ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2015

Decizia nr. 6/A/2016

Asupra apelului de față,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102/P.I/2015 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen. în infracțiunea prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. ori infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 și art. 35 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. coroborat cu Decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale cu aplicarea art. 4 C. pen. a achitat pe inculpata A. - notar public în cadrul Biroului Notarial A. , pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de Statul Român - A.N.A.F., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 27 octombrie 2014 din Dosarul nr. x/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A. [notar public în cadrul Biroului Notarial A.] , pentru săvârșirea infracțiunii de "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.

În fapt s-a reținut că, la data de 07 iunie 2013, respectiv la data de 15 iulie 2013, A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea cu referire la impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă reținute și nevărsate la scadență în privința Biroului Notarului Public A. , în perioada 2010 -2013, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea fiind înregistrate Dosarele penale nr. x/P/2013 și nr. x/P/2013 pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Din actele administrate în cauză în cursul urmăririi penale au rezultat următoarele:

Din sesizările formulate de către A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor din data de 07 iunie 2013 și din data de 15 iulie 2013, Nota de constatare privind situația impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă neachitate din 30 mai 2013 anexată sesizării, coroborate cu Raportul de Inspecție Fiscală nr. l 1.377 din 18 decembrie 2013 întocmit de A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Activitatea de inspecție fiscală, rezultă că în perioada 2010 - 2013, inculpata A. - în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarial A.  a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, impozite și contribuții cu reținere la sursă constând în: impozit pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, impozitul pe transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, inspecția fiscală din cadrul A.N.A.F., D.G.F.P. Bihor reținând în cuprinsul raportului menționat că - la data de 17 decembrie 2013, contribuabilul supus controlului fiscal figura cu obligații de plată neachitate în sumă totală de 244.045 lei - suma incluzând toate obligațiile de plată restante, nu doar sumele cu reținere la sursă.

În consecință, prin Adresele nr. 1.160 din 05 aprilie 2014 și nr. 54 din 25 aprilie 2014, A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 244.055 lei, plus 6.804 lei accesorii, suma reprezentând totalitatea obligațiilor de plată restante ale numitei A. în calitate de notar public în cadrul B.N.P. A., pentru perioada de referință, conform Raportului de Inspecție Fiscală nr. 11.377 din 18 decembrie 2013.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică din data de 23 mai 2014 întocmit în dosarul penal cu nr. de mai sus de către inspector antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor Oradea, detașat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dispusă în baza Ordonanței procurorului din data de 22 mai 2013 - pentru determinarea cuantumului obligațiilor datorate de inculpata A. cu referire la impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, rezultă că în perioada 2010 - 2013 (25 ianuarie 2010 - 16 decembrie 2013), inculpata A. - în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarial A. a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, astfel: impozit pe veniturile din salarii în sumă de 4.091 lei (majorări în sumă de 96 lei și penalități în sumă de 32 lei); contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 1.591 lei (majorări în sumă de 109 lei și penalități în sumă de 15 lei); contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați în sumă de 57 lei (majorări în sumă de 7 lei); contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 594 lei (majorări în sumă de 62 lei și penalități în sumă de 6 lei); impozitul pe transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 137.508 lei (majorări în sumă de 2.816 lei și penalități în sumă de 1.405 lei), în total, un debit în sumă de 143.841, la care se adaugă accesoriile în sumă de 4.548 lei, rezultând un cuantum total în valoare de 148.389 lei, specificându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 58 alin. (1), art. 296

18

, și art. 77

1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În declarațiile date în cauză - în calitate de suspect și inculpat, numita A. a arătat că recunoaște și este de acord în totalitate cu sumele de bani reținute ca fiind datorate cu titlu de: impozit pe venituri din salarii, contribuție individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția individuală pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, impozite și contribuții cu privire la care a arătat că le-a reținut de la angajații săi, dar nu le-a vărsat la scadență, precizând că nu contestă aceste sume de bani, nici ca natură și nici ca și cuantum, însă în privința sumei datorate în calitate de notar, cu titlu de impozit pe transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal a arătat că - în opinia sa, suma datorată este mai mică, respectiv - 68.013 lei (întrucât din 25 februarie 2010 a efectuat plăți parțiale, despre care a arătat însă că au fost imputate de către organul fiscal asupra altor debite restante, precizând și că are cunoștință de dispozițiile legale referitoare la ordinea stingerii obligațiilor în cazul unor debite multiple și vechi) și nu suma de 137.508 lei, astfel cum s-a reținut în cauză, atât în R.I.F. nr. 11.377/2013 întocmit de A.N.A.F., D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, A.J.F.P. Bihor, cât și în Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 23 mai 2014 întocmit de inspector antifraudă superior detașat în cadrul Parchetului Curții de Apel Oradea.

Prejudiciul cauzat de către inculpată este în valoare de 148.389 lei, vizând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, plus accesorii.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația de suspect și declarația de inculpat a numitei A.; Raportul de Inspecție Fiscală nr. 1 1.377 din 18 decembrie 2013 întocmit de A.N.A.F.; Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Activitatea de inspecție fiscală și anexele; Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 23 mai 2014 întocmit în dosarul penal cu nr. de mai sus de către inspector antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor Oradea, detașat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și fișa sintetică totală, plus anexele; Raportul de Inspecție Fiscală nr. 1 din 27 octombrie 2011; Proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; Adresele nr. 1.160 din 05 aprilie 2014 și nr. 54 din 25 aprilie 2014, A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor; ordonanță măsuri asigurătorii și încheierea din 18 iulie 2014.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei A. - care, în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarial A. , în perioada 2010 - 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele de bani reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum total de 148.389 lei (din care debit - 143.841 lei, plus accesorii - 4.548 lei), prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen. (ca lege penală mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancționator al formei continuate a infracțiunii cu unitate de subiect pasiv).

Prin Încheierea penală nr. 6/CP din 13 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă la data pronunțării, instanța a constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din Dosar nr. x/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind pe inculpata A., care a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., precum și a administrării probelor și a actelor de urmărire penală efectuate.

Examinând probatoriul administrat în cauză, Curtea de Apel Oradea a constatat că prin Decizia nr. 363 din 06 iulie 2015 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/33/2013 al Curții de Apel Cluj, secția penală, și de minori și s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

În ceea ce privește cererea Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice, dată faptei prin actul de sesizare, s-a reținut că art. 386 C. proc. pen. prevede că aceasta poate avea loc în cursul judecății dacă se consideră că se impune, ceea ce presupune ca această solicitare să rezulte în urma probelor administrate în cursul cercetării judecătorești.

În speță, s-a reținut că Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare înainte de începerea cercetării judecătorești, în contextul în care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituționale.

Instanța a apreciat că, plata cu întârziere a taxelor și a impozitelor fiscale de natură diferită nu poate fi considerată o încălcare a atribuțiilor de serviciu (din culpa sau cu intenție), ci o nerespectare a obligațiilor fiscale legale care ar putea atrage răspunderea disciplinară sau o altă formă de răspundere nepenală a persoanei în cauză.

Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 175 rap. la art. 308 C. pen. subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu poate fi funcționarul public ori cel privat, iar art. 22 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează obligația fiscală, după care art. 120 se referă la majorările de întârziere care se plătesc din ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, instanța a apreciat că odată ce infracțiunea de reținere la sursă a fost dezincriminată, neplata la scadență a taxelor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, atrage incidența dispozițiilor fiscale generale privind răspunderea contravențională și/ori fiscală a persoanei care nu și-a plătit la timp taxele și impozitele corespunzătoare.

Oricum, neplata unor taxe și impozite fiscale nu poate fi calificată în niciun caz o atribuție de serviciu, dimpotrivă se încearcă înlocuirea unui text de lege devenit imprevizibil potrivit opiniei Curții Constituționale într-o previzibilitate artificială reglementată la modul general și în subsidiar de art. 297 C. pen., ceea ce este inadmisibil, întrucât astfel nicio infracțiune prevăzută de legea specială nu ar mai putea fi dezincriminată, deoarece ar exista o sancțiune sub textul reținut de abuz de serviciu, trecându-se astfel peste voința legiuitorului sau al contenciosului constituțional, care nu ar vrea să mai sancționeze un comportament în legătură cu serviciul sau ar constata că fapta penală contravine exigențelor impuse de Constituția României.

În plus, dispozițiile Legii nr. 241/2005 ar fi mai favorabile inculpatului față de infracțiunea de abuz în serviciu, ca urmare a reglementării cazurilor de nepedepsire sau de reducere a limitelor de pedeapsă, aspect care demonstrează existența unei veritabile discriminări, altminteri dispozițiile art. 5 alin. (1) teza I Codul penal nu ar avea aplicabilitate.

Dispozițiile menționate anterior sunt valabile și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 C. pen., cu precizarea că notarul public care este un liber profesionist nu are și nu poate avea calitate de administrator sau de gestionar al bugetului de stat în virtutea unei relații de serviciu, dimpotrivă obligația de a reține și de a vira anumite taxe, impozite sau contribuții către bugetul consolidat de stat revine oricărui contribuabil persoană fizică sau juridică care în caz de încălcare atrage răspunderea fiscală ori/și contravențională al acestuia, după caz.

Acceptarea punctului de vedere exprimat de către Ministerul Public ar putea duce la o situație paradoxală de inaplicabilitate generală și continuă a dispozițiilor art. 4 C. pen. privind aplicarea legii penale de dezincriminare și ale art. 5 alin. (2) teza I C. pen. cauzelor judecate definitiv, întrucât, în speța de față, infracțiunea dezincriminată ar îmbrăca o altă formă infracțională subsidiară mai gravă sau mai ușoară, după caz, aspect care nu poate fi acceptat și ar aduce atingere principiilor echității, predictibilității și securității raporturilor juridice, lăsându-se să se înțeleagă că odată ce s-a format un dosar penal acesta nu ar mai putea fi "închis" ca urmare a dezincriminării infracțiunii respective, justițiarul urmând să primească o condamnare (în caz de întrunire a condițiilor sau a elementelor răspunderii penale) pentru o infracțiune similară sau conexă celei care a format obiectul acuzației inițiale.

Împotriva Sentinței penale nr. 102/P.I/2015 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală, și pentru cauze cu minori a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Acuzația în materie penală formulată împotriva intimatei inculpate A. constă în aceea că în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarial A., în perioada 2010 - 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele de bani reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum total de 148.389 lei (din care debit - 143.841 lei, plus accesorii - 4.548 lei), prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în M. Of. nr. 495/06.07.2015 s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și sancționarea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, apreciindu-se că nu i se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii.

Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, Înalta Curte constată că prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 a operat o dezincriminare a acestei infracțiuni.

Totodată, din examinarea legislației penale în vigoare, Înalta Curte nu a identificat vreo normă în care să fie posibilă încadrarea juridică a faptei concret săvârșite de către intimata inculpată A.

Înalta Curte reține că, în raport cu argumentele prezentate în considerentele hotărârii, în mod corect instanța de fond a respins cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen. în infracțiunea prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. ori infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 și art. 35 C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 102/P.I/2015 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală, și pentru cauze cu minori privind pe intimata A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 102/P.I/2015 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală, și pentru cauze cu minori privind pe intimata A.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata A., în cuantum de 65 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - NN