritos în instanță, Înalta Curte constată că nu operează instituția reprezentării.

Potrivit dispozițiilor procesual penale, reprezentantul este persoana împuternicită să îndeplinească, în cadrul procesului penal, acte procesuale în numele și în interesul părții pe care o reprezintă, îndeplinind toate actele procesuale care stau la îndemâna părții, cu excepția celor care au caracter strict personal.

De asemenea, instanța de recurs constată că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 121 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat deoarece nu a fost relevată vreo situație din care să reiasă că inculpații au acceptat tacit încheierea contractului de asistență juridica de către rudele lor. Dimpotrivă, în mod expres, s-a învederat instanței de recurs că cererea de amânare a judecării cauzei a fost formulată tocmai pentru ca inculpații A., C. și B. să se prezinte (probabil în instanță) pentru a valida contractele de asistență juridică.

Situația relevată prin considerentele ce preced a fost identificată după parcurgerea etapei admisibilității în principiu a recursului în casație, procedură ce se judecă fără citarea părților, la dosar fiind depuse împuterniciri avocațiale în care sunt consemnate numele inculpaților, context în care se apreciază că este posibilă, la acest moment procesual, sancționarea inexistenței mandatului special dat de părți.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibile, recursurile în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 966/A din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 966/A din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 februarie 2019.