ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. xx/2/2016, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 1255 din 17 iunie 2016 emisă de pârâtă privind completarea planului de redresare financiară prezentat de A. ca urmare a adoptării de către președintele ASF a Deciziei nr. 901 din 18 aprilie 2016 și anularea tuturor actelor subsecvente.

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății acțiunii formulate de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București.

Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Societatea A. S.A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea încheierii și trimiterea cauzei Curții de Apel București pentru continuarea judecății, apreciind că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

În motivare arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că dezlegarea cauzei depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În opinia recurentei, motivele pentru care a fost dispusă suspendarea judecății sunt străine de obiectul cauzei, întrucât, prin cererea reclamantei se urmărește anularea deciziei ASF nr. 1255 din 17 iunie 2016, invocându-se atât motive de nelegalitate cât și motive de netemeinicie, independente de motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în cererea de anulare a Deciziei nr. 901/2016, fără nicio legătură cu motivele invocate în Dosarul nr. x/2016. Prin prezenta cauză se contestă criteriile/cerințele impuse de ASF în modificarea planului de redresare prezentat.

A susținut recurenta-reclamantă că, prin Decizia nr. 901 din 18 aprilie 2016, a cărei cerere de anulare face obiectul Dosarului nr. x/2016, ASF a dispus deschiderea procedurii de redresare pe bază de plan de redresare financiară, desemnarea unui auditor financiar pentru efectuarea unei evaluări prudente și realiste a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și întocmirea unui plan de redresare financiară în termen de 20 de zile, iar prin Decizia nr. 1255 din 17 iunie 2016, a cărei anulare s-a solicitat în prezentul dosar, ASF a dispus modificarea planului de redresare financiară prezentat de A. SA, plan dispus a fi întocmit prin Decizia nr. 901/2016.

Consideră recurenta-reclamantă că nu există o relație de dependență între cele două cauze, iar caracterul executoriu al deciziilor emise de ASF face ca acestea să-și producă în continuare efectele, fără a putea fi analizate motivele de nelegalitate invocate asupra deciziei contestate, măsura suspendării judecății cauzei fiind de natură a prejudicia grav interesele recurentei A. SA.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Recursul declarat în cauză a fost întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Motivele apreciate de recurenta-reclamantă a fi contradictorii și străine de natura cauzei au fost rezumate în faptul că s-a contestat Decizia nr. 1255 din 17 iunie 2016, reținându-se că nu corespunde celor stabilite prin Decizia nr. 901 din 18 aprilie 2016, precum și în împrejurarea că unul dintre motivele de nelegalitate invocate vizează prevederile legale incidente, care, în opinia instanței de fond, trebuie, de principiu, să fie unitar aplicate, cât timp la baza Deciziei nr. 1255/2016 a stat Decizia nr. 901/2016.

Înalta Curte observă că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în prezentul dosar, s-a contestat Decizia ASF nr. 1255 din 17 iunie 2016 privind completarea planului de redresare financiară prezentat de A., iar printre motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat, la punctul II.B, lit. i) și ii), se regăsesc și cele privind nelegala aprobare a Deciziei nr. 901 din 18 aprilie 2016 de către ASF, precum și emiterea acestei decizii în temeiul unui act normativ neaplicabil A., respectiv Legea nr. 32/2000, în loc de Legea nr. 237/2015.

Intimata-pârâtă ASF a învederat instanței de fond că Decizia nr. 901/2016 este, la rândul său, contestată, cererea de anulare a acestui act administrativ fiind înregistrată sub nr. xx/2/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, în care, astfel cum a reținut și judecătorul fondului cu deplin temei, sunt contestate două acte administrative aflate într-o relație de interdependență, ultimul fiind emis în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii de redresare financiară, stabilită prin prima Decizie adoptată de ASF, cea cu nr. 901/2016, este evident că soluționarea cererii de anulare a celei de-a doua decizii are legătură cu modalitatea în care se soluționează cererea de anulare a primei decizii, cât timp criticile de nelegalitate ale Deciziei nr. 1255/2016 se fundamentează, în parte, pe aspecte care vizează vicii ale legalității emiterii deciziei nr. 901/2016.

Din această perspectivă, constată instanța de control judiciar că nu sunt motive contradictorii sau străine de natura pricinii în considerentele încheierii recurate, prima instanța apreciind, în mod corect, că soluția ce se va pronunța în cauza pendinte depinde de soluționarea Dosarului nr. x/2016, în care a fost înregistrată cererea de anulare a Deciziei nr. 901/2016 a ASF.

Totodată, în privința regimului juridic aplicabil celor două acte administrative, a reținut corect judecătorul fondului că, de principiu, ar trebui aplicat un regim juridic unitar asupra celor două decizii contestate în dosare distincte, fapt ce poate conduce la adoptarea măsurii de suspendare facultativă a judecății în prezentul dosar până la soluționarea cauzei ce are ca obiect anularea Deciziei ASF nr. 901/2016.

Deși recurenta-reclamantă a susținut că regimul juridic aplicabil celor două decizii nu are niciun efect asupra existenței sau inexistenței unui drept la care face referire textul de lege privind suspendarea facultativă a judecății, Înalta Curte reține că, astfel cum au fost formulate criticile de nelegalitate ale actului administrativ contestat în prezenta cauză, dezlegarea dată asupra lor depinde de regimul juridic aplicabil Deciziei nr. 901/2016, chestiunile lămurite în controlul de legalitate asupra Deciziei nr. 901/2016 fiind relevante în judecarea cererii de anulare a Deciziei nr. 1255/2016 emise de intimata-pârâtă ASF.

Nici argumentul referitor la independența deciziilor ulterioare emiterii Deciziei nr. 901/2016, în cuprinsul cărora se pot stabili măsuri, sancțiuni/amenzi ca urmare a unor pretinse nerespectări ale deciziei inițiale, nu este unul întemeiat, cât timp, în controlul de legalitate pe care recurenta-reclamantă l-a solicitat instanței de contencios administrativ competente, cu privire la acte administrative subsecvente Deciziei nr. 901/2016, invocă vicii de legalitate ce pun în discuție însăși legalitatea deciziei inițiale, fiind evidentă legătura între dosarele ce au ca obiect anularea respectivelor decizii.

Prin urmare, criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, soluția recurată fiind una legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva încheierii de ședință din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. Sa împotriva încheierii din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM