ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.09.2015, reclamantul B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- anularea deciziei AMPOSDRU nr. 45/22.07.2014 prin care a fost respinsă contestația administrativă depusă de B. împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privind proiectul x/S/62406-SMIS 22264, titlul "Solidaritate prin dialog social", și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă contestația administrativă a B.;

- pe cale de consecință anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare astfel cum a fost refăcută la data de 22.07.2014 de către comisia de soluționare a contestațiilor AMPOSDRU;

- obligarea AMPOSDRU de a restitui B. suma de 233.597,32 RON la care se adaugă suma de 42.990,45 RON TVA, reținută în baza titlului executoriu reprezentată de nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, actualizată cu indicele de inflație până la momentul plății efective;

- obligarea AMPOSDRU la plata dobânzii legale aferente sumei de 276.587,77 RON, datorată pentru perioada 07 august 2014 - 28 februarie 2015, în sumă totală de 8.526,46 RON.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 1921 din 6 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a respins cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 1921 din 6 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentința este nemotivată, întrucât singurul considerent este cel referitor la existența unui potențial conflict de interese ce rezultă din calitatea de funcționari publici deținută de administratorul societății SC A. SRL.

Consideră recurentul că acest fapt nu poate duce la sancționarea beneficiarului proiectului, cu atât mai mult cu cât acesta și-a dovedit buna-credință și corectitudinea pe tot parcursul implementării proiectului.

În concluzie, instanța de fond a analizat și a judecat cererea dedusă judecății, doar pe considerentele unui potențial conflict de interese în care s-ar fi aflat administratorul ofertantului SC A. SRL.

Soluția instanței de recurs

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției.

Având în vedere aceste dispoziții, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, fără a analiza cauza pe fond și fără a avea în vedere apărările formulate de părți. Instanța de fond a analizat și a judecat cererea dedusă judecății, doar pe considerentele unui potențial conflict de interese în care s-ar fi aflat administratorul ofertantului SC A. SRL.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanța de fond să analizeze litigiul sub toate aspectele.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza cererea reclamantului și va prezenta argumentele sale în sprijinul soluției ce va fi adoptată.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de B. împotriva Sentinței nr. 1921 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV