ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3290/2014

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1106 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5574/101/2011, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.A.Ș. împotriva pârâților SC A.V.I.V.A. A.V. SA București și SAC B.R.D. SA Drobeta Turnu Severin, fiind obligată pârâta SC A.V.I.V.A. A.V. SA să plătească pârâtei SC B.R.D.-G.S.G. SA indemnizația de asigurare pentru deces, calculată în baza contractului de asigurare pentru creditul din contractul din 16 iulie 2007, iar reclamantei M.A.Ș., cheltuieli de judecată în sumă de 6.416 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între autoarea reclamantei M.A.Ș.

și pârâta SC B.R.D.-G.S.G. SA a fost încheiat contractul de credit din 16 iulie 2007, restituirea creditului fiind garantată cu asigurare de persoane pentru deces, contractul de asigurare fiind încheiat la 16 iulie 2007 prin intermediul SC B.R.D.-G.S.G. SA -Sucursala Drobeta Turnu Severin. De asemenea, instanța de fond a reținut că, la data de 14 martie 2011, a survenit evenimentul asigurat, respectiv decesul numitei M.M., al cărei unic moștenitor este reclamanta M.A.Ș., în baza certificatului de moștenitor din 15 iunie 2011 eliberat de B.N.P. D.O. Instanța de fond a constatat că, urmare a intervenirii evenimentului asigurat, pârâta SC A.V.I.V.A. A.V. SA are obligația contractuală, în baza art. 4 lit. b) din contractul de asigurare, de a plăti pârâtei SC B.R.D.-G.S.G.

SA indemnizația de asigurare pentru deces, constând în suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maxim 7 luni). A apreciat instanța de fond că, susținerea pârâtei SC A.V.I.V.A. A.V. SA, în sensul că afecțiunile, ce au cauzat decesul, erau preexistente încheierii asigurării, asiguratul nerespectându-și obligația de a declara starea de sănătate odată cu încheierea contractului de asigurare, nu poate fi reținută, întrucât la încheierea contractului de asigurare nu i-au fost solicitate asiguratei informații cu privire la starea de sănătate, neexistând dovada completării declarației medicale și nici faptul că i s-ar fi solicitat orice alte dovezi cu privire la starea de sănătate.

De asemenea, a apreciat instanța de fond că, anterior contractului, ce formează obiectul cauzei, respectiv la 10 mai 2005, asigurata în cauză a încheiat un contract de aceeași natură pentru un alt credit, însă aceasta nu o absolvă pe pârâta SC B.R.D.-G.S.G. SA ca, la încheierea unui alt contract de asigurare, să solicite asiguratului completarea declarației medicale, cu ocazia încheierii noului contract. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că, nu îi poate fi imputat asiguratului faptul că nu i-au fost solicitate informații cu privire la starea de sănătate și nu i s-a solicitat completarea declarației medicale, atâta timp cât nu i s-a solicitat, așa cum prevede art. 13 din Legea nr. 136/1995, să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări, pe care le cunoaște și sunt esențiale pentru evaluarea riscului.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți a declarat apel, în termen legal, pârâta SC A.V.I.V.A. A.V. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 21 din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 5574/101/2011, s-a admis apelul, s-a schimbat sentința și s-a respins acțiunea formulată de M.A.Ș. împotriva pârâților SC A.V.I.V.A. A.V. SA și SC B.R.D. - G.S.G. SA. Împotriva Deciziei nr. 21 din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 5574/101/2011 a declarat recurs reclamanta M.A.Ș. Prin Decizia nr.1685 pronunțată la data de 18 aprilie 2013, în Dosarul nr. 5574/101/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare Curții de Apel Craiova.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că este necesară administrarea de probe noi, pentru a se stabili dacă au fost respectate sau nu prevederile art. 13 din Legea nr. 136/1995, Curtea de Apel Craiova urmând să administreze probe care să lămurească situația de fapt, în sensul de a stabili dacă asigurata M.M., în cunoștință de cauză, a furnizat informații false, înșelătoare cu privire la stare sa de sănătate la momentul încheierii contractului de asigurare, informații care să fie importante pentru evaluarea riscului asigurat și dacă aceste afecțiuni au dus la decesul asigurat - deci la apariția evenimentului asigurat. În cadrul rejudecării, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. din anul 1865, Curtea a administrat proba cu înscrisuri, intimata reclamantă M.A.Ș. depunând la dosar: adresa din 14 ianuarie 2013, emisă de S.J.U. Dr. Tr. Severin; referatul întocmit de medicul oncolog P.C.; buletinul de analize medicale din 12 februarie 2011, emis de către C.H. Dr. Tr. Severin; foaia de observație clinică generală, din care rezultă că pacienta M.M. a fost internată de urgență în perioada 4 martie 2011 - 14 martie 2011; certificat medical constatator al decesului din 15 martie 2011. Intimata-pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA și apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) au depus contractul de credit din 16 iulie 2007, însoțit de graficul de rambursare, cererea individuală de asigurare de viață aferentă contractului de credit și, respectiv, contractul cadru de asigurare pentru garantarea creditelor acordate de intimata pârâtă, precum și cererea individuală de asigurare de viață a împrumutatei M.M.

La data de 10 martie 2014, apelanta-pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) a depus note de ședință, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.A.Ș., cu motivarea că, în cauză, contractul de asigurare încheiat între intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA și apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) este unul referitor la un risc privind o altă persoană, împrumutata M.M., care nu are calitatea de contractant al asigurării și nici beneficiar al acesteia, potrivit art. 31 alin. (3) și art. 33 din Legea nr. 136/1995. De asemenea, potrivit pct. 1 din contractul de asigurare semnat de M.M., aceasta a menționat expres că deținător și beneficiar al asigurării este intimata pârâtă SC B.R.D.

- G.S.G. SA. Prin urmare, în opinia apelantei pârâte SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA), singura îndreptățită să aprecieze și să considere că, trebuie să primească suma asigurată, ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat - decesul împrumutatului asigurat M.M.- este doar intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA. În aceste condiții, indemnizația de asigurare nu a intrat în patrimoniul împrumutatului asigurat M.M., nici în timpul vieții și nici după decesul său, astfel încât succesorii acesteia nu pot emite pretenții cu privire la indemnizația de asigurare, neavând calitatea de creditor și, în consecință, nici calitate procesuală activă. Prin Decizia nr. 169 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a fost respinsă excepția lipsei calitățji procesual active a reclamantei M.A.Ș., a fost admis apelul declarat de pârâta SC M.L.A.

SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) București, împotriva sentinței nr. 1106 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5574/101/2011, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.A.Ș., și intimatele pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA București, și SC B.R.D. - G.S.G. SA - sucursala Drobeta Turnu Severin. A fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea. A fost obligată intimata reclamantă M.A. la plata sumei de 4.129 lei cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA). Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.A.Ș., conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. din anul 1865, Curtea a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează: Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului pretins în raportul juridic dedus judecății. Așadar, calitatea cerută pentru a putea exercita acțiunea în justiție, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în litigiu, deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv, iar acela care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are o obligație corelativă. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât cea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare.

în acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării. Conform dispozițiilor art. 33 din aceeași lege, desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declarație scrisă comunicată asigurătorului, de către asigurat sau contractantul asigurării (...). Din examinarea condițiilor de asigurare semnate de autoarea M.M., la data de 16 iulie 2007, în baza contractului cadru de asigurare din 1 aprilie 2005 - pct. 1 din capitolul „Definiții", reiese că deținător și beneficiar al asigurării este intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA, iar, potrivit paragrafului anterior, rezultă că aceasta, în calitate de împrumutat al SC B.R.D.

- G.S.G. SA, a aderat la contractul cadru de asigurare de viață, în baza cererii individuale de asigurare de viață, atașată creditului. În speță, potrivit clauzelor contractuale invocate, Curtea a constatat că, într-adevăr, intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA are calitatea de contractant și beneficiar al asigurării încheiate de împrumutata M.M., însă, din examinarea cuprinsului cererii introductive, reiese că, prin acțiunea formulată de intimata reclamantă M.A.Ș., succesoare a asiguratei M.M., aceasta a solicitat ca asigurătorul SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) să înmâneze indemnizația și să suporte datoria ce rezultă din contractul de credit din 16 iulie 2007, către SC B.R.D. - G.S.G.

SA. Potrivit art. 4 lit. b) din contractul de asigurare, apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) are obligația contractuală de a plăti intimatei pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA indemnizația de asigurare pentru deces, constând în suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit. Prin urmare, Curtea a constatat că, acțiunea formulată de intimata reclamantă M.A.Ș. nu este o acțiune directă, promovată în calitatea sa de succesor, conform certificatului de moștenitor din 15 iunie 2011 și care își are izvorul în contractul de asigurare încheiat de autoarea sa, M.M., odată cu contractul de împrumut, ci o acțiune prin care aceasta se subrogă în drepturile intimatei pârâte SC B.R.D.

- G.S.G. SA, în condițiile în care aceasta a dat dovadă de pasivitate și nu a solicitat eliberarea sumei asigurate, ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat, decesul împrumutatei, în scopul acoperirii părții din împrumutul nerestituit. Așadar, acțiunea promovată de intimata reclamantă M.A.Ș., în temeiul art. 974 C. civ., este exercitată în scopul valorificării dreptului, ce aparține intimatei pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA, de a încasa suma asigurată, în vederea acoperirii împrumutului nerestituit de către autoarea sa, M.M. și pe care, datorită pasivității intimatei pârâte, este pe cale să se piardă. În acest context, Curtea a constatat că intimata reclamantă M.A.Ș., ca succesor al autoarei M.M., are calitate procesuală activă de a promova acțiunea prin care solicită obligarea apelantei pârâte SC M.L.A.

SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) de a achita indemnizația de asigurare către SC B.R.D. - G.S.G. SA, în condițiile în care aceasta a dat dovadă de pasivitate și nu a cerut-o. Referitor la fondul cauzei, analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente: La data de 16 iulie 2007, între M.M., autoarea reclamantei M.A.Ș. și intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA, a fost încheiat contractul de credit nr. 2859, având ca obiect împrumutul în cuantum de 140.000 lei. Restituirea creditului a fost garantată prin încheierea contractului de asigurare de persoane, la aceeași dată, între împrumutata M.M., în calitate de asigurat, și intimata pârâtă SC B.R.D.

- G.S.G. SA, în calitate de beneficiar și contractant al asigurării, ce cuprinde condițiile și clauzele standard, cererea de asigurare individuală și polița de asigurare. În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 136/1995, asiguratul este obligat să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și sunt esențiale pentru evaluarea riscului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 din condițiile și clauzele standard de asigurare, asiguratul are obligația să răspundă la toate întrebările și să declare adevărul, în caz contrar, asigurătorul are dreptul de a reduce sau refuza indemnizația ce rezultă din contract, iar, potrivit pct. 2 al aceluiași articol, dacă se stabilește că membrul asigurat, în cunoștință de cauză, a furnizat informații false, înșelătoare sau incomplete, pe care societatea le poate considera, în limitele rezonabile, importante pentru evaluarea riscului, atunci societatea are dreptul de modifica toate beneficiile oferite de asigurare sau de a o înceta. În speță, din examinarea cererii individuale de asigurare de viață, încheiată la data de 16 iulie 2007, aferentă contractului de împrumut nr. 2859 din aceeași dată, reiese că la toate răspunsurile din declarația medicală, cuprinzând întrebările nr. 1-5, asigurata M.M.

a formulat răspunsuri negative. Astfel, la întrebarea nr. 2, ce vizează faptul că, în ultimii cinci ani, asigurata M.M. a fost diagnosticată cu una din următoarele afecțiuni, printre care diabet zaharat, hipertensiune arterială ori afecțiuni cardiace, aceasta a menționat un răspuns negativ. Din examinarea fișei de consultații medicale, precum și a biletelor de ieșire din spital și buletinelor de analiză, reiese că asigurata M.M. figura înregistrată, încă din data de 10 aprilie 2001, cu mai multe afecțiuni medicale, între care diabet de tip II și hipertensiune stadiul II. În cuprinsul acțiunii introductive, promovată la data de 28 iulie 2011, intimata reclamantă M.A.Ș., succesoare a autoarei M.M., a invocat că, nu s-au solicitat detalii cu privire la istoricul medical, decât ulterior decesului acesteia, iar chestionarul din polița de asigurare a fost completat de către SC B.R.D.

- G.S.G. SA - Agenția Aluniș și nu de către asigurată și că semnătura asiguratei lipsește din rubrica specială, chestionarul fiind tehnoredactat. Din examinarea cererii individuale de asigurare din data de 16 iulie 2007, ce face parte integrantă a contractului de asigurare, Curtea a constatat că semnătura asiguratei M.M. este aplicată la rubrica specială, astfel încât susținerea intimatei reclamante este nefondată. De asemenea, Curtea a constatat că singura rubrică specială, unde trebuia aplicată semnătura de către asigurata M.M., este cea de la finalul cererii individuale de asigurare, declarația sa medicală fiind cuprinsă și făcând parte integrantă din această cerere.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 136/1995, la întrebările formulate de asigurător, asiguratul trebuie să răspundă în scris (.), astfel încât faptul că răspunsurile la întrebările cuprinse în declarația medicală sunt tehnoredactate, așa cum invocă intimata reclamantă M.A.Ș., nu încalcă dispozițiile legale invocate și nu produce nicio altă consecință juridică, atâta timp cât asigurata M.M. a semnat cererea individuală de asigurare, nu a contestat conținutul răspunsurilor ori modul lor de consemnare, achiesând la acesta. Faptul că apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) nu a solicitat date și informații ori dovezi suplimentare destinate evaluării stării de sănătate este consecința tocmai a răspunsurilor negative pe care asigurata M.M.

Ie-a furnizat în declarația medicală, la încheierea contractului de asigurare. în condițiile în care toate răspunsurile asiguratei M.M. au fost în sensul că nu a suferit de nicio afecțiune medicală, solicitarea de date și informații suplimentare nu se mai justifica. În acest context, Curtea a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, la încheierea noului contract de împrumut din 16 iulie 2007, nu s-a solicitat asiguratei M.M. completarea unei alte declarații medicale, întrucât, astfel cum s-a relevat, această declarație există. În speță, Curtea a constatat că, în mod corect, apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) a refuzat plata indemnizației de asigurare, având în vedere că asigurata M.M.

a furnizat informații incorecte, referitoare la starea sa de sănătate, informațiile și răspunsurile din declarația medicală nefiind reale, în condițiile în care aceasta suferea de afecțiunile precizate la întrebarea nr. 2 din declarația medicală, respectiv de diabet de tip II și hipertensiune stadiul II, încă din anul 2001, având și numeroase internări în spital. De altfel, intimata reclamantă M.A.Ș. nici nu a invocat că autoarea sa, M.M., nu a cunoscut conținutul întrebărilor din declarația medicală sau că răspunsurile acesteia nu au fost corect consemnate ori că nu ar fi dat acele răspunsuri la încheierea contractului de asigurare, ci numai că aceasta nu a aplicat semnătura pe declarația medicală, o astfel de semnătură regăsindu-se însă la rubrica specială din cererea de asigurare de viață, formularul neavând nicio altă rubrică specială pe fila nr. 1 a acestei cereri.

Din interpretarea art. 8 din cererea individuală de asigurare din 16 iulie 2007 și a dispozițiilor art. 19 pct. 2 din condiții și clauze standard de asigurare, reiese că singura condiție prevăzută de clauzele contractuale, care o îndreptățește pe apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) București să refuze plata indemnizației de asigurare, se referă la faptul ca membrul asigurat, în cunoștință de cauză, să fi furnizat informații incomplete, incorecte, false, constând în negarea unei afecțiuni de sănătate, care sunt importante în evaluarea riscului asigurat - intervenirea decesului asiguratei. Nicio altă condiție nu este prevăzută de clauzele invocate sau de oricare altă clauză a contractului de asigurare de viață încheiat de asigurata M.M., cu referire la faptul ca evenimentul asigurat să fi avut drept cauză afecțiunile medicale, pe care aceasta le-ar fi ascuns.

Faptul că evenimentul asigurat - decesul asiguratei M.M. -a avut drept cauză afecțiuni medicale preexistente și pe care aceasta le-ar fi ascuns, contemporane ori ulterioare încheierii contractului de împrumut și a celui de asigurare, nu influențează cu nimic asupra dreptului apelantei pârâte SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) București de a refuza plata indemnizației de asigurare, acest drept operând exclusiv în situația prevăzută de art. 8 și art. 19 pct. 2 din contract, în care asigurata, în cunoștință de cauză, a furnizat informații incomplete, incorecte, false, constând în negarea unei afecțiuni de sănătate, care sunt importante în evaluarea riscului asigurat -intervenirea decesului asiguratei.

Împotriva Deciziei nr. 169 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă M.A.Ș. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. Recurenta susține că instanța de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare prin care s-a dispus administrarea probelor în vederea lămuririi situației de fapt, în sensul de a se stabili dacă asigurata în cunoștință de cauză a furnizat informații false, înșelătoare cu privire la starea sa de sănătate la momentul încheierii contractului de asigurare, informații care să fie importante pentru evaluarea riscului asigurat și dacă aceste afecțiuni au dus la decesul asiguratului - deci la apariția evenimentului asigurat.

Recurenta arată că, contrar acestor dispoziții, instanța de apel a respins proba cu expertiza medicală care era utilă cauzei și nu a respectat îndrumările privind evaluarea riscului. La pronunțarea deciziei instanța de apel nu a avut în vedere că nu au fost depuse înscrisurile solicitate în încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2014 prin care a dispus ca apelanta pârâtă să depună condițiile și clauzele speciale suplimentare ale contractului de asigurare încheiat între asigurata M.M. și societatea de asigurare, lista asigurării de viață, polița de asigurare și raportul de evaluare privind starea de sănătate a asiguratei M.M., din conținutul cărora ar fi reieșit că asigurata nu a furnizat informații false.

Recurenta susține că în mod greșit s-a reținut că reclamanta nu a invocat că autoarea sa, respectiv asigurata, nu a cunoscut conținutul întrebărilor din declarația notarială în condițiile în care s-a invocat faptul că au fost schimbate primele pagini cu scopul de a nu fi achitată indemnizația, acesta fiind motivul pentru care societatea de asigurare nu a depus înscrisurile solicitate de curtea de apel. Printr-o altă critică se arată că din titulatura contractului rezultă faptul că asigurarea este de viață iar nu de îmbolnăvire iar riscul a fost de viață. În acest sens se arată că nu s-a avut în vedere că din prevederile art. 2 din contract rezultă că societatea de asigurare și-a constituit un drept propriu de a verifica starea de sănătate a asiguratului și nu se poate prevala de faptul că asigurata și-a ascuns anumite boli sau istoricul medical, atâta timp cât nu i s-a cerut să facă dovada stării de sănătate, nici la data încheierii contractului, nici ulterior.

Arată recurenta că motivul decesului este o boală de care asigurata nu a avut cunoștință, prin urmare nu avea cum să încunoștiințeze societatea de asigurare despre ceva care nici ea nu știa. Recurenta critică și cuantumul cheltuielilor de judecată arătând că acestea sunt prea mari față de munca prestată de avocat și culpa procesuală a apelantei pârâte. Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivului de recurs invocat, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed. Recurenta-reclamantă M.A.Ș. a criticat decizia atacată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care reglementează situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin prisma motivului de recurs invocat recurenta a arătat că instanța de apel a nesocotit îndrumările date de prin decizia de casare respectiv administrarea de probe noi, pentru a se stabili dacă au fost respectate sau nu prevederile art. 13 din Legea nr. 136/1995. Contrar susținerilor recurentei, în fața instanței de apel au fost administrate probe noi, intimata reclamantă M.A.Ș. depunând la dosar: adresa din 14 ianuarie 2013, emisă de S.J.U. Dr. Tr. Severin; referatul întocmit de medicul oncolog P.C.; buletinul de analize medicale din 12 februarie 2011, emis de către Clinica H. Dr. Tr. Severin; foaia de observație clinică generală, din care rezultă că pacienta M.M. a fost internată de urgență în perioada 4 martie 2011 - 14 martie 2011; certificat medical constatator al decesului din 15 martie 2011, ca atare dispozițiile deciziei de casare au fost respectate.

Nu este fondată susținerea recurentei prin care arată că prin decizia de casare s-ar fi trasat obligația administrării probei cu expertiză medicală, din considerentele acestei decizii nerezultând acest lucru. Instanța de apel a respins proba cu expertiză medicală pe care nu a considerat-o utilă cauzei. Acest atribut al instanței nu constituie un motiv de nelegalitate al deciziei având în vedere că instanțele au libertatea de apreciere asupra aptitudinii probelor propuse de a conduce la aflarea adevărului și, în consecință, de a le respinge dacă probele aflate la dosar conturează cu evidență raportul juridic dedus judecății. Astfel, Curtea a constatat, în mod corect, că pârâta SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A.

A.V. SA) a refuzat plata indemnizației de asigurare, reținând că asigurata M.M. a furnizat informații incorecte, referitoare la starea sa de sănătate, informațiile și răspunsurile din declarația medicală nefiind reale, în condițiile în care aceasta suferea de afecțiunile precizate la întrebarea nr. 2 din declarația medicală, respectiv de diabet de tip II și hipertensiune stadiul II, încă din anul 2001, având și numeroase internări în spital. Vor fi respinse aprecierile recurentei privind pretinsele neregularități formale ale înscrisurile întocmite cu ocazia încheierii poliței de asigurare având în vedere că simpla afirmație în sensul arătat, nu este suficientă, partea care contestă conținutul unui înscris fiind obligată să parcurgă procedura prevăzută de lege pentru înlăturarea efectelor actului juridic.

Astfel, cum în mod corect a reținut instanța de apel dreptul asigurătorului de a refuza plata indemnizației de asigurare operează exclusiv în situația prevăzută de art. 8 și art. 19 pct. 2 din contract, în care asigurata, în cunoștință de cauză, a furnizat informații incomplete, incorecte, false, constând în negarea unei afecțiuni de sănătate, care sunt importante în evaluarea riscului asigurat - intervenirea decesului asiguratei. Faptul că societatea de asigurare și-a rezervat dreptul propriu de a solicita informații nu poate conduce la concluzia că asiguratul poate ascunde informații despre starea de sănătate necesare evaluării riscului asigurat. Critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată prin care se susține că acestea sunt prea mari față de munca prestată de avocat și culpa procesuală a apelantei pârâte, nu poate fi analizată în recurs întrucât vizează netemeinicia hotărârii, aspect care nu intră în atribuțiile instanței de control judiciar.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt fondate criticile formulate în cauză și că este legală hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. Înalta Curte, va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata - pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) București, având în vedere că extrasul de cont depus la dosar în susținerea acestei cereri nu este confirmat de bancă, ca atare nu poate fi avut în vedere ca document justificativ al efectuării cheltuielilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă M.A.Ș. împotriva Deciziei nr. 169 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata -pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.