ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, reține următoarele: Prin Sentința nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de B.O.C. și B.N. în contradictoriu cu pârâtele SC B.A.V.I.G. SA și SC R.B. SA. Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că la 3 martie 2011 B.O.C. și B.N. au solicitat obligarea pârâtei SC B.A.V.I.G. SA să-și execute obligațiile rezultate din certificatele de asigurare nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007 aferente convenției de asigurare de accidente persoane nr. CC față de SC R.B. SA și implicit față de reclamante în calitate de moștenitoare ale lui B.Ș.A., respectiv de a despăgubi în numele lor și pentru ele pe pârâta SC R.B.

SA cu contravaloarea creditelor nerambursate, a dobânzilor, a comisioanelor și penalităților aferente; deoarece pârâta SC B.A.V.I.G. SA refuză să-și îndeplinească obligațiile privind riscul asigurat, rezultat din certificatele de asigurare, cu toate că a intervenit riscul asigurat, decesul asiguratului, respectiv să plătească cele două credite curente încheiate de defunctul B.Ș.A. cu pârâta SC R.B. SA. Tribunalul a mai constatat că reclamantele au invocat faptul că în convenția de asigurare de accidente nr. CC este definit evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea sau decesul asiguratului, iar accidentul este definit ca fiind eveniment brusc neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului și că în cele două certificate de asigurare la evenimentul asigurat se menționează decesul și invaliditatea permanentă, iar în art. 7 sunt enumerate excluderile, iar cauza decesului autorului reclamantelor nu figurează în aceste excluderi.

Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că între autorul reclamantelor B.Ș.A. și R.B. SA au fost încheiate Contractele de credit nr. DD/2007, prin care persoana fizică a fost împrumutată cu 7.500 euro, și nr. EE/2007 pentru suma de 26.000 RON; că între SC B.A.V.I.G. SA și SC R.B. SA a fost încheiată convenția de asigurare de accidente persoane nr. CC, în temeiul căreia în schimbul plății primei de asigurare efectuate de contractant se preia riscul producerii evenimentelor asigurate plătind indemnizația cuvenită asiguratului sau beneficiarului; prin convenție evenimentul asigurat a fost definit ca fiind invaliditatea permanentă sau decesul asiguratului cauzate de un accident acoperit de asigurare; că accidentul a fost definit ca fiind evenimentul brusc neprevăzut extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului; că autorul reclamantelor a încheiat cu pârâta SC B.A.V.I.G.

SA certificatele de asigurare nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007; prin ambele certificate evenimentele asigurate au fost decesul și invaliditatea permanentă a asiguratului dar, în speță, decesul a intervenit ca urmare a unei afecțiuni incurabile, respectiv cancer de sigmoid operat și nu a unui eveniment brusc neprevăzut corpului uman. În concluzie, tribunalul a constatat că nu era necesar ca decesul determinat de boală incurabilă să fie menționat la art. 7 din certificatul de asigurare ca un caz de excludere, deoarece un astfel de risc nu a fost asigurat, iar survenirea bruscă a decesului nu poate fi considerată a se încadra în noțiunea de accident și în consecință a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.

La 11 noiembrie 2011, B.O.C. și B.N. au declarat apel, în motivarea depusă la 9 martie 2011, fiind criticată soluția instanței de fond, ca nelegală. S-a susținut că în cele două certificate de asigurare încheiate cu pârâta SC B.A.V.I.G. SA în art. 3 se precizează că evenimentele asigurate sunt deces și invaliditate permanentă, iar la art. 7 sunt enumerate excluderile fără ca între acestea să figureze și cauza decesului autorului apelantelor. S-a mai susținut că în convenția de asigurare evenimentul asigurat este invaliditatea sau decesul asiguratului cauzat de un accident acoperit prin asigurare, iar accidentul este un eveniment brusc neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului.

De asemenea, s-a mai susținut că boala "cancer" nu este o boală ereditară și deci ea ar fi accidentală. Prin Decizia civilă nr. 189 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantele B.O.C. și B.N. împotriva Sentinței civile nr. 20875 din 8 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a schimbat în tot această sentință în sensul că s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta SC B.A.V.I.G. SA în calitate de asigurător să plătească suma asigurată potrivit certificatelor de asigurare nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007; a fost obligată pârâta la plata sumei de 5.173 RON cheltuieli de judecată.

Curtea de apel a constatat că între asigurat și asigurător nu a existat o convenție în baza căreia să fi fost emis certificatul de asigurare, condiții în care drepturile și obligațiile celor două părți vor fi analizate exclusiv în temeiul celor două certificate de asigurare. Instanța de apel a mai reținut că, în fapt, prin certificatele nr. AA și nr. BB din 6 iulie 2007 a fost creat angajamentul lui B.Ș.A. de a plăti prima de asigurare către SC B.A.V.I.G. SA pentru suma asigurată (soldul lunar al creditului acordat), în cazul survenirii evenimentului asigurat, deces și invaliditate permanentă, beneficiar fiind SC R.B. SA. De asemenea, s-a mai constatat că autorul apelantelor nu a semnat "convenția privind asigurarea de accidente persoane", aceasta fiind încheiată în 2006, deci cu un an înainte de semnarea celor două certificate arătate mai sus, între pârâtele SC B.A.V.I.G.

SA în calitate de asigurător și SC R.B. SA în calitate de contractant. În consecință, acest din urmă contract nu îl leagă pe B.Ș.A. și prin decesul acestuia pe apelante. Instanța de apel a reținut că din conținutul celor două certificate rezultă următoarele definiții: evenimentele asigurate sunt deces și invaliditate permanentă a asiguratului survenite ca urmare a producerii unui accident acoperit prin asigurare.

Totodată, potrivit definițiilor date în cele două certificate nu sunt cuprinse în asigurare: urmările bolilor profesionale, ale afecțiunilor psihice ale bolilor infecțioase, ale iradierii; sinuciderea, automutilarea săvârșită de asigurat, invaliditatea permanentă sau decesul, urmare a unor accidente prilejuite direct sau indirect de acte de război, invazie, ostilitate militară, răscoală, grevă, revoluție, etc; accidentele produse ca urmare a participării asiguratului la acțiuni cu grad mare de risc cum ar fi parașutismul, planorismul, etc., consecințele consumului de medicamente. Analizând definițiile arătate, curtea de apel a constatat că autorul reclamantelor a fost asigurat pentru deces și invaliditate permanentă rezultate dintr-un accident.

Cele două certificate nu definesc accidentul însă menționează care sunt accidentele excluse. Aceste excluderi sunt de două categorii: boli și accidente rezultate din violențe cu caracter fortuit cum ar fi invazia, războiul, grevă, revoluție, etc., și pe de altă parte utilizarea energiei atomice, abuzul de alcool, medicament, droguri și accidentele produse ca urmare a participării la acțiuni cu grad mare de risc cum ar fi parașutismul, sporturi extreme. Din aceste excluderi nu poate fi admisă rațiunea instanței de fond potrivit căreia în evenimentele asigurate nu a fost inclusă și boala. Curtea a observat că din moment ce în evenimentele asigurate asigurătorul a exclus anumite categorii de boli înseamnă că cele ce nu au fost excluse intră în categoria evenimentelor asigurate, denumite accidente de asigurător.

În consecință, s-a reținut că decesul autorului apelantelor ca urmare a cancerului intră în categoria accidentelor asigurate. Instanța de apel nu a reținut nici apărarea pârâtei făcută pentru prima dată în apel prin întâmpinare, că potrivit convenției de asigurare pentru accidente de persoane nr. CC prin accident se înțelege un eveniment brusc neprevăzut extern corpului omenesc (...)". Așa cum s-a arătat intimata nu poate invoca contractul arătat întrucât el nu a fost semnat de autorul apelantelor și deci nu îi este opozabil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile legale în vigoare în materie de asigurare și nici de dispozițiile contractuale (legea părților), interpretând, într-o manieră proprie, numai dispozițiile certificatului de asigurare și ignorând cu desăvârșire dispozițiile legale în materie de asigurare, principiile generale de drept, contractele încheiate între societatea pârâtă și bancă și între bancă și autorul reclamantelor. Reiterează faptul că în speță nu ne referim la o asigurare de viață, care să acopere și riscurile de boală sau deces în urma unei boli, ci la o asigurare de accidente care acoperă riscurile de boală și deces în urma accidentelor. Astfel, societatea pârâtă în calitate de asigurător autorizat în temeiul Legii nr. 32/2000 să practice activitatea de asigurare nu putea și nu avea dreptul să practice asigurări de viață.

Or, decesul autorului reclamantelor a survenit ca urmare a unei boli incurabile deosebit de grave, și nu ca urmare a unui accident. Pentru a putea beneficia de acoperire pentru acest tip de risc (din boală), autorul reclamantelor ar fi trebuit sa încheie o poliță de asigurare de viață, și nu de accidente, cu o societate care are autorizație și poate să practice aceste clase de asigurări. Prin urmare, susține că instanța de apel a încălcat flagrant dispozițiile legale în vigoare în materie de asigurare.

Invocarea necunoașterii dispozițiilor legale de către contractant (autorul reclamantelor) la momentul încheierii certificatelor de asigurare nu poate fi de natură a produce efecte juridice ținând seama de principul de drept: "nemo censetur ignorarem legem". În ceea ce privește certificatul de asigurare, arată că instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile art. 10.2 al acestuia, potrivit cărora certificatul de asigurare se emite în baza convenției de asigurare încheiate între Contractant (R.B.) și asigurător (B.A.). Or, în convenție s-a stipulat ca B.A.

în calitate de asigurător în schimbul plații primei de asigurare să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor asigurate - invaliditate permanentă totală sau decesul asiguratului cauzate în urma unui accident care a fost definit ca fiind: "un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenției și care determină producerea evenimentului asigurat". B.Ș.A., autorul reclamantelor, în vederea contractării cu R.B. a două contracte de credit, a încheiat cu societatea pârâtă certificatele de asigurare nr. AA din 6 iulie 2007 și nr. BB din 6 iulie 2007 pentru deces sau invaliditate permanentă survenite din accident în maxim un an de la data producerii unui accident acoperit prin asigurare.

Conform certificatului de deces, decesul autorului nu s-a produs ca urmare a unui eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, ci ca urmare a unei afecțiuni incurabile "cancer de sigmoid - operat-recidivat". Mai mult decât atât, conform certificatelor de asigurare, autorul reclamantelor a declarat că nu suferă de nicio boală incurabilă, iar în contractul de credit încheiat cu R.B., la art. 6 garanții, împrumutantul (B.Ș.A.) a garantat plata creditelor pe de o parte cu toate veniturile sale prezente și viitoare și pe de altă parte cu certificatul de asigurare încheiat cu societatea agreată de bancă. Astfel, banca a înțeles să se pună la adăpost pentru riscurile de accidente de boală și deces rezultate din accidente (așa cum sunt ele definite în convenția de asigurare) prin obligarea împrumutantului să se asigure la o societate de asigurare (agreată), iar pentru celelalte riscuri prin garantarea de către împrumutant cu veniturile prezente și viitoare.

Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantelor, ca netemeinică și nelegală. Reclamantele au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece cauza decesului se încadrează în riscurile asigurate prevăzute în certificatele de asigurare pe care autorul lor le-a semnat. Astfel, intimatele-reclamante precizează că la art. 3 din certificatele precitate se menționează "deces și invaliditate permanentă", iar aceste certificate sunt de asigurare de viață. De asemenea, reclamantele reiterează susținerea că la Cap. 7 "Excluderi" nu se menționează cauza decesului autorului lor.

În concluzie, reclamantele apreciază că decesul autorului lor reprezintă un risc asigurat și în consecință pârâta SC O.V.I.G. SA București trebuie să își respecte obligațiile contractuale și să despăgubească, în numele lor și pentru ele, pe R.B. SA. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare, constată următoarele: Între autorul reclamantelor, B.Ș.A., în calitate de împrumutat, și R.B. SA, s-au încheiat două contracte de credit, și anume: Contractul nr. DD din 6 iulie 2007 pentru suma de 7.500 euro și Contractul nr. EE din 6 iulie 2007 pentru suma de 26.000 RON.

Conform prevederilor art. 6 din contractele de credit, împrumutatul s-a obligat să garanteze creditele acordate și prin cesionarea polițelor de asigurare de deces și invaliditate permanentă, din accidente, contractul de asigurare urmând a se încheia cu o societate de asigurare agreată de bancă, iar suma asigurată să fie cel puțin egală cu valoarea creditului. Între pârâtele B.A. SA și SC R.B. SA s-a încheiat Convenția privind asigurarea de accidente persoane nr. CC, prin care s-a convenit ca asigurătorul, în baza convenției de asigurare și în schimbul plății primei de asigurare efectuate de către contractant, să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor asigurate, obligându-se ca la producerea acestora să plătească indemnizația cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

Convenția definește evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea permanentă sau decesul asiguratului cauzate de un accident acoperit de asigurare și care survine în maximum un an de la data producerii acestuia. Accidentul a fost definit ca un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenției privind asigurarea și care determină producerea evenimentului asigurat. În vederea garantării creditelor contractate, autorul reclamantelor a încheiat cu pârâta B.A. certificatele de asigurare nr. AA din 6 iulie 2007 și nr. BB din 6 iulie 2007, prin care evenimentele asigurate au fost decesul și invaliditatea permanentă a asiguratului, survenite în maxim 1 an de la data producerii unui accident acoperit prin asigurare.

La data de 15 septembrie 2009 autorul reclamantelor, B.Ș.A., a decedat. În certificatul medical constatator al decesului se menționează la cauzele decesului: - I Boala sau afecțiunea morbidă care a provocat decesul a) Cauza directă (imediată). Boala sau afecțiunea morbidă care a provocat decesul: Insuficiență cardio-respiratorie. La rubrica starea morbidă inițială. Boala sau bolile inițiale care au declanșat stările înscrise la pct. a) și care constituie cauza determinată: Cancer sigmoid operat recidivat". Astfel fiind, din certificatul medical de constatare a decesului rezultă în mod indubitabil că B.Ș.A. a fost operat pentru afecțiunea de cancer sigmoid și că după operație boala a recidivat, determinând insuficiența cardio-respiratorie care a constituit cauza imediată a decesului.

Din situația de fapt expusă, confirmată de reclamante atât în motivarea acțiunii, cât și în motivele de apel rezultă, fără putință de tăgadă, că autorul lor a decedat ca urmare a recidivei unei maladii pentru care fusese deja operat și nicidecum ca urmare a unui accident, care să fie acoperit de riscul asigurat prin certificatele de asigurare a creditelor. Este adevărat că decesul autorului reclamantelor s-a produs înlăuntrul perioadei de risc asigurat stipulat în convențiile de asigurare de accidente persoane, și anume în termen de maximum un an de la data producerii evenimentului asigurat, însă în speță cauza decesului persoanei asigurate nu se încadrează în condițiile stipulate în convenție.

Astfel, din însăși denumirea convenție rezultă în mod neechivoc că s-a încheiat o "Convenție privind asigurarea de accidente", în care noțiunea de accident este definită ca fiind: "eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința Asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenției privind asigurarea și care determină producerea evenimentului asigurat". În art. 4 intitulat "Riscuri asigurate" se stipulează că în baza convenției sunt acoperite riscurile de deces și invaliditate permanentă survenite ca urmare a unui accident produs în perioada de valabilitate a convenției și sunt enumerate anumite accidente, enumerarea nefiind exhaustivă.

În consecință, problema de drept care se pune în speță o constituie încadrarea sau nu a cauzei decesului asiguratului în noțiunea de accident, astfel cum a fost definită de părți în convenție, în sensul că accident înseamnă un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc și independent de voința asiguratului. Întrucât, după cum s-a precizat mai sus, decesul asiguratului s-a produs ca urmare a unei recidive a maladiei de cancer sigmoid, operat, este evident că asiguratul era bolnav de cancer, a suferit o operație, a urmat tratamentul postoperator specific afecțiunii oncologice, după care boala a recidivat, provocând insuficiența cardio-respiratorie care a fost cauza imediată a decesului.

Din cele expuse rezultă că datorită afecțiunii de care suferea, și mai ales recidivei acestei afecțiuni, decesul asiguratului nu se încadrează în noțiunea de eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, astfel cum e denumit de convenție. Este evident că afecțiunea oncologică de care suferea asiguratul la data încheierii convenției era independentă de voința lui și teoretic era aptă să determine decesul, fără a se putea determina perioada de supraviețuire după actul operator și în consecință decesul datorat în principal acestei afecțiuni, care a determinat insuficiența cardio-respiratorie, cauza imediată a decesului, însă în aceste condiții este evident faptul că decesul asiguratului nu se datorează unui accident astfel cum este definit în convenție.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul și să modifice decizia în sensul respingerii apelului formulat de reclamantele-apelante B.O.C. și B.N. împotriva Sentinței nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, pe care o va menține, întrucât este legală. În temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamantele-intimate B.O.C. și B.N. vor fi obligate la plata sumei de 1.805 RON cheltuieli de judecată către pârâta-recurentă SC O.V.I.G. SA București, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 189 din 20 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Modifică decizia recurată. Respinge apelul declarat de apelanții B.O.C. și B.N. împotriva Sentinței nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, pe care o menține. Obligă pe intimații-reclamanți B.O.C. și B.N. la plata sumei de 1.805 RON cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC O.V.I.G. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2013. Procesat de GGC - AZ