ÎCCJ, decizie (scj.ro #83683)

Ordonanță președințială. Deblocarea contului bancar. Plata cauțiunii Potrivit art.25 din O.U.G. nr.51/1998 modificată și completată prin Legea nr.409/2001, debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB pe calea ordonanței președințiale, condiționat de depunerea unei cauțiuni de 20% din valoarea actului bancar supus valorificării, astfel că potrivit aceluiași act normativ, pe perioada blocării contului, debitoarea poate face plăți din contul blocat, inclusiv plata cauțiunii, cu aprobarea prealabilă a AVAB.

Secția comercială, decizia nr.2143 din 22 martie 2002 Prin sentința civilă nr.258 din 26 noiembrie 2001, Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ a respins atât excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială ridicată de AVAB cât și cererea reclamantei SC „B” SA împotriva pârâților C.C.G., Finansbank – Sucursala Prahova și AVAB București, prin care a solicitat să se dispună deblocarea contului bancar deschis de reclamantă la Finansbank. Instanța a reținut că în cadrul procesului de executare reglementat de legea specială, Legea nr.409/2001, reclamanta în calitate de debitor cedat putea efectua operațiuni în cont cu acordul cesionarei AVAB iar pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.581 C.proc.civ.

caracterul vremelnic al măsurii, competența și paguba iminentă. Reclamanta a declarat recurs, susținând că blocarea contului s-a făcut de către AVAB în mod nelegal deși printr-o hotărâre judecătorească anterioară s-a constatat că nu are datorii față de Finansbank astfel încât nici AVAB nu putea prelua creanțe inexistente; că prin blocarea contului s-a creat o stare de urgență privind continuarea activității în lipsa finanțării, pagubele fiind cu consecințe deosebite privind falimentul societății. Recursul este fondat. Prin blocarea contului curent și refuzul AVAB de a aproba efectuarea unei plăți, cauțiunea, prevăzută de art.25 din OG nr.51/1998 aprobată prin Legea nr.409/2001 nu putea fi plătită.

Față de această împrejurare singura cale ce o avea la îndemână reclamanta era cea a ordonanței președințiale, un motiv în plus pentru respingerea excepției de inadmisibilitate acțiunii formulată de AVAB. De altfel, fără a prejudeca fondul, instanța putea să verifice legalitatea cererii de deblocare a contului reclamantei, dată fiind susținerea acesteia că nu are nici un fel de datorii rezultate din contractele de împrumut, ce au format obiectul contractului de cesiune de creanță încheiat între AVAB și Finansbank, succesoare a fostei Bănci Agricole. Or, prin sentința nr.1223 din 12 noiembrie 1997 a Tribunalului Prahova devenită irevocabilă prin decizia nr.3984/2000 a Curții Supreme de Justiție – Secția comercială rezultă că, în urma compensării datoriilor reciproce, reclamanta nu mai are nici o datorie față de Finansbank.

Este adevărat că art.25 din OUG nr.51/1998, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.409/2001, prevede că debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB pe baza acestei ordonanțe de urgență, condiționat de depunerea obligatorie a unei cauțiuni de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, condiție fară de care nu este posibilă nici măcar înregistrarea contestației. Este adevărat faptul că, potrivit art.19/16 din OUG nr.51/1998 din menționatul act normativ, pe perioada blocării contului debitoarea poate face plăți, așa cum s-a subliniat ulterior, din contul blocat, inclusiv plata cauțiunii cerută de lege, cu aprobarea prealabilă a AVAB.

Cum reprezentantul AVAB a declarat în ședință publică (în încheierea de ședință din 8 martie 2002) că nu înțelege să aprobe plata din cont a cauțiunii necesare exercitării căii de atac prevăzută de legea specială, se ajunge la concluzia că aplicarea legii este lăsată la voința discreționară a uneia din părți. În condițiile date și având în vedere dreptul fundamental al liberului acces la justiție, garantat de art.21 din Constituția României, cererea de ordonanță președințială, prin care se solicită luarea unei măsuri vremelnice, în cazuri grabnice cerute de nevoia continuării activității economice și conservării patrimoniului și pentru păstrarea unui drept (a cărui aparență rezultă din conținutul sentinței nr.1233/1997 a Tribunalului Prahova aceeași la care se referă și titlul invocat de AVAB în justificarea măsurii blocării contului) este admisibilă, fiind exercitată în condițiile legii.

În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost admis, sentința atacată schimbată în sensul admiterii ordonanței președințiale cu dispunerea ridicării măsurii blocării contului bancar.