ÎCCJ, decizie (scj.ro #83683)

Ordonanță președințială. Deblocarea contului bancar.

Plata cauțiunii

Potrivit

art.25 din O.U.G. nr.51/1998 modificată și completată prin Legea nr.409/2001,

debitorii pot contesta în justiție măsurile  dispuse de AVAB pe calea

ordonanței președințiale, condiționat de depunerea unei cauțiuni de 20% din

valoarea actului bancar supus valorificării, astfel că potrivit aceluiași act

normativ, pe perioada blocării contului, debitoarea poate face plăți din contul

blocat, inclusiv plata cauțiunii, cu aprobarea prealabilă a AVAB.

Secția

comercială, decizia nr.2143 din 22 martie 2002

Prin sentința civilă nr.258 din 26 noiembrie 2001, Curtea de Apel Ploiești,

Secția comercială și de contencios administrativ a respins atât excepția

inadmisibilității cererii de ordonanță președințială ridicată de AVAB cât și

cererea reclamantei SC „B” SA  împotriva pârâților C.C.G., Finansbank –

Sucursala Prahova și AVAB București, prin care a solicitat să se dispună

deblocarea contului bancar deschis de reclamantă la Finansbank.

Instanța  a reținut că în cadrul

procesului de executare reglementat de legea  specială, Legea nr.409/2001,

reclamanta în calitate de debitor cedat putea efectua operațiuni în cont cu

acordul cesionarei AVAB iar pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile cerute de art.581 C.proc.civ. caracterul vremelnic al măsurii,

competența și paguba iminentă.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că blocarea contului s-a făcut de către

AVAB în mod nelegal deși printr-o hotărâre judecătorească anterioară s-a

constatat că nu are datorii față de Finansbank astfel încât nici AVAB nu putea

prelua creanțe inexistente; că prin blocarea contului s-a creat o stare de

urgență privind continuarea activității în lipsa finanțării, pagubele fiind cu

consecințe deosebite privind falimentul societății.

Recursul este fondat.

Prin blocarea contului curent și refuzul AVAB de a aproba  efectuarea unei

plăți, cauțiunea, prevăzută de art.25 din OG nr.51/1998 aprobată prin Legea

nr.409/2001 nu putea fi plătită.

Față de această împrejurare singura cale  ce o avea la îndemână reclamanta

era cea a ordonanței președințiale, un motiv în plus pentru respingerea

excepției de inadmisibilitate acțiunii formulată de AVAB.

De altfel, fără a prejudeca fondul, instanța putea să verifice legalitatea

cererii de deblocare a contului reclamantei, dată fiind susținerea acesteia că

nu are nici un fel de datorii rezultate din contractele de împrumut, ce au

format obiectul contractului de cesiune de creanță încheiat între AVAB și

Finansbank, succesoare a fostei Bănci Agricole.

Or, prin sentința nr.1223 din 12 noiembrie 1997 a Tribunalului Prahova devenită

irevocabilă prin decizia nr.3984/2000 a Curții Supreme de Justiție – Secția

comercială rezultă că, în urma compensării datoriilor reciproce, reclamanta nu

mai are nici o datorie față de Finansbank.

Este adevărat că art.25 din OUG nr.51/1998, așa cum a fost modificată și

completată prin Legea nr.409/2001, prevede că debitorii pot contesta în

justiție măsurile dispuse de AVAB pe baza acestei ordonanțe de urgență,

condiționat de depunerea obligatorie a unei cauțiuni de 20% din valoarea

activului bancar supus valorificării, condiție fară de care nu este posibilă

nici măcar înregistrarea contestației.

Este adevărat faptul că, potrivit art.19/16 din OUG nr.51/1998 din menționatul act

normativ,  pe perioada blocării contului debitoarea poate face plăți, așa

cum s-a subliniat ulterior, din contul blocat, inclusiv plata cauțiunii cerută

de lege, cu aprobarea prealabilă a AVAB.

Cum reprezentantul AVAB a declarat în ședință publică (în încheierea de ședință

din 8 martie 2002) că nu înțelege să aprobe plata din cont a cauțiunii necesare

exercitării căii de atac prevăzută de legea specială, se ajunge la concluzia că

aplicarea legii este lăsată la voința discreționară a uneia din părți.

În condițiile date și având în vedere dreptul fundamental al liberului acces la

justiție, garantat de art.21 din Constituția României, cererea de ordonanță

președințială, prin care se solicită luarea unei măsuri vremelnice, în cazuri grabnice

cerute de nevoia continuării activității economice și conservării patrimoniului

și pentru păstrarea unui drept (a cărui aparență rezultă din conținutul

sentinței nr.1233/1997 a Tribunalului Prahova aceeași la care se referă și

titlul invocat de AVAB în justificarea măsurii blocării contului) este

admisibilă, fiind exercitată în condițiile legii.

În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost admis, sentința atacată

schimbată în sensul admiterii ordonanței președințiale cu dispunerea ridicării

măsurii blocării contului bancar.