Decizia nr. 59/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2443/2012 a Tribunalului Prahova

Obiectul cererii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, Notei de constatare blocări vehicule din data de 02 martie 2012 întocmită de pârâtă.

Hotărârea pronunțată de Tribunalului Prahova; Prin sentința nr. 2443 din 11 decembrie 2012, Tribunalului Prahova a admis excepție necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Hotărârea pronunțată de Judecătoriei Ploiești Prin Încheierea din data de 12 iunie 2013, Judecătoria Ploiești, a reținut că acțiunea a fost înregistrată ca fiind contestație la executare, însă în raport cu obiectul cauzei, ce îl constituie anularea unui act administrativ cu caracter individual, întrucât nota de constatare atacată nu este nici act de executare, nici proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a apreciat că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze cauza, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în soluționarea conflictului negativ de competență Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 42/CC din 14 august 2013, pe calea regulatorului de competență, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantă SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL în favoarea Judecătoriei Ploiești. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Nota de constatare blocări vehicule din data de 02 martie 2012, întocmită de pârâta SC B. SRL a cărei anulare se solicită, este emisă în temeiul unei hotărâri a Consiliului Local Ploiești, încheiat de către un agent constatator din cadrul SC B. SRL, s-a aplicat o sancțiune, blocarea autovehiculului, pentru săvârșirea faptei constând în ocuparea ilegală a domeniului public, autovehiculul fiind situat pe trotuar. Deși denumită Notă de constatare blocări vehicule și nu proces-verbal de contravenție, Curtea de apel a avut în vedere că fapta constând în oprirea/ staționarea autovehiculelor, în locurile în care acestea sunt interzise, este o contravenție reglementată de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și H.G. nr. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, iar imobilizarea unui autovehicul prin folosirea unor mijloace de blocare constituie sancțiune contravențională complementară, potrivit acelorași acte normative care reglementează circulația rutieră. Așa fiind, a reținut incidența art. 32 din O.G. nr. 2/2001, raportat la fapta constatată de agentul constatator și măsura de sancționare dispusă fiind aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Calea de atac exercitată; Împotriva sentinței nr. 42/CC din 14 august 2013 a formulat recurs pârâta SC B. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta consideră că în mod greșit a fost stabilită competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, întrucât măsura blocării autoturismelor a fost instituită prin hotărâri ale Consiliului Local al municipiului Ploiești, respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 104/2010. Măsura are caracter administrativ, nu constituie o sancțiune contravențională, cum nici suma de bani care trebuie achitată de către proprietarul sau deținătorul legal al autoturismului nu este amendă, ci este tarif, cu destinație diferită față de cea a unei amenzi contravenționale. În situația în care măsura ar fi avut caracter de sancțiune complementară, susține recurenta, ar fi trebuit să existe și o sancțiune principală. La adoptarea hotărârii, Consiliul Local Ploiești nu a avut în vedere stabilirea unor sancțiuni contravenționale, ci măsuri prin care să fie gestionat cât mai bine domeniul public și domeniul privat ale Municipiului Ploiești. Hotărârea Consiliului Local Ploiești nu a fost revocată/ anulată astfel încât instanțele judecătorești nu pot schimba caracterul măsurii de blocare și a tarifului aferent, cât timp actul este în vigoare. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată; 1. Recursul este fondat. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenția este stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a Consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București, a Consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. Nota de constatare blocări vehicule din 02 martie 2012 a fost întocmită în temeiul Hotărârii Consiliului Local Ploiești nr. 104/2010 care a aprobat Regulamentul privind activitatea de blocare, ridicare, transport, depozitare, eliberare a vehiculelor/ autovehiculelor care ocupă ilegal drumuri publice sau terenuri aparținând domeniului public sau privat al municipiului Ploiești, act administrativ normativ. Prin Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 104/2010 s-au stabilit situațiile în care vehiculele/ autovehiculele ocupă drumurile sau terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului și agenții constatatori care întocmesc nota de constatare. Totodată, s-a prevăzut că agenții constatatori vor fi însoțiți permanent de un agent al Poliției Comunitare Ploiești, care poate acorda sancțiuni persoanelor vinovate. În speță, nota de constatare a fost întocmită fără a se încheia un proces-verbal de contravenție de către agentul constatator prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 2/2001. În aceste condiții, nota de constatare are natura juridică a unui act administrativ unilateral individual ce poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Procesul-verbal de contravenție este întotdeauna întocmit în temeiul unui act normativ indicat de art. 1 din O.G. nr. 2/2001. Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori, potrivit art. 3 din O.G. nr. 2/2001. Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 104/2010 modificată de Hotărârea Consiliului Local nr. 306/2010 nu îndeplinește în conținutul său condițiile impuse de art. 3 din O.G. nr. 2/2001, concluzionându-se în mod firesc în sensul că actul normativ nu intră în categoria celor care stabilesc și sancționează contravenții. Mai mult, nota de constatare nu conține mențiunile obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Este adevărat că potrivit O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și H.G. nr. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, imobilizarea unui autovehicul prin folosirea unor mijloace de blocare constituie sancțiune contravențională complementară. În speță, nu s-a aplicat o sancțiune contravențională principală, pentru a se putea considera că blocarea autoturismului reprezintă sancțiunea contravențională complementară cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Având în vedere că natura juridică a actului atacat - nota de constatare - este cea de act administrativ, prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor nu sunt aplicabile, iar competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești a fost stabilită cu încălcarea prevederilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004, modificată și completată, se va admite recursul, urmând a se casa sentința atacată. În temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.