ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Vaslui, la data de 1 martie 2013, petenta SC M. SRL Vaslui a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului-verbal de constatare a

contravenției din data de 11 februarie 2013.

Prin Sentința civilă

nr. 2334 din 5 iunie 2013, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Ploiești, județul Prahova, reținând că, față de

dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea este de

competența judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.

de-a doua instanțe

Judecătoria Ploiești,

prin Sentința civilă nr. 7937 din 2 iunie 2014, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea

Judecătoriei Vaslui, reținând, în esență, că, față de data formulării

plângerii, 1 martie 2013, plângerea însoțită de copia procesului-verbal de

contravenție se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul, potrivit dispozițiilor art. 101 din O.G.

nr. 15/2002, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013.

Astfel, constatând

ivit conflict negativ de competență, în baza art. 133 pct. 2 coroborat cu art.

134 C. proc. civ., republicat, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată

că obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului-verbal din 11 februarie

2013 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R., prin care, în temeiul art. 8 alin. (2)

din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, petenta a

fost sancționată contravențional cu amendă pentru că vehiculul categoria B, ce-i

aparținea, cu numărul de înmatriculare x, a circulat, la data de 30 ianuarie

2013, pe DN 1, km 48+800 m, pe raza localității Romanești, județul Prahova,

fără a deține rovinietă valabilă.

Regimul juridic al

contravențiilor este prevăzut de O.G. nr. 2/2001, iar, potrivit art. 32,

plângerea este de competența în circumscripția căreia a fost săvârșită

contravenția. Însă, conform art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, "Prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, intrând în

vigoare, conform art. 78 din Constituția României, republicată, la 3 zile de la

această dată, respectiv la 15 februarie 2013, în textul ei neprevăzându-se o

dată ulterioară.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul

primei instanțe la data de 1 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr.

2/2013, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi, respectiv dispozițiile

derogatorii ale art. 101 din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte mai

reține că data săvârșirii contravenției nu are relevanță în stabilirea

instanței competente, avându-se în vedere că dreptul comun în materia

contravențiilor este dreptul procesual civil, potrivit art. 47 din O.G. nr.

2/2001. Regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură este cea

înscrisă în art. 24 coroborat cu art. 25 alin. (2) din C. proc. civ. Astfel,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 101

din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii

la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază petentul.

Prin urmare,

competența teritorială trebuie stabilită, în speță, prin raportare la momentul

sesizării instanței, relevanță având sediul contravenientului.

soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în

favoarea Judecătoriei Vaslui, județul Vaslui, competența de soluționare a

cauzei având ca obiect acțiunea formulată de petenta SC M. SRL Vaslui în

contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL