ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 911/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 165 din 6 august 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-PH 289 din 20 iunie 2014 emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina societății.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului declarat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii în sensul suspendării Deciziei de impunere nr. F-PH 289 din 20 iunie 2014 până la pronunțarea instanței de fond.

2.2 Principalele argumente invocate

A susținut recurenta-reclamantă, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, că decizia de impunere a fost emisă cu încălcarea art. 94 alin. (5) Codul de procedură fiscală, care interzice organelor de inspecție fiscală să efectueze controale la solicitarea organelor de urmărire penală.

De asemenea, inspecția fiscală, în baza căreia a fost emis actul contestat, s-a derulat pe o perioadă de 5 ani, 2009 - 2013, cu încălcarea art. 98 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, și a fost supusă unui control încrucișat, reverificându-se aceeași perioadă fiscală, contrar art. 105 alin. (3) din același act normativ.

A mai susținut că i-a fost încălcat dreptul de a fi informată, prevăzut de art. 107 din O.G. nr. 92/2003, neputându-și formula punct de vedere la proiectul raportului de inspecție fiscală.

În ce privește condiția prevenirii pagubei iminente, a arătat recurenta-reclamantă că intimata a început executarea silită împotriva sa. Astfel, deși suma stabilită prin decizia de impunere este de 4.680.632 RON, intimata a instituit măsuri asigurătorii asupra tuturor activelor sale, care se ridică la aproximativ 20.000.000 RON.

A precizat că are un număr de 220 de angajați, ale căror drepturi salariale nu le poate achita din cauza popririi conturilor. De asemenea, a fost selectată pentru executarea mai multor lucrări pentru S.C. B. S.A. și pentru alte societăți, aducându-i-se un grav prejudiciu de imagine și periclitându-i-se relațiile cu terții.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Instanța de control judiciar constată că nu poate reține, la momentul soluționării cauzei, că cererea de recurs a rămas fără obiect, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu cererea de anulare a actului administrativ-fiscal contestat, ce face obiectul Dosarului nr. x/42/2015, nepronunțându-se încă, ci amânând pronunțarea la data de 30 martie 2016.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile legale privind condițiile ce trebuie întrunite pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Înalta Curte reține că, întotdeauna, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin hotărârea recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de organul fiscal.

Cum recurenta, prin cererea de suspendare a argumentat existența cazului bine justificat prin prisma unor aspecte ce țin de fondul actului contestat (nelegalitatea deciziei de impunere în raport cu dispozițiile art. 94 alin. (5), art. 98 alin. (3), art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și în raport cu situația de fapt, reluată și prin cererea de recurs), aspecte care pot fi clarificate doar cu ocazia cercetării fondului respectivului act, în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție că nu poate reține îndeplinirea acestei condiții.

În ceea ce privește condiția producerii unei pagube iminente, aceasta nu se mai impune a fi analizată, prima condiție, a cazului bine justificat, nefiind îndeplinită.

4.2.2 Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 165 din 6 august 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM