ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, la data de 1 martie 2013, petenta SC M. SRL Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din data de 11 februarie 2013. Prin Sentința civilă nr. 2334 din 5 iunie 2013, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, județul Prahova, reținând că, față de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, plângerea este de competența judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Judecătoria Ploiești, prin Sentința civilă nr. 7937 din 2 iunie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând, în esență, că, față de data formulării plângerii, 1 martie 2013, plângerea însoțită de copia procesului-verbal de contravenție se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, potrivit dispozițiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 133 pct. 2 coroborat cu art. 134 C. proc.

civ., republicat, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului-verbal din 11 februarie 2013 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R., prin care, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru că vehiculul categoria B, ce-i aparținea, cu numărul de înmatriculare x, a circulat, la data de 30 ianuarie 2013, pe DN 1, km 48+800 m, pe raza localității Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.

Regimul juridic al contravențiilor este prevăzut de O.G. nr. 2/2001, iar, potrivit art. 32, plângerea este de competența în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția. Însă, conform art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, "Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul". Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost publicată în M. Of.

nr. 89/12.02.2013, intrând în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, republicată, la 3 zile de la această dată, respectiv la 15 februarie 2013, în textul ei neprevăzându-se o dată ulterioară. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 1 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi, respectiv dispozițiile derogatorii ale art. 101 din O.G. nr. 15/2002. Înalta Curte mai reține că data săvârșirii contravenției nu are relevanță în stabilirea instanței competente, avându-se în vedere că dreptul comun în materia contravențiilor este dreptul procesual civil, potrivit art. 47 din O.G.

nr. 2/2001. Regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură este cea înscrisă în art. 24 coroborat cu art. 25 alin. (2) din C. proc. civ. Astfel, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. De asemenea, art. 101 din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază petentul. Prin urmare, competența teritorială trebuie stabilită, în speță, prin raportare la momentul sesizării instanței, relevanță având sediul contravenientului. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Judecătoriei Vaslui, județul Vaslui, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de petenta SC M. SRL Vaslui în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL