ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

01.11.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1106 din data de 7 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Tulcea s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea.

În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 a declinat competența de soluționare a cererii de liberare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Moreni.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Tulcea a reținut că sediul materiei este reprezentat de dispozițiile art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal potrivit cărora în cazul în care comisia pentru liberare condiționată constată că persoana condamnată nu întrunește condițiile pentru a fi liberată condiționat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6) fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. În cazul în care cererea de liberare condiționată este formulată înainte de îndeplinirea condiției privind îndeplinirea fracțiunii prevăzute de C. pen., iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracțiunii prevăzute de C. pen.. În cazul în care perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăși data împlinirii fracțiunii prevăzute de C. pen., dar nu poate fi mai mare de un an. Totodată, comisia comunică, de îndată, procesul-verbal persoanei condamnate, care are posibilitatea ca, în termen de 3 zile de la aducerea la cunoștință, sub semnătură, să se adreseze, cu cerere de liberare condiționată, judecătoriei în circumscripția căreia se află penitenciarul.

Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat faptul că, în cazul de față, competentă să se pronunțe asupra cererii de liberare este Judecătoria Moreni, Penitenciarul Mărgineni aflându-se în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

A mai reținut că din interpretarea sistematică a art. 97 din Legea nr. 254/2013 reiese faptul că instanța competentă să soluționeze cererea de liberare condiționată formulată de petent este instanța în a cărei circumscripție se află penitenciarul în cadrul căruia petentul a fost analizat în comisia de liberare condiționată.

Astfel, art. 97 alin. (10) din Legea nr. 254/2013 prevede faptul că procesul-verbal prevăzut la alin. (6) (n.b. procesul-verbal întocmit de comisia pentru liberare condiționată), împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate iar potrivit alin. (2) ale aceluiași articol comisia pentru liberare condiționată este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este și președintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul. Secretariatul comisiei se asigură de către șeful serviciului evidență din penitenciarul respectiv.

Prin Sentința penală nr. 734 din data de 19 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza art. 587 C. proc. pen. raportat la art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Tulcea.

A constatat ivit conflictul negativ de competentă între Judecătoria Moreni și Judecătoria Tulcea.

În baza art. 51 C. proc. pen., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că petentul a fost condamnat de către Judecătoria Craiova, și, conform precizărilor înaintate de Penitenciarul Tulcea, la data formulării prezentei cererii, 22 august 2019, acesta se afla încarcerat în această unitate.

Dispozițiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc că liberarea condiționată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În raport de dispozițiile legale menționate, și având în vedere Încheierea nr. 107 din 1 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a apreciat că în speță, competența de soluționare a cauzei revine instanței în circumscripția căreia se află penitenciarul unde petentul se afla la data formulării cererii.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Tulcea.

Prioritar, Înalta Curte notează că dispozițiile C. proc. pen. în materia executării pedepselor conțin reglementări distincte ale mai multor cereri care pot fi formulate de condamnat pe parcursul executării pedepsei, cum sunt cererea de modificare de pedepse prevăzută în art. 585, cererea de liberare condiționată prevăzută de art. 587, întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață prevăzută de art. 592, intervenirea uni legi penale noi prevăzută în art. 595, contestație la executare, în condițiile art. 597 - 598.

În cauză, obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul A.

În această materie au fost prevăzute expres norme care evidențiază în mod explicit instanța competentă, fie cu caracter alternativ, fie cu caracter exclusiv, respectiv instanța locului de deținere: art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., "liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere."

Așadar, C. proc. pen. nu prevede vreun temei legal pentru determinarea instanței competente, în raport cu un loc de deținere în care persoana condamnată nu execută, în mod efectiv, pedeapsa la data formulării cererii, așa încât unicul criteriu este acela al locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii. (decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii).

Înalta Curte reține că cererea de liberare condiționată a fost formulată de condamnatul A. la data de 20 mai 2019, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Tulcea, iar la acea dată se afla în stare de deținere în Penitenciarul Tulcea.

În acest context argumentativ, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.