ÎCCJ, decizie (scj.ro #82835)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82835) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Convenție
pentru asigurarea de accidente. Neîncadrarea cauzei decesului asiguratului în
noțiunea de accident definită în convenție
Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte
Index alfabetic: acțiune în pretenții
-
convenție privind asigurarea de accidente persoane
-
eveniment asigurat
-
decesul asiguratului
-
maladie
Dacă în convenția privind
asigurarea de accidente noțiunea de accident este definită ca fiind
acel eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și
independent de voința asiguratului, produs în perioada de valabilitate a
convenției și care determină producerea evenimentului asigurat,
și anume a invalidității permanente sau decesului asiguratului,
nu sunt îndeplinite condițiile pentru plata indemnizației de
asigurare moștenitorilor în cazul în care decesul asiguratului s-a produs
ca urmare a recidivei unei maladii pentru care fusese deja operat, întrucât
această situație nu reprezintă un eveniment brusc,
neprevăzut și extern corpului omenesc.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667 din 18
septembrie 2013
Prin
sentința nr. 20875 din 8.11.2011 a Tribunalului București,
Secția a VII-a civilă,
a fost respinsă
acțiunea formulată de B.O.C. și B.N. în contradictoriu cu
pârâtele SC B.C.R. – A.V.I.G. SA și SC R.B. SA.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că la 3.03.2011 B.O.C.
și B.N. au solicitat obligarea pârâtei SC B.C.R. – A.V.I.G. SA
să-și execute obligațiile rezultate din certificatele de
asigurare ACC (c) nr. 3025001 și ACC (c) nr. 3025002 din 06.07.2007
aferente convenției de asigurare de accidente persoane nr. ACC (c) nr.
003/01022006 față de SC R.B. SA și implicit față de
reclamante în calitate de moștenitoare ale lui B.Ș.A., respectiv de a
despăgubi în numele lor și pentru ele pe pârâta SC R.B. SA cu
contravaloarea creditelor nerambursate, a dobânzilor, a comisioanelor și
penalităților aferente, deoarece pârâta SC B.C.R. – A.V.I.G. SA
refuză să-și îndeplinească obligațiile privind riscul
asigurat, rezultat din certificatele de asigurare, cu toate că a
intervenit riscul asigurat, decesul asiguratului, respectiv să
plătească cele două credite curente încheiate de defunctul
B.Ș.A. cu pârâta SC R.B. SA.
Tribunalul a mai constatat că reclamantele au invocat faptul că în
convenția de asigurare de accidente nr. ACC (c) nr. 003 este definit
evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea sau decesul asiguratului, iar
accidentul este definit ca fiind eveniment brusc neprevăzut, extern
corpului omenesc și independent de voința asiguratului și că
în cele două certificate de asigurare la evenimentul asigurat se
menționează decesul și invaliditatea permanentă, iar în
art. 7 sunt enumerate excluderile, iar cauza decesului autorului reclamantelor
nu figurează în aceste excluderi.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că între autorul
reclamantelor, B.Ș.A., și MKB R.B. SA au fost încheiate contractele
de credit nr. 1/2007 prin care persoana fizică a fost împrumutată cu
7500 Euro și nr. 2/2007 pentru suma de 26.000 lei; că între SC B.C.R.
– A.V.I.G. SA și SC R.B. SA a fost încheiată convenția de
asigurare de accidente persoane ACC (c) nr. 003 în temeiul căreia în
schimbul plății primei de asigurare efectuată de contractant se
preia riscul producerii evenimentelor asigurate plătind indemnizația
cuvenită asiguratului sau beneficiarului; prin convenție evenimentul
asigurat a fost definit ca fiind invaliditatea permanentă sau decesul
asiguratului cauzate de un accident acoperit de asigurare; că accidentul a
fost definit ca fiind evenimentul brusc neprevăzut extern corpului omenesc
și independent de voința asiguratului; că autorul reclamantelor
a încheiat cu pârâta SC B.C.R. – A.V.I.G. SA certificatele de asigurare ACC (c)
nr. 3025001 și ACC (c) nr. 3025002 din 06.07.2007; prin ambele certificate
evenimentele asigurate au fost decesul și invaliditatea permanentă a
asiguratului dar, în speță, decesul a intervenit ca urmare a unei
afecțiuni incurabile, respectiv cancer de sigmoid operat, și nu a
unui eveniment brusc neprevăzut corpului uman.
În concluzie, tribunalul a constatat că nu era necesar ca decesul
determinat de boală incurabilă să fie menționat la art. 7
din certificatul de asigurare ca un caz de excludere, deoarece un astfel de
risc nu a fost asigurat, iar survenirea bruscă a decesului nu poate fi
considerată a se încadra în noțiunea de accident și, în
consecință, a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.
La 11.11.2011 B.O.C. și B.N. au declarat apel, în motivarea depusă la
09.03.2011 fiind criticată soluția instanței de fond, ca
nelegală.
S-a susținut că în cele două certificate de asigurare încheiate
cu pârâta SC B.C.R. – A.V.I.G. SA în art. 3 se precizează că
evenimentele asigurate sunt deces și invaliditate permanentă,
iar la art. 7 sunt enumerate excluderile fără ca între acestea
să figureze și cauza decesului autorului apelantelor.
S-a mai susținut că în convenția de asigurare evenimentul
asigurat este invaliditatea sau decesul asiguratului cauzate de un accident
acoperit prin asigurare, iar accidentul este un eveniment brusc
neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința
asiguratului.
De asemenea, s-a mai susținut că boala „cancer” nu este o boală
ereditară și deci ea ar fi accidentală.
Prin decizia civilă nr. 189 din 20 aprilie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă,
s-a admis
apelul declarat de reclamantele B.O.C. și B.N. împotriva sentinței
civile nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul
București, Secția a VI-a civilă, s-a schimbat în tot
această sentință în sensul că s-a admis acțiunea
și a fost obligată pârâta SC B.C.R. – A.V.I.G. SA în calitate de
asigurător să plătească suma asigurată potrivit
certificatelor de asigurare ACC (c) nr. 3025001 și ACC (c) nr. 3025002 din
06.07.2007; a fost obligată pârâta la plata sumei de 5173 lei cheltuieli
de judecată.
Curtea
de apel a constatat că între asigurat și asigurător nu a existat
o convenție în baza căreia să fi fost emis certificatul de
asigurare, condiții în care drepturile și obligațiile celor
două părți vor fi analizate exclusiv în temeiul celor două
certificate de asigurare.
Instanța
de apel a mai reținut că, în fapt, prin certificatele ACC (c)
nr. 3025001 și ACC (c) nr. 3025002 din 06.07.2007, B.Ș.A. a fost
creat angajamentul celui din urmă de a plăti prima de asigurare
către SC B.C.R. – A.V.I.G. SA pentru suma asigurată (soldul lunar al
creditului acordat) în cazul survenirii evenimentului asigurat: deces și
invaliditate permanentă, beneficiar fiind MKB R.B. SA.
De
asemenea, s-a mai constatat că autorul apelantelor nu a semnat
„convenția privind asigurarea de accidente persoane”, aceasta fiind
încheiată în 2006, deci cu un an înainte de semnarea celor două
certificate arătate mai sus între pârâtele SC B.C.R. – A.V.I.G. SA în
calitate de asigurător și SC R.B. SA în calitate de contractant. În
consecință, acest din urmă contract nu îl leagă pe
B.Ș.A. și, prin decesul acestuia, pe apelante.
Instanța
de apel a reținut că din conținutul celor două certificate
rezultă următoarele definiții: evenimentele asigurate sunt deces
și invaliditate permanentă a asiguratului survenite ca urmare a
producerii unui accident acoperit prin asigurare.
Totodată,
potrivit definițiilor date în cele două certificate, nu sunt cuprinse
în asigurare: urmările bolilor profesionale, ale afecțiunilor psihice
ale bolilor infecțioase, ale iradierii; sinuciderea, automutilarea
săvârșită de asigurat, invaliditatea permanentă sau
decesul, urmare a unor accidente prilejuite direct sau indirect de acte de
război, invazie, ostilitate militară, răscoală, grevă,
revoluție, etc.; accidentele produse ca urmare a participării
asiguratului la acțiuni cu grad mare de risc cum ar fi parașutismul,
planorismul, etc., consecințele consumului de medicamente.
Analizând
definițiile arătate, Curtea de apel a constatat că autorul
reclamantelor a fost asigurat pentru deces și invaliditate permanentă
rezultate dintr-un accident. Cele două certificate nu definesc accidentul,
însă menționează care sunt accidentele excluse. Aceste excluderi
sunt de două categorii: boli și accidente rezultate din violențe
cu caracter fortuit cum ar fi invazia, războiul, grevă,
revoluție, etc., și, pe de altă parte, utilizarea energiei
atomice, abuzul de alcool, medicament, droguri și accidentele produse ca
urmare a participării la acțiuni cu grad mare de risc, cum ar fi
parașutismul, sporturi extreme.
Din
aceste excluderi nu poate fi admisă rațiunea instanței de fond
potrivit căreia în evenimentele asigurate nu a fost inclusă și
boala. Curtea a observat că din moment ce în evenimentele asigurate
asigurătorul a exclus anumite categorii de boli înseamnă că cele
ce nu au fost excluse intră în categoria evenimentelor asigurate, denumite
accidente de asigurător.
În
consecință, s-a reținut că decesul autorului apelantelor ca
urmare a cancerului intră în categoria accidentelor asigurate.
Instanța
de apel nu a reținut nici apărarea pârâtei făcută pentru
prima dată în apel prin întâmpinare, că potrivit convenției de
asigurare pentru accidente de persoane ACC (c) nr. 003 prin accident se
înțelege un eveniment brusc neprevăzut extern corpului omenesc (…)”.
Așa cum s-a arătat, intimata nu poate invoca contractul arătat,
întrucât el nu a fost semnat de autorul apelantelor și deci nu îi este
opozabil.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta
SC O.V.I.G. SA București
, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă
a susținut că instanța de apel nu a ținut seama de
dispozițiile legale în vigoare în materie de asigurare și nici de
dispozițiile contractuale (legea părților), interpretând, într-o
manieră proprie, numai dispozițiile certificatului de asigurare
și ignorând cu desăvârșire dispozițiile legale în materie
de asigurare, principiile generale de drept, contractele încheiate între
societatea pârâtă și bancă și între bancă și
autorul reclamantelor.
A
reiterat faptul că în speță nu ne referim la o asigurare de
viață care să acopere și riscurile de boală sau deces
în urma unei boli, ci la o asigurare de accidente care acoperă riscurile
de boală și deces în urma accidentelor.
Astfel,
societatea pârâtă în calitate de asigurător autorizat în temeiul
Legii nr. 32/2000 să practice activitatea de asigurare nu putea și nu
avea dreptul să practice asigurări de viață. Or, decesul
autorului reclamantelor a survenit ca urmare a unei boli incurabile deosebit de
grave, și nu ca urmare a unui accident. Pentru a putea beneficia de
acoperire pentru acest tip de risc (din boală), autorul reclamantelor ar
fi trebuit să încheie o poliță de asigurare de viață,
și nu de accidente, cu o societate care are autorizație și poate
să practice aceste clase de asigurări.
Prin
urmare, a susținut că instanța de apel a încălcat flagrant
dispozițiile legale în vigoare în materie de asigurare. Invocarea
necunoașterii dispozițiilor legale de către contractant (autorul
reclamantelor) la momentul încheierii certificatelor de asigurare nu poate fi
de natură a produce efecte juridice ținând seama de principiul de drept:
„
nemo censetur ignorarem legem
".
În ceea
ce privește certificatul de asigurare, a arătat că instanța
de apel nu a ținut seama de dispozițiile art. 10.2 al acestuia,
potrivit căruia certificatul de asigurare se emite în baza convenției
de asigurare încheiate între Contractant (R.B.) și asigurător (BCR
Asigurări). Or, în convenție s-a stipulat ca BCR Asigurări in
calitate de asigurător în schimbul plății primei de asigurare
să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor asigurate -
invaliditate permanentă totală sau decesul asiguratului cauzate în
urma unui accident care a fost definit ca fiind: „un eveniment brusc,
neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința
asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenției și care
determină producerea evenimentului asigurat”.
B.Ș.A.,
autorul reclamantelor, în vederea contractării cu R.B. a două
contracte de credit, a încheiat cu societatea pârâtă certificatele de
asigurare ACC (c) nr. 3025001/06.07.2007 și ACC (c) nr. 3025002/06.07.2007
pentru deces sau invaliditate permanentă survenite din accident în maxim
un an de la data producerii unui accident acoperit prin asigurare.
Conform
certificatului de deces, decesul autorului nu s-a produs ca urmare a unui
eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, ci ca urmare a unei
afecțiuni incurabile „cancer de sigmoid - operat-recidivat".
Mai
mult decât atât, conform certificatelor de asigurare, autorul reclamantelor a
declarat că nu suferă de nicio boală incurabilă, iar în
contractul de credit încheiat cu R., la art. 6 garanții, împrumutatul
(B.Ș.A.) a garantat plata creditelor, pe de o parte, cu toate veniturile
sale prezente și viitoare și, pe de altă parte, cu certificatul
de asigurare încheiat cu societatea agreată de bancă. Astfel, banca a
înțeles să se pună la adăpost pentru riscurile de accidente
de boală și deces rezultate din accidente (așa cum sunt ele
definite în convenția de asigurare) prin obligarea împrumutatului să
se asigure la o societate de asigurare (agreată), iar pentru celelalte
riscuri prin garantarea de către împrumutat cu veniturile prezente și
viitoare.
Recurenta-pârâtă
a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și
menținerea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii
acțiunii reclamantelor ca netemeinică și nelegală.
Reclamantele
au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca
nefondat,
deoarece cauza decesului se încadrează în riscurile asigurate
prevăzute în certificatele de asigurare pe care autorul lor le-a semnat.
Astfel,
intimatele-reclamante au precizat că la art. 3 din certificatele precitate
se menționează „deces și invaliditatea permanentă”, iar
aceste certificate sunt de asigurare de viață.
De
asemenea, reclamantele au reiterat susținerea că la cap. 7 „Excluderi”
nu se menționează cauza decesului autorului lor.
În
concluzie, reclamantele au apreciat că decesul autorului lor
reprezintă un risc asigurat și, în consecință, pârâta
SC O.V.I.G. SA București trebuie
să își respecte obligațiile contractuale și să
despăgubească, în numele lor și pentru ele, pe
MKB R.B.
SA.
Înalta
Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele
de recurs și susținerile din întâmpinare, a constatat
următoarele:
Între
autorul reclamantelor, B.Ș.A., în calitate de împrumutat și MKB R.B.
SA s-au încheiat două contracte de credit și anume: contractul nr.
1/06.07.2007 pentru suma de 7.500 Euro și contractul nr. 2/06.07.2007
pentru suma de 26.000 RON.
Conform
prevederilor art. 6 din contractele de credit, împrumutatul s-a obligat să
garanteze creditele acordate și prin cesionarea polițelor de
asigurare de deces și invaliditate permanentă, din accidente,
contractul de asigurare urmând a se încheia cu o societate de asigurare
agreată de bancă, iar suma asigurată să fie cel puțin
egală cu valoarea creditului.
Între
pârâtele B.C.R. ASIGURĂRI SA și SC R.B. SA s-a încheiat
Convenția privind asigurarea de accidente persoane nr. ACC (c) 003,
prin care s-a convenit ca asigurătorul, în baza convenției de
asigurare și în schimbul plății primei de asigurare efectuate de
către contractant, să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor
asigurate, obligându-se ca la producerea acestora să plătească
indemnizația cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
Convenția
definește evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea permanentă sau
decesul asiguratului cauzate de un accident acoperit de asigurare și care
survine în maximum un an de la data producerii acestuia. Accidentul a fost
definit ca un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și
independent de voința asiguratului, produs în perioada de valabilitate a
convenției privind asigurarea și care determină producerea
evenimentului asigurat.
În
vederea garantării creditelor contractate, autorul reclamantelor a
încheiat cu pârâta BCR Asigurări, certificatele de asigurare ACC(c) nr.
3025001/06.07.2007 și ACC(c) nr. 3025002/06.07.2007, prin care
evenimentele asigurate au fost decesul și invaliditatea permanentă a
asiguratului, survenite în maxim 1 an de la data producerii unui accident
acoperit prin asigurare.
