ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 20875 din 8 noiembrie 2011

a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, a fost respinsă acțiunea

formulată de B.O.C. și B.N. în contradictoriu cu pârâtele SC B.A.V.I.G. SA și

SC R.B. SA.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a constatat că la 3 martie 2011 B.O.C. și B.N. au solicitat

obligarea pârâtei SC B.A.V.I.G. SA să-și execute obligațiile rezultate din

certificatele de asigurare nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007 aferente

convenției de asigurare de accidente persoane nr. CC față de SC R.B. SA și

implicit față de reclamante în calitate de moștenitoare ale lui B.Ș.A.,

respectiv de a despăgubi în numele lor și pentru ele pe pârâta SC R.B. SA cu

contravaloarea creditelor nerambursate, a dobânzilor, a comisioanelor și

penalităților aferente; deoarece pârâta SC B.A.V.I.G. SA refuză să-și

îndeplinească obligațiile privind riscul asigurat, rezultat din certificatele

de asigurare, cu toate că a intervenit riscul asigurat, decesul asiguratului,

respectiv să plătească cele două credite curente încheiate de defunctul B.Ș.A.

cu pârâta SC R.B. SA.

Tribunalul a mai

constatat că reclamantele au invocat faptul că în convenția de asigurare de

accidente nr. CC este definit evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea sau

decesul asiguratului, iar accidentul este definit ca fiind eveniment brusc

neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului și că

în cele două certificate de asigurare la evenimentul asigurat se menționează

decesul și invaliditatea permanentă, iar în art. 7 sunt enumerate excluderile,

iar cauza decesului autorului reclamantelor nu figurează în aceste excluderi.

Analizând actele

dosarului, tribunalul a reținut că între autorul reclamantelor B.Ș.A. și R.B.

SA au fost încheiate Contractele de credit nr. DD/2007, prin care persoana

fizică a fost împrumutată cu 7.500 euro, și nr. EE/2007 pentru suma de 26.000

RON; că între SC B.A.V.I.G. SA și SC R.B. SA a fost încheiată convenția de

asigurare de accidente persoane nr. CC, în temeiul căreia în schimbul plății

primei de asigurare efectuate de contractant se preia riscul producerii

evenimentelor asigurate plătind indemnizația cuvenită asiguratului sau

beneficiarului; prin convenție evenimentul asigurat a fost definit ca fiind

invaliditatea permanentă sau decesul asiguratului cauzate de un accident

acoperit de asigurare; că accidentul a fost definit ca fiind evenimentul brusc

neprevăzut extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului; că

autorul reclamantelor a încheiat cu pârâta SC B.A.V.I.G. SA certificatele de

asigurare nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007; prin ambele certificate

evenimentele asigurate au fost decesul și invaliditatea permanentă a

asiguratului dar, în speță, decesul a intervenit ca urmare a unei afecțiuni

incurabile, respectiv cancer de sigmoid operat și nu a unui eveniment brusc

neprevăzut corpului uman.

În concluzie,

tribunalul a constatat că nu era necesar ca decesul determinat de boală

incurabilă să fie menționat la art. 7 din certificatul de asigurare ca un caz

de excludere, deoarece un astfel de risc nu a fost asigurat, iar survenirea

bruscă a decesului nu poate fi considerată a se încadra în noțiunea de accident

și în consecință a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.

La 11 noiembrie 2011,

B.O.C. și B.N. au declarat apel, în motivarea depusă la 9 martie 2011, fiind

criticată soluția instanței de fond, ca nelegală.

S-a susținut că în

cele două certificate de asigurare încheiate cu pârâta SC B.A.V.I.G. SA în art.

3 se precizează că evenimentele asigurate sunt deces și invaliditate

permanentă, iar la art. 7 sunt enumerate excluderile fără ca între acestea să

figureze și cauza decesului autorului apelantelor.

S-a mai susținut că

în convenția de asigurare evenimentul asigurat este invaliditatea sau decesul

asiguratului cauzat de un accident acoperit prin asigurare, iar accidentul este

un eveniment brusc neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința

asiguratului.

De asemenea, s-a mai

susținut că boala "cancer" nu este o boală ereditară și deci ea ar fi

accidentală.

Prin Decizia civilă

nr. 189 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantele B.O.C. și B.N. împotriva

Sentinței civile nr. 20875 din 8 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă, s-a schimbat în tot această sentință în sensul

că s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta SC B.A.V.I.G. SA în calitate de

asigurător să plătească suma asigurată potrivit certificatelor de asigurare nr.

AA și nr. BB din 6 iulie 2007; a fost obligată pârâta la plata sumei de 5.173

RON cheltuieli de judecată.

Curtea de apel a

constatat că între asigurat și asigurător nu a existat o convenție în baza

căreia să fi fost emis certificatul de asigurare, condiții în care drepturile

și obligațiile celor două părți vor fi analizate exclusiv în temeiul celor două

certificate de asigurare.

Instanța de apel a

mai reținut că, în fapt, prin certificatele nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007 a

fost creat angajamentul lui B.Ș.A. de a plăti prima de asigurare către SC B.A.V.I.G.

SA pentru suma asigurată (soldul lunar al creditului acordat), în cazul

survenirii evenimentului asigurat, deces și invaliditate permanentă, beneficiar

fiind SC R.B. SA.

De asemenea, s-a mai

constatat că autorul apelantelor nu a semnat "convenția privind asigurarea

de accidente persoane", aceasta fiind încheiată în 2006, deci cu un an

înainte de semnarea celor două certificate arătate mai sus, între pârâtele SC

B.A.V.I.G. SA în calitate de asigurător și SC R.B. SA în calitate de

contractant. În consecință, acest din urmă contract nu îl leagă pe B.Ș.A. și

prin decesul acestuia pe apelante.

Instanța de apel a

reținut că din conținutul celor două certificate rezultă următoarele definiții:

evenimentele asigurate sunt deces și invaliditate permanentă a asiguratului

survenite ca urmare a producerii unui accident acoperit prin asigurare.

Totodată, potrivit

definițiilor date în cele două certificate nu sunt cuprinse în asigurare:

urmările bolilor profesionale, ale afecțiunilor psihice ale bolilor infecțioase,

ale iradierii; sinuciderea, automutilarea săvârșită de asigurat, invaliditatea

permanentă sau decesul, urmare a unor accidente prilejuite direct sau indirect

de acte de război, invazie, ostilitate militară, răscoală, grevă, revoluție,

etc; accidentele produse ca urmare a participării asiguratului la acțiuni cu

grad mare de risc cum ar fi parașutismul, planorismul, etc., consecințele

consumului de medicamente.

Analizând definițiile

arătate, curtea de apel a constatat că autorul reclamantelor a fost asigurat

pentru deces și invaliditate permanentă rezultate dintr-un accident. Cele două

certificate nu definesc accidentul însă menționează care sunt accidentele

excluse. Aceste excluderi sunt de două categorii: boli și accidente rezultate

din violențe cu caracter fortuit cum ar fi invazia, războiul, grevă, revoluție,

etc., și pe de altă parte utilizarea energiei atomice, abuzul de alcool,

medicament, droguri și accidentele produse ca urmare a participării la acțiuni

cu grad mare de risc cum ar fi parașutismul, sporturi extreme.

Din aceste excluderi

nu poate fi admisă rațiunea instanței de fond potrivit căreia în evenimentele

asigurate nu a fost inclusă și boala. Curtea a observat că din moment ce în

evenimentele asigurate asigurătorul a exclus anumite categorii de boli înseamnă

că cele ce nu au fost excluse intră în categoria evenimentelor asigurate,

denumite accidente de asigurător.

În consecință, s-a

reținut că decesul autorului apelantelor ca urmare a cancerului intră în

categoria accidentelor asigurate.

Instanța de apel nu a

reținut nici apărarea pârâtei făcută pentru prima dată în apel prin

întâmpinare, că potrivit convenției de asigurare pentru accidente de persoane

nr. CC prin accident se înțelege un eveniment brusc neprevăzut extern corpului

omenesc (...)".

Așa cum s-a arătat

intimata nu poate invoca contractul arătat întrucât el nu a fost semnat de

autorul apelantelor și deci nu îi este opozabil.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă

susține că instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile legale în vigoare

în materie de asigurare și nici de dispozițiile contractuale (legea părților),

interpretând, într-o manieră proprie, numai dispozițiile certificatului de

asigurare și ignorând cu desăvârșire dispozițiile legale în materie de

asigurare, principiile generale de drept, contractele încheiate între

societatea pârâtă și bancă și între bancă și autorul reclamantelor.

Reiterează faptul că

în speță nu ne referim la o asigurare de viață, care să acopere și riscurile de

boală sau deces în urma unei boli, ci la o asigurare de accidente care acoperă

riscurile de boală și deces în urma accidentelor.

Astfel, societatea

pârâtă în calitate de asigurător autorizat în temeiul Legii nr. 32/2000 să

practice activitatea de asigurare nu putea și nu avea dreptul să practice

asigurări de viață. Or, decesul autorului reclamantelor a survenit ca urmare a

unei boli incurabile deosebit de grave, și nu ca urmare a unui accident. Pentru

a putea beneficia de acoperire pentru acest tip de risc (din boală), autorul

reclamantelor ar fi trebuit sa încheie o poliță de asigurare de viață, și nu de

accidente, cu o societate care are autorizație și poate să practice aceste

clase de asigurări.

Prin urmare, susține

că instanța de apel a încălcat flagrant dispozițiile legale în vigoare în

materie de asigurare. Invocarea necunoașterii dispozițiilor legale de către

contractant (autorul reclamantelor) la momentul încheierii certificatelor de

asigurare nu poate fi de natură a produce efecte juridice ținând seama de

principul de drept: "nemo censetur ignorarem legem".

În ceea ce privește

certificatul de asigurare, arată că instanța de apel nu a ținut seama de

dispozițiile art. 10.2 al acestuia, potrivit cărora certificatul de asigurare

se emite în baza convenției de asigurare încheiate între Contractant (R.B.) și

asigurător (B.A.). Or, în convenție s-a stipulat ca B.A. în calitate de

asigurător în schimbul plații primei de asigurare să preia asupra sa riscul

producerii evenimentelor asigurate - invaliditate permanentă totală sau decesul

asiguratului cauzate în urma unui accident care a fost definit ca fiind:

"un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de

voința asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenției și care

determină producerea evenimentului asigurat".

B.Ș.A., autorul

reclamantelor, în vederea contractării cu R.B. a două contracte de credit, a

încheiat cu societatea pârâtă certificatele de asigurare nr. AA din 6 iulie

2007 și nr. BB din 6 iulie 2007 pentru deces sau invaliditate permanentă

survenite din accident în maxim un an de la data producerii unui accident

acoperit prin asigurare.

Conform

certificatului de deces, decesul autorului nu s-a produs ca urmare a unui

eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, ci ca urmare a unei

afecțiuni incurabile "cancer de sigmoid - operat-recidivat".

Mai mult decât atât,

conform certificatelor de asigurare, autorul reclamantelor a declarat că nu

suferă de nicio boală incurabilă, iar în contractul de credit încheiat cu R.B.,

la art. 6 garanții, împrumutantul (B.Ș.A.) a garantat plata creditelor pe de o

parte cu toate veniturile sale prezente și viitoare și pe de altă parte cu

certificatul de asigurare încheiat cu societatea agreată de bancă. Astfel,

banca a înțeles să se pună la adăpost pentru riscurile de accidente de boală și

deces rezultate din accidente (așa cum sunt ele definite în convenția de

asigurare) prin obligarea împrumutantului să se asigure la o societate de

asigurare (agreată), iar pentru celelalte riscuri prin garantarea de către

împrumutant cu veniturile prezente și viitoare.

Recurenta-pârâtă

solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și

menținerea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii

reclamantelor, ca netemeinică și nelegală.

Reclamantele au

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece

cauza decesului se încadrează în riscurile asigurate prevăzute în certificatele

de asigurare pe care autorul lor le-a semnat.

Astfel,

intimatele-reclamante precizează că la art. 3 din certificatele precitate se

menționează "deces și invaliditate permanentă", iar aceste

certificate sunt de asigurare de viață.

De asemenea,

reclamantele reiterează susținerea că la Cap. 7 "Excluderi" nu se

menționează cauza decesului autorului lor.

În concluzie,

reclamantele apreciază că decesul autorului lor reprezintă un risc asigurat și

în consecință pârâta SC O.V.I.G. SA București trebuie să își respecte

obligațiile contractuale și să despăgubească, în numele lor și pentru ele, pe

R.B. SA.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs și

susținerile din întâmpinare, constată următoarele:

Între autorul

reclamantelor, B.Ș.A., în calitate de împrumutat, și R.B. SA, s-au încheiat

două contracte de credit, și anume: Contractul nr. DD din 6 iulie 2007 pentru

suma de 7.500 euro și Contractul nr. EE din 6 iulie 2007 pentru suma de 26.000

RON.

Conform prevederilor

art. 6 din contractele de credit, împrumutatul s-a obligat să garanteze

creditele acordate și prin cesionarea polițelor de asigurare de deces și

invaliditate permanentă, din accidente, contractul de asigurare urmând a se

încheia cu o societate de asigurare agreată de bancă, iar suma asigurată să fie

cel puțin egală cu valoarea creditului.

Între pârâtele B.A.

SA și SC R.B. SA s-a încheiat Convenția privind asigurarea de accidente

persoane nr. CC, prin care s-a convenit ca asigurătorul, în baza convenției de

asigurare și în schimbul plății primei de asigurare efectuate de către

contractant, să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor asigurate,

obligându-se ca la producerea acestora să plătească indemnizația cuvenită

asiguratului sau beneficiarului.

Convenția definește

evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea permanentă sau decesul asiguratului

cauzate de un accident acoperit de asigurare și care survine în maximum un an

de la data producerii acestuia. Accidentul a fost definit ca un eveniment

brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința

asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenției privind

asigurarea și care determină producerea evenimentului asigurat.

În vederea garantării

creditelor contractate, autorul reclamantelor a încheiat cu pârâta B.A.

certificatele de asigurare nr. AA din 6 iulie 2007 și nr. BB din 6 iulie 2007,

prin care evenimentele asigurate au fost decesul și invaliditatea permanentă a

asiguratului, survenite în maxim 1 an de la data producerii unui accident

acoperit prin asigurare.

La data de 15

septembrie 2009 autorul reclamantelor, B.Ș.A., a decedat. În certificatul

medical constatator al decesului se menționează la cauzele decesului:

- I Boala sau

afecțiunea morbidă care a provocat decesul a) Cauza directă (imediată). Boala

sau afecțiunea morbidă care a provocat decesul: Insuficiență

cardio-respiratorie.

La rubrica starea

morbidă inițială. Boala sau bolile inițiale care au declanșat stările înscrise

la pct. a) și care constituie cauza determinată: Cancer sigmoid operat

recidivat".

Astfel fiind, din

certificatul medical de constatare a decesului rezultă în mod indubitabil că

B.Ș.A. a fost operat pentru afecțiunea de cancer sigmoid și că după operație

boala a recidivat, determinând insuficiența cardio-respiratorie care a

constituit cauza imediată a decesului.

Din situația de fapt

expusă, confirmată de reclamante atât în motivarea acțiunii, cât și în motivele

de apel rezultă, fără putință de tăgadă, că autorul lor a decedat ca urmare a

recidivei unei maladii pentru care fusese deja operat și nicidecum ca urmare a

unui accident, care să fie acoperit de riscul asigurat prin certificatele de

asigurare a creditelor.

Este adevărat că

decesul autorului reclamantelor s-a produs înlăuntrul perioadei de risc

asigurat stipulat în convențiile de asigurare de accidente persoane, și anume

în termen de maximum un an de la data producerii evenimentului asigurat, însă

în speță cauza decesului persoanei asigurate nu se încadrează în condițiile

stipulate în convenție.

Astfel, din însăși

denumirea convenție rezultă în mod neechivoc că s-a încheiat o "Convenție

privind asigurarea de accidente", în care noțiunea de accident este

definită ca fiind: "eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc

și independent de voința Asiguratului, produs în perioada de valabilitate a

convenției privind asigurarea și care determină producerea evenimentului

asigurat".

În art. 4 intitulat

"Riscuri asigurate" se stipulează că în baza convenției sunt

acoperite riscurile de deces și invaliditate permanentă survenite ca urmare a

unui accident produs în perioada de valabilitate a convenției și sunt enumerate

anumite accidente, enumerarea nefiind exhaustivă.

În consecință,

problema de drept care se pune în speță o constituie încadrarea sau nu a cauzei

decesului asiguratului în noțiunea de accident, astfel cum a fost definită de

părți în convenție, în sensul că accident înseamnă un eveniment brusc,

neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului.

Întrucât, după cum

s-a precizat mai sus, decesul asiguratului s-a produs ca urmare a unei recidive

a maladiei de cancer sigmoid, operat, este evident că asiguratul era bolnav de

cancer, a suferit o operație, a urmat tratamentul postoperator specific

afecțiunii oncologice, după care boala a recidivat, provocând insuficiența

cardio-respiratorie care a fost cauza imediată a decesului.

Din cele expuse

rezultă că datorită afecțiunii de care suferea, și mai ales recidivei acestei

afecțiuni, decesul asiguratului nu se încadrează în noțiunea de eveniment

brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, astfel cum e denumit de convenție.

Este evident că

afecțiunea oncologică de care suferea asiguratul la data încheierii convenției

era independentă de voința lui și teoretic era aptă să determine decesul, fără

a se putea determina perioada de supraviețuire după actul operator și în

consecință decesul datorat în principal acestei afecțiuni, care a determinat

insuficiența cardio-respiratorie, cauza imediată a decesului, însă în aceste

condiții este evident faptul că decesul asiguratului nu se datorează unui

accident astfel cum este definit în convenție.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și, în consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul și să modifice

decizia în sensul respingerii apelului formulat de reclamantele-apelante B.O.C.

și B.N. împotriva Sentinței nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului

București, secția a VII-a civilă, pe care o va menține, întrucât este legală.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., reclamantele-intimate B.O.C. și B.N. vor fi obligate la plata

sumei de 1.805 RON cheltuieli de judecată către pârâta-recurentă SC O.V.I.G. SA

București, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 189

din 20 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Modifică decizia

recurată.

Respinge apelul

declarat de apelanții B.O.C. și B.N. împotriva Sentinței nr. 20875 din 8

noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, pe care o

menține.

Obligă pe

intimații-reclamanți B.O.C. și B.N. la plata sumei de 1.805 RON cheltuieli de

judecată către recurenta-pârâtă SC O.V.I.G. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