ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4859/2012

Asupra conflictului negativ de

competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la data de 22 decembrie 2011 pe rolul Judecătoriei

Sectorului 3 București, contestatoarea B.E.I.

R.E.

SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.R.

și cu terțul poprit B.N.R., anularea tuturor

formelor

de executare efectuate de B.E.J.A. „D.D." în dosarul nr. 231/2011,

întoarcerea executării pentru suma de 820127,72 lei, obligarea

intimatei la plata dobânzilor legale pentru

fiecare zi în care îngrădește dreptul

contestatoarei

la folosirea acestei sume, și suspendarea executării silite, până la

soluționarea

contestației la executare.

În

ședința publică din 19 martie 2012, contestatoarea a arătat că nu mai solicită

întoarcerea executării.

Prin sentința

civilă nr. 5012 din 19 martie 2012, Judecătoria Sectorului 3 - secția civilă a

admis excepția necompetenței materiale invocată de contestatoare și

a declinat competența de soluționare a

contestației la executare formulate de c

ontestatoarea

SC E. SA în contradictoriu cu intimata C.R. și cu terțul poprit Banca Națională

a României în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut că, la data

de 19 martie 2012, reclamanta și-a modificat obiectul cererii de chemare în

judecată, arătând că înțelege să solicite

lămurirea titlului executoriu, în sensul stabilirii

întinderii și aplicării dispozitivului

și

a invocat excepția necompetenței materiale.

În raport de

dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

și cum titlul executoriu ce face obiectul

dosarului nr. 231/2011 al B.E.J.A. „D.D." este decizia civilă nr. 1387/2011

pronunțată de Curtea de Apel București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, instanța a apreciat că,

în cauză, competența revine

instanței care a

pronunțat titlul executoriu, respectiv Curții de Apel București.

În urma

declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București.

În ședința publică din 31 august 2012, față de dispoziția

instanței în sensul de a

depune

la dosar motivele contestației la executare, contestatoarea a arătat că

înscrisul intitulat concluzii scrise reprezintă

precizarea acțiunii deduse judecății.

La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2012,

instanța a invocat,

din

oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la aspectele legate de

executarea silită.

Potrivit

dispozițiilor art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

contestația se introduce la instanța de executare. Contestația privind

lămurirea

înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a

pronunțat

hotărârea ce se execută.

Prin urmare, calificarea corectă a contestației, în

sensul de a se stabili dacă

aceasta

reprezintă o contestație la executare propriu-zisă sau o contestație la titlu,

atrage competența materială a primei instanțe.

În ceea ce privește contestația la titlu, Curtea de Apel

București a reținut că

aceasta

poate viza numai măsurile luate de instanță, în limitele sesizării sale, și

cuprinse în dispozitivul hotărârii ce se execută, iar nu și actele de executare

propriu-zise.

Contestațiile

prin care, fără a fi pus în discuție titlul executoriu, se tinde la

anularea formelor de executare, ca

urmare a stabilirii incidenței unor dispoziții legale de natură a schimba

parțial situația debitorului, ce ar urma să fie executat

numai în limitele prescrise de normele invocate,

cum este cazul în speță, se judecă

de instanța de executare.

Faptul că,

formal, contestatoarea și-a precizat contestația, arătând că înțelege să

solicite lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu

reprezentat

de decizia nr.

1387/2011 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a Vll-a, s-a apreciat

că nu poate conduce la o altă concluzie, cât timp tratamentul fiscal

aplicabil sumelor datorate este o problemă ce ține

de executarea propriu-zisă.

Curtea a reținut

că aspectele invocate de contestatoare vizează exclusiv faza

de executare, iar nu luarea unor

măsuri de natură a modifica dispozitivul inițial al

hotărârii ce se execută, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C.

proc. civ.

, motiv pentru care,

contestația se introduce la instanța de executare, și nu la

instanța

care a pronunțat titlul executoriu.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București a

admis excepția

necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Constatându-se ivit conflictul negativ

de

competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ

de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente

de a judeca aceeași

pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Sectorului 3 București competența materială de soluționare a

cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, conflictul negativ de competență a fost

determinat ca urmare a

calificărilor diferite date de către instanțe naturii

pretențiilor deduse judecății.

Calificarea

unor litigii, a obiectului judecății întâmpină uneori serioase dificultăți,

însă instanțele trebuie să se orienteze după natura dreptului și scopul urmărit

prin exercitarea acțiunii injustiție - art. 84, art. 129 C. proc. civ.

Înalta

Curte constată că prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2011 pe

rolul Judecătoriei Sectorului 3 București,

contestatoarea B.E.

I.R.E. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.R.

și cu terțul poprit Banca Națională a României, anularea tuturor formelor de

executare efectuate de B.E.J.A.

„D.D."

în dosarul nr. 231/2011, întoarcerea executării pentru

suma de 820127,72 lei, obligarea intimatei la

plata dobânzilor legale pentru fiecare

zi

în care îngrădește dreptul contestatoarei la folosirea acestei sume, și

suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.

Astfel, cererea contestatoarei are

natura juridică a unei contestații la

executare,

în speță, fiind vorba despre o acțiune introdusă în cursul unei executări

silite

deja începute, forma de executare silită declanșată fiind poprirea pornită în

baza titlului executoriu reprezentat de decizia

civilă nr. 1387 din 4 martie 2011 a

Curții de Apel București.

Este de observat că, în cauza dedusă judecății, nu se invocă aspecte

legate de

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, care să impună

necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze

executarea, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 400 alin. (2) teza I C.

proc. civ.

În fapt, nemulțumirea contestatoarei

nu vizează conținutul titlului, ci modalitatea în care s-a procedat în

executarea acestuia, ceea ce reprezintă o contestație la executare

propriu-zisă, în condițiile art. 399 alin. (1) teza I C. proc. civ.

și prin urmare, instanța competentă cu

soluționarea unei asemenea

cauze este cea prevăzută de art. 400 alin.

(1) C. proc. civ., respectiv instanța de executare.

Prin urmare, în

speță, competentă este Judecătoria sectorului 3 București ca instanță de

executare, iar nu Curtea de Apel București ca instanță care a pronunțat

titlul executoriu.

În raport de considerentele anterior expuse, văzând și

dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte urmează a stabili

competența de soluționare a

cauzei

în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 decembrie 2012