La data
de 15.09.2009, autorul reclamantelor, B.Ș.A., a decedat. În certificatul
medical constatator al decesului se menționează la cauzele decesului:
- I
Boala sau afecțiunea morbidă care a provocat decesul. a) Cauza
directă (imediată). Boala sau afecțiunea morbidă care a
provocat decesul: Insuficiență cardio respiratorie.
La
rubrica starea morbidă inițială. Boala sau bolile inițiale
care au declanșat stările înscrise la pct. a) și care constituie
cauza determinată: Cancer sigmoid operat recidivat”.
Astfel fiind, din certificatul medical de
constatare a decesului rezultă în mod indubitabil că B.Ș.A. a
fost operat pentru afecțiunea de cancer sigmoid și că după
operație boala a recidivat, determinând insuficiența
cardio-respiratorie care a constituit cauza imediată a decesului.
Din situația de fapt expusă,
confirmată de reclamante atât în motivarea acțiunii cât și în
motivele de apel, rezultă, fără putință de
tăgadă, că autorul lor a decedat ca urmare a recidivei unei maladii
pentru care fusese deja operat și nicidecum ca urmare a unui accident care
să fie acoperit de riscul asigurat prin certificatele de asigurare a
creditelor.
Este adevărat că decesul
autorului reclamantelor s-a produs înăuntrul perioadei de risc asigurat
stipulat în convențiile de asigurare de accidente persoane și anume
în termen de maximum un an de la data producerii evenimentului asigurat,
însă în speță cauza decesului persoanei asigurate nu se
încadrează în condițiile stipulate în convenție.
Astfel, din însăși denumirea
„convenție” rezultă în mod neechivoc că s-a încheiat o
„Convenție privind asigurarea de accidente”, în care noțiunea de
accident este definită ca fiind: ”eveniment brusc, neprevăzut, extern
corpului omenesc și independent de voința Asiguratului, produs în
perioada de valabilitate a convenției privind asigurarea și care
determină producerea evenimentului asigurat”.
În art. 4 intitulat „Riscuri asigurate” se
stipulează că în baza convenției sunt acoperite riscurile de
deces și invaliditate permanentă survenite ca urmare a unui accident
produs în perioada de valabilitate a convenției și sunt enumerate
anumite accidente, enumerarea nefiind exhaustivă.
În consecință, problema de drept
care se pune în speță o constituie încadrarea sau nu a cauzei
decesului asiguratului în noțiunea de accident, astfel cum a fost
definită de părți în convenție, în sensul că accident
înseamnă un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc
și independent de voința asiguratului.
Întrucât, după cum s-a precizat mai
sus, decesul asiguratului s-a produs ca urmare a unei recidive a maladiei de
cancer sigmoid, operat, este evident că asiguratul era bolnav de cancer, a
suferit o operație, a urmat tratamentul post-operator specific
afecțiunii oncologice, după care boala a recidivat, provocând
insuficiența cardio-respiratorie care a fost cauza imediată a
decesului.
Din cele expuse rezultă că,
datorită afecțiunii de care suferea și mai ales recidivei
acestei afecțiuni, decesul asiguratului nu se încadrează în
noțiunea de eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc,
astfel cum e denumit de convenție.
Este evident că afecțiunea
oncologică de care suferea asiguratul la data încheierii convenției
era independentă de voința lui și teoretic era aptă să
determine decesul, fără a se putea determina perioada de
supraviețuire după actul operator și, în consecință,
decesul datorat în principal acestei afecțiuni care a determinat
insuficiența cardio-respiratorie, cauza imediată a decesului,
însă în aceste condiții este evident faptul că decesul
asiguratului nu se datorează unui accident astfel cum este definit în
convenție.
Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că motivele de
recurs sunt fondate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., a admis recursul și a modificat decizia în sensul
respingerii apelului formulat de reclamantele-apelante B.O.C. și B.N.
împotriva sentinței nr. 20875/8 noiembrie 2011 a Tribunalului
București, Secția a VII-a civilă, pe care a menținut-o
întrucât este legală.
În temeiul
art. 274 C. proc. civ., reclamantele-intimate B.O.C. și B.N. au fost
obligate la plata sumei de 1.805 lei cheltuieli de judecată către
pârâta-recurentă
SC O.V.I.G. SA
București, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând
taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.