ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/215/2014, petenta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 6, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x și înlocuirea amenzii de 9000 RON cu avertisment.

În motivarea plângerii petenta a arătat, în esență, că la data de 25.11.2014 a fost efectuat un control la sediul SC A. SRL, constatându-se că petenta a utilizat un la transportul rutier de mărfuri un conducător auto fără contract individual de muncă, fapt pe care nu-l contestă, dar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.

Prin Sentința civilă nr. 11131 din 25 septembrie 2015, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de această instanță din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, așa cum rezultă din procesul-verbal contestat, contravenția reținută în sarcina petentei are ca element material utilizarea la efectuarea transportului rutier de mărfuri din data de 07.11.2014 pe DN72, Ploiești, Prahova, a conducătorului auto B., fără contract individual de muncă, avize medicale și psihologice valabile.

Locul săvârșirii faptei ce se impută petentei este locul unde s-a efectuat controlul în trafic la 07.11.2014 și nu sediul petentei.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 174 din 12 ianuarie 2016, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție nr. x, petenta SC A. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9000 RON întrucât la data de 25.11.2014 a fost efectuat un control la sediul acesteia din Craiova, str. Florești, nr. 44, județ Dolj, de către inspectori din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 6 și s-a constatat utilizarea de către operatorul de transport rutier a unui conducători auto fără contract individual de muncă, aviz medical și psihologic.

Dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 arată că plângerea contravențională este de competența instanței pe raza căreia s-a săvârșit fapta, iar fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost constatată ca fiind săvârșită la sediul operatorului de transport SC A. SRL din Craiova.

Împrejurarea că, pentru a demonstra fapta contravențională inspectorii ISCTR au procedat la interogarea bazei de date a ISCTR în care este înregistrat un control în trafic pe DN72, Ploiești, jud. Prahova, unde conducătorul auto B. a condus auto (...), fiind sancționat contravențional conform procesului-verbal ISCTR nr. 410890134, nu înseamnă că locul săvârșirii contravenției a fost la Ploiești, ci este doar un element care sa probeze faptul că acea persoana a condus un autovehicul al petentei. De altfel prin procesul-verbal ISCTR nr. 410890134, petenta a fost sancționată pentru faptul că încărcătura de 22 tone hârtie nu era fixată cu chingi de ancorare pe platforma semiremorcii.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Judecătoria Ploiești a decis, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Craiova.

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de contravenție nr. x din 25.11.2014, prin care i s-a aplicat societății reclamante o amendă contravențională în cuantum de 9000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute de H.G. nr. 69/2012, constând în conducerea unui vehicul utilizat la efectuarea transportului rutier de către un conducător auto care nu deține atestat/certificat de competență profesională.

Conform art. 3 pct. 12 din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancționată petenta: "Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

Așadar, în speță a fost constatată o contravenție constând într-o faptă omisivă reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene și naționale în materia transportului rutier.

Acest act normativ nu conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia:

"Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare."

Competența de soluționare a plângerii contravenționale este astfel stabilită, așa cum a reținut și Judecătoria Ploiești, exclusiv prin raportare la dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competența aparține judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția.

În speță, elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei constă în omisiunea de a încheia contract de muncă conducătorului auto angajat pentru transportul unor mărfuri, astfel încât, față de acest aspect, locul săvârșirii contravenției este, în cazul de față, locul unde contravenientul are sediul principal, anume localitatea Craiova.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Craiova, și, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., soluționează conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatul ISCTR, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV