ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 287/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 287/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Tribunalul Bihor, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 196/ Com din 21 martie 2012 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.C.V. și M.S.L., invocată de pârâta SC G.A. SA București, și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamanților P.C.V. și M.S.L. Pentru a pronunța această hotărâre, raportat la excepția invocată, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța de fond a reținut următoarele: Prin demersul judiciar ce face obiectul cauzei, reclamanții P.C.V. și M.S.L., au solicitat obligarea pârâtei SC G.A. SA București la plata sumei de 65.000 euro, reprezentând diferența neachitată aferentă asigurării de viață a tatălui lor, M.V., la polița de asigurare din 10 iulie 2008, cu obligarea la dobânda legală de la 28 februarie 2010 și până la data plății efective.
Că între SC G.A. SA București, în calitate de asigurător și SC A.B.R. SA, în calitate de asigurat, a fost încheiată la data de 28 aprilie 2006 o poliță mașter pentru asigurarea creditelor, pentru decesul sau invaliditatea debitorilor asiguratului, beneficiarul poliței fiind SC A.B.R. SA și că, potrivit acestei polițe de asigurare prin debitor se înțelege „o persoană care a încheiat cu deținătorul Poliței un Contract de credit cu rambursare în rate lunare, indiferent dacă contractul respectiv a fost încheiat înainte de data intrării în vigoare sau în timpul duratei de valabilitate a prezentei Polițe Mașter". A rezultat, așadar, că între societatea de asigurare SC G.A. SA București și SC A.B.R.
SA, s-a încheiat polița de asigurare pentru acoperirea riscului de neplată a sumelor datorate în baza contractelor de credit încheiate de către societatea bancară, cauzat de decesul sau invaliditatea debitorilor. Întrucât antecesorul reclamanților, defunctul M.V. a încheiat cu SC A.B.R. SA contractul de credit imobiliar din 10 iulie 2008, creditul acordat acestuia a intrat sub acoperirea poliței mașter, astfel că, SC A.B.R. SA i-a comunicat defunctului M.V. dovada de acoperire din data de 10 iulie 2008, prin care a certificat că în baza poliței mașter încheiate, Garanta va prelua, în eventualitatea decesului sau incapacității totale de muncă, răspunderea achitării integrale sau parțiale a sumei datorate băncii în baza contractului de credit menționat, făcându-se mențiunea că „prezenta Dovadă de Acoperire nu constituie o poliță de asigurare și nu poate cesionată sau transferată". Că, potrivit certificatului de moștenitor din 2010 emis de B.N.P.
P.F., succesorii defunctului M.V., sunt reclamanții P.C.V. și M.S.L., care dețin câte Vi din masa succesorală a tatălui lor, care a fost beneficiarul contractului de credit din 10 iulie 2008 în sumă de 100.000 euro, cu o durată de 203 luni până la data de 10 iunie 2025. S-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 109 C. proc. civ., reclamanții nu justifică un interes legitim prin acțiunea astfel cum a fost formulată, respectiv acțiune directă față de pârâta/asigurătoare, în lipsa raporturilor juridice directe dintre părți, și nu formulează o acțiune de obligare a acesteia să plătească ratele restante față de împrumutătorul SC A.B. SA, pentru a fi beneficiarii despăgubirilor, deoarece potrivit poliței de asigurare mașter, beneficiarul poliței de asigurare este SC A.B.
SA, în caz de deces al împrumutatului, considerente față de care, conform poliței de asigurare a creditului pentru decesul sau invaliditatea debitorilor, în baza art. 137 C. proc. civ. instanța a admis ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și pe cale de consecință a respins acțiunea față de pârâtă, pentru lipsa calității procesuale active. Instanța a respins susținerile reclamanților, privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 1108 pct. 3 C. civ., respectiv că, prin plata ratelor la bancă aceștia se subrogă de drept în drepturile băncii de a solicita asigurătorului plata diferenței indemnizațiilor de asigurare, întrucât aceștia potrivit obiectului cererii nu formulează acțiune în subrogație în drepturile băncii, ci formulează o acțiune directă în retenție față de pârâtă, invocând în mod nelegal existența în cauză a unui contract de asigurare de viață în beneficiul antecesorului lor.
Având în vedere că reclamanții nu au solicitat în condițiile art. 1108 pct. 3 C. civ., obligarea pârâtei de a achita împrumutătorului ratele restante la contractul de împrumut, reclamanții nu justifică calitatea procesuală activă de a solicita direct despăgubirile, reprezentând ratele restante la contractul de împrumut, instanța a respins cererea reclamanților, pentru lipsa calității procesuale active Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.C.V. și M.S.L. în contradictoriu cu intimata pârâtă SC G.A. SA București împotriva sentinței nr. 196/ Com din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Față de situația de fapt, corect reținută de instanța de fond, Curtea de Apel Oradea, a apreciat ca netemeinice susținerile reclamanților potrivit cărora antecesorul lor ar fi încheiat o asigurare de viață ca anexă la contractul de credit, în fapt aceasta fiind încheiată între pârâta SC G.A. SA și SC A.B.R. SA. Că SC A.B.R. SA este deținătoarea și beneficiara poliței de asigurare pentru acoperirea riscului de neplată a sumelor datorate în baza contractelor de credit încheiate de către societatea bancară, cauzat de decesul sau invaliditatea debitorilor băncii, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Instanța a reținut că, în raport de noțiunea calității procesuale active, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, antecesorul reclamanților nu era beneficiarul poliței de asigurare încheiate între SC G.A. SA și a SC A.B.R. SA, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au calitatea procesuală activă de a solicita obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în temeiul poliței mașter. Că, chiar dacă s-ar constata că reclamanți au interes în formularea acțiunii, urmărind exonerarea lor de la plata ratelor lunare, aceștia nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii dreptului pretins.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 1108 alin. (3) C. civ., s-a reținut că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză deoarece prezenta acțiune nu a fost formulată ca o acțiune în subrogație în drepturile creditorului, ci ca o acțiune în pretenții decurgând din încheierea, în opinia reclamanților, a unui contract de asigurare de viață între antecesorul lor și pârâta intimată. Întrucât excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților apelanți a fost corect soluționată de către tribunal, instanța de apel nu a mai analizat susținerile apelanților cu privire la fondul cauzei. Împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții P.C.V.
și M.S.L., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului lor, schimbarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității lor procesuale active și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenții reclamanți, după o prezentare a situației de fapt, au susținut în esență următoarele: În mod eronat a reținut instanța de apel că nu au calitate procesuală activă și nici interes în a formula prezenta acțiune, avându-se în vedere că la 10 iulie 2008 s-a încheiat o asigurare de viață, ca anexă la contractul de credit încheiat cu SC A.B.R.
SA Sucursala Oradea de către tatăl lor, defunctul M.V., asigurare care era obligatorie în vederea acordării creditului, iar la 20 octombrie 2010 s-a produs evenimentul juridic al decesului asiguratului, respectiv a tatălui lor, reclamanții având calitatea de moștenitori legali conform certificatului de moștenitor depus la dosar. Că deși i-au solicitat pârâtei să-și îndeplinească obligațiile din contractul de asigurare și să acorde despăgubirea cuvenită deoarece se produsese riscul asigurat, acesta a refuzat să-și îndeplinească obligația contractuală. Recurenții au susținut că interesul lor există, este legitim, actual, personal și direct, astfel că este aplicabil art. 1108 pct. 3 C. civ., reclamanții subrogându-se de drept în drepturile băncii de a solicita asigurătorului plata diferenței indemnizației de asigurare, până la cuantumul sumei de 65.000 euro.
Pe fond au arătat că, acțiunea lor este admisibilă pentru următoarele considerente: În ceea ce privește convenția de asigurare, recurenții au precizat că în cauză este în discuție o asigurare de viață și nu o asigurare de îmbolnăvire, ceea ce înseamnă că riscul asigurat a fost viața și nu îmbolnăvirea, iar faptul că pârâta a refuzat îndeplinirea obligațiilor contractuale nu este justă de vreme ce la încheierea contractului și la plata poliței de asigurare, starea de sănătate a asiguratului a fost acceptată ca fiind aptă pentru încheierea valabilă a acestuia, iar după producerea evenimentului asigurat starea de sănătate nu mai era aptă. S-a menționat faptul că, asigurarea de viață pentru banca împrumutătoare este un contract de asigurare în caz de neplată, ca urmare a încetării din viață a debitorului, situație în care riscul de deces exista la data asigurării.
Or, exonerându-se de răspundere numai pentru cauze exterioare asiguratului, adică pentru decese ce se pot ivi întâmplător și exclusiv, nerecunoașterea bolii ca factor de risc pentru deces înseamnă grava disproporție dintre obligațiile părților, adică asiguratul plătește necondiționat suma cerută de către asigurător pentru ceea ce se asigură respectiv pentru viață, iar acesta își limitează prin contract răspunderea, înlăturând îmbolnăvirea care reprezintă cauza cea mai răspândită a morții naturale, păstrând accidentele ca temei al răspunderii pentru plata asigurării în caz de deces, constatându-se astfel că, asigurătorul a introdus o clauză abuzivă în contractul de asigurare care îl protejează pe acesta pentru peste 90% din cauzele de deces.
De asemenea asiguratul nu poate avea o altă opțiune și nu poate negocia în nici un fel contractul de asigurare, situație în raport de care această clauză este în mod evident abuzivă, cu atât mai mult cu cât societatea de asigurări putea să îi solicite asiguratului, înainte de încheierea poliței, să prezinte documente medicale din care să reiasă starea de sănătate a acestuia sau să facă ea însăși investigații în acest sens. Recurenții au arătat că, convențiile făcute, în raport de art. 77 C. civ., se interpretează după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, astfel că asiguratul avea obligația de a achita prețul poliței de asigurare, iar urmașii săi, în caz de producere a evenimentului asigurat, să beneficieze de dreptul la despăgubire.
Pârâta SC G.A. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului și menținerea, ca temeinică și legală a deciziei recurate, pentru motivele formulate în scris. Analizând recursul declarat de reclamanții P.C.V. și M.S.L. împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin prisma criticilor formulate și în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Critica prin care recurenții reclamanți au susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanții nu au calitate procesuală activă în a formula prezenta acțiune și a solicita obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, având în vede că antecesorul lor ar fi încheiat o asigurare de viață ca anexă la contractul de credit, este nefondată.
Este știut că, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului, or, nu se poate reține că antecesorul recurenților reclamanți era beneficiarul poliței de asigurare mașter, în condițiile în care această poliță a fost încheiată între pârâta SC G.A. SA și SC A.B.R. SA, pentru acoperirea riscului de neplată a sumelor datorate în baza contractelor de credit încheiate de societatea bancară, cauzat de decesul sau invaliditatea datornicilor băncii. Polița în speță nu este o asigurare de viață așa cum reclamanții au susținut, ci este o „asigurare a creditelor pentru decesul sau invaliditatea debitorilor". Față de această situație, se constată că singurul deținător și beneficiar în caz de deces a împrumutatului, este SC A.B.R.
SA, în calitatea sa de contractant și deținător al poliței mașter încheiate, astfel că în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă. Or, este știut că, în temeiul poliței mașter, plata primelor de asigurare datorate SC G.A. SA se efectuează în mod exclusiv de către SC A.B.R. SA, iar cererile și plata despăgubirilor se efectuează către și în contul SC A.B.R. SA, situație în raport de care singura entitate îndreptățită a solicitat despăgubirea cuvenită în temeiul contractului de asigurare este beneficiarul asigurării, respectiv societatea SC A.B.R. SA.
Legat de aplicarea dispozițiilor art. 1108 alin. (3) C. civ., se reține că în mod just s-a reținut că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, întrucât prezenta acțiune nu a fost formulată ca o acțiune în subrogație în drepturile creditorului, ci ca o acțiune în pretenții decurgând din încheierea, în opinia reclamanților, a unui contract de asigurare de viață între antecesorul lor și pârâta intimată. În ceea ce privește constatarea interesului reclamanților în formularea acțiunii, urmărind exonerarea lor de la plata ratelor lunare, acest aspect este irelevant în condițiile în care aceștia nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii dreptului pretins. Avându-se în vedere că instanța de apel a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, nu se mai justifică analiza în recurs a criticilor privind fondul cauzei.
Constatând că, criticile invocate nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de reclamanții P.C.V. și M.S.L. împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.C.V. și M.S.L. împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.