CtEDO 05.02.2008 Auto

CASE OF TOT v. HUNGARY AND ITALY

RESPONDENT
HUN;ITA
HOTĂRÂRE
05.02.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF TOT v. HUNGARY AND ITALY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE TÓT c. HUNGARY ȘI ITALIA (Depunerea nr. 44746/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 5 februarie 2008 FINAL 07/07/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tòt c. Ungaria și Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca o cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, András Baka, Rıza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimir Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători, Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în privat la 15 ianuarie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a apărut într-o cerere (n. 44746/04) împotriva Republicii Ungarie și a Italiei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl György Tót. La 13 februarie 2007, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului maghiar. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de domnul L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Üröm. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1982 și 1989 a lucrat pentru o companie italiană, dar ca angajat al Hungarocamion, o companie maghiară de transport. Compania italiană a plătit Hungarocamion o anumită sumă lunară care corespunde lucrărilor efectuate de solicitant. Din partea sa, reclamantul a primit salariul de la Hungarocamion prevăzut în contractul său de muncă. Deoarece se presupune că el nu a primit întreaga sumă transferată de societatea italiană la Hungarocamion, reclamantul a inițiat proceduri civile împotriva companiei italiene. Instanțele italiene au constatat în parte pentru el la 19 martie 1997 și, în cele din urmă, la o doua instanță, la 10 mai 2001. Între timp, la 30 aprilie 1993, reclamantul a interzis o acțiune împotriva Hungarocamion în fața Tribunalului de Muncire din Budapesta, susținând că contestatul nu i-a transferat toate banii primiti de la partenerul său italian ca salariu. La 2 februarie, 31 august și 26 octombrie 1994, Curtea de Muncire a avut ședințe. 10. La cererea reclamantului, Tribunalul muncii a suspendat procesul la 10 noiembrie 1994 având în vedere cauza instanței italiene a reclamantului. Procesul a reluat numai la 7 februarie 2000, la cererea reclamantului. 11. La 15 februarie 2000, Tribunalul muncii a invitat reclamantul să prezinte traducerea certificată a documentelor produse în procedura italiană. Reclamantul a respectat acest ordin la 24 mai 2000. 12. La 30 mai și 10 octombrie 2001, 9 ianuarie, 17 aprilie și 11 septembrie 2002, 28 mai și 10 septembrie 2003, Tribunalul muncii a avut ședințe. 13. La 24 septembrie 2003, Curtea de Muncire a respins acțiunea reclamantului, constatând că politica salarială a contestatului a fost în conformitate cu legea în vigoare în momentul respectiv. Curtea de Muncire a se bazat pe dovezi documentare și mărturie furnizată de martori și părți. 14. La apel, Curtea Regională de la Budapesta a susținut hotărârea de primă instanță la 6 mai 2004. 15. La 4 iulie 2004, reclamantul a depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă, care a fost respinsă la 13 aprilie 2005. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 16. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 17. Guvernul maghiar a contestat acest argument. 18. În ceea ce privește aceste proceduri, perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 30 aprilie 1993 și s-a încheiat la 13 aprilie 2005. Astfel, a durat aproape 12 ani înainte de trei niveluri de competență. Din această perioadă, durata procedurii italiene (de la 10 noiembrie 1994 până la 7 februarie 2000, aproape șase ani și trei luni) ar trebui dedusă deoarece autoritățile maghiare nu au fost responsabile sau în măsură să-i accelereze. În consecință, perioada relevantă este de cinci ani și nouă luni. Admisibilitatea 19. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 21. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 22. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul maghiar nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”. 23. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 24. Curtea observă că reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul și nejustificarea procedurii. Curtea constată că aceste plângeri sunt, în esență, de natură a patra instanție: nu există nici o indicație în caz că instanțele interne nu au fost imparțiale sau că procedura a fost altfel nejustificată sau arbitrară. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 25. În măsura în care se poate înțelege că plângerea de mai sus este adresată Italiei, Curtea observă că această procedură s-a încheiat la 10 mai 2001 cu decizia finală a instanței de a doua instanță. Cu toate acestea, cererea a fost depusă numai la 8 iulie. 2004. Rezultă că această parte a cererii a fost introdusă în afara termenului de șase luni prevăzut de art. 35 § 1 și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 26. Rezultă că aceste plângeri rămase trebuie declarate inadmisibile în temeiul articolului 35 §§ § 1, 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 28. Reclamantul a solicitat 115.726.753 forints maghiari (HUF) [1] În ceea ce privește prejudiciile materiale și morale. 29. Guvernul maghiar a contestat aceste afirmații. 30. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, pe o bază echitabilă, acordă reclamantului 2,500 EUR pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 31. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 3.170 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 32. Guvernul maghiar nu a exprimat un aviz în această chestiune 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră oportună atribuirea sumei globale de 400 EUR pentru a acoperi diferitele costuri.Datele implicite 34. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. În ceea ce privește aceste motive, Curtea declară în mod inevitabil plângerea privind lungimea excesivă a procedurii admisibile și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) statul maghiar trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 500 EUR (2 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 400 EUR (4 sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului maghiar la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 februarie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului [1] Aproximativ 458.765 euro (EUR)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă