ÎCCJ, decizie (scj.ro #123217)

Contract de credit. Asigurare de viață încheiată pentru riscul de deces al împrumutatului. Producerea riscului. Consecințe

Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte

Index alfabetic : contract de credit

asigurare de viață

beneficiul asigurării

moștenitor legal

excepția lipsei calității procesuale active

C. civ. din 1864, art. 774 – urm., art. 1391 – urm.

C. proc. civ. din 1865, art. 41 alin. (2), art. 293

Beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, asigurarea acoperind riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, indemnizația de asigurare reprezentând soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat.

Beneficiul asigurării nu poate fi o obligație contractuală a cărei neexecutare să o poată pretinde succesorii asiguratului, întrucât acesteia nu-i corespunde nicio contraprestație din partea asiguratului, situație în care ar avea loc o permutare a calității de beneficiar în persoana asiguratului, astfel încât succesorii asiguratului nu justifică legitimare procesuală activă într-o astfel de acțiune.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853 din 18 martie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 11 februarie 2011 sub număr de dosar xx67/62, reclamanții H.P. și H.S. au chemat în judecată pârâtele B.C.R. SA, B.C.R. SA – Sucursala B., SC S.C. SRL și BCR A.V.V.I.G. solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor B.C.R. SA și B.C.R. SA – Sucursala B. să comunice reclamanților debitele (rate, dobânzi, penalități) pe care defunctul H.R.A. le avea la data de 20 aprilie 2009 în vederea achitării acestora, să pună în executare Polița de asigurare de viață nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 în calitate de contractant și beneficiar al asigurării și să recupereze de la asigurătorul BCR A.V.V.I.G. obligațiile împrumutatului reprezentând sumele aferente despăgubirilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat, obligarea pârâtei SC S.C. SRL în cazul în care se dovedește că este cesionar al cedentului BCR SA să pună în executare Polița de asigurare de viață nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 în calitate de contractant și beneficiar al asigurării și să recupereze de la asigurătorul BCR A.V.V.I.G. obligațiile împrumutatului reprezentând sumele aferente despăgubirilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat și obligarea pârâtei BCR A.V.V.I.G. să despăgubească pe contractantul și beneficiarul Poliței de asigurare de viață nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 – BCR SA, respectiv BCR Sucursala B. sau SC S.C. SRL, având ca persoană asigurată pe H.R.A. ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

În apărare, pârâta BCR A.V.V.I.G. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat instanței să respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că beneficiarul certificatului de asigurare este pârâta BCR SA Sucursala B. care nu a trimis documentele solicitate în vederea soluționării dosarului de daună.

De asemenea, în apărare, pârâta SC S.C. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor BCR SA și BCR SA Sucursala B., iar în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților cu motivarea că nu poate să depună mai multe diligențe pentru completarea dosarului de daună, deoarece nu are la îndemână mijloacele necesare, și nu pentru că ar fi de rea-credință.

La rândul său, pârâta BCR SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei BCR SA Sucursala B. și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BCR SA, iar cu privire la fondul cererii a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 132 din 9 martie 2012, Tribunalul Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale active invocate de pârâtele BCR A.V.V.I.G. SA și SC S.C. SRL.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B.C.R. SA și B.C.R. SA – Sucursala B. invocată de pârâta SC S.C. SRL.

A respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B.C.R. SA – Sucursala B. invocată de pârâta B.C.R. SA.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B.C.R. SA.

A admis acțiunea formulată de reclamanții H.P. și H.S. în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA, B.C.R. SA – Sucursala B., SC S.C. SRL și BCR A.V.V.I.G. SA și în consecință:

- a obligat pârâtele B.C.R. SA și B.C.R. SA – Sucursala B. să comunice reclamanților debitele (rate, dobânzi, penalități) pe care defunctul H.R.A. le avea la data de 20 aprilie 2009,

- a obligat pârâtele B.C.R. SA, B.C.R. SA – Sucursala B. și SC S.C. SRL să efectueze demersurile necesare în vederea încasării, în temeiul Poliței de Asigurare de Viață nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007, a despăgubirilor de la pârâta BCR A.V.V.I.G. SA, ca urmare a producerii evenimentului asigurat,

- a obligat pârâta BCR A.V.V.I.G. SA să soluționeze dosarul de daună constituit ca urmare a notificărilor formulate de pârâtele B.C.R. SA – Sucursala B. și SC S.C. SRL.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în baza contractului de asigurare încheiat între banca creditoare și asigurator, contract semnat de defunctul debitor ca drept asigurat, poate fi activată clauza de protecție a debitorului în sensul că asigurarea prin firma asigurătoare poate acoperi riscul produs prin decesul împrumutatului în cadrul perioadei asigurate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii cu cheltuieli de judecată.

Împotriva aceleiași soluții, în condițiile art. 273 C. proc. civ., pârâții B.C.R. SA și SC S.C. SRL au formulat cerere de aderare la apel, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererilor de aderare la apel și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepțiilor și respingerii acțiunii în integralitate.

Cererea de apel și cererile de aderare la apel au fost soluționate prin decizia civilă nr. 8/2013 de către Curtea de Apel Brașov, însă această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 501/2014, cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel cu îndrumarea de a fi soluționate și motivate cele două excepții de inadmisibilitate invocate de intimații-reclamanți și de a fi motivată pe fond și cererea de aderare la apel formulată de SC S.C. SRL.

Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. xx67/62/2011*, iar la termenul din 19 iunie 2014, instanța a lămurit că singurele excepții rămase de soluționat raportat la cererile de aderare la apel sunt excepțiile inadmisibilității acestor cereri de aderare pe motiv că sunt încălcate prevederile art. 293 C. proc. civ., respectiv nu sunt formulate de o parte potrivnică.

S-a lămurit de către instanța de apel în rejudecare că și cererea de aderare la apel formulată de creditoarea BCR SA este formulată în termen, iar în legătură cu excepția de netimbrare a acestor cereri de aderare la apel, invocată tot de intimații-reclamanții, s-a lămurit la termenul din 19 iunie 2014 că cererile de aderare la apel sunt legal timbrate, apărătorul intimaților-reclamanți confirmând acest lucru chiar și în cadrul recursului exercitat împotriva primei decizii din apel.

Prin decizia civilă nr. 412/Ap din 2 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererilor de aderare la apel formulate de SC B.C.R. SA București și SC S.C. SRL, excepții invocate de intimații-reclamanți H.P. și H.S.

A fost admis în parte apelul declarat de pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA împotriva sentinței civile nr. 132/C/2012 a Tribunalului Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Au fost admise cererile de aderare la apel formulate de pârâții B.C.R. SA și SC S.C. SRL.

A fost schimbată în tot sentința în sensul că:

A fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamanților H.P. și H.S. pentru capetele de cerere 2 – 4.

A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a B.C.R. SA și a B.C.R. SA - Sucursala B. pentru capătul 2 de cerere.

A fost admisă excepția lipsei capacitații de folosință a B.C.R. SA - Sucursala B..

S-a respins în tot acțiunea formulată de reclamanții H.P. și H.S. în contradictoriu cu pârâții B.C.R. SA, B.C.R. SA - Sucursala B., SC BCR A.V.V.I.G. SA și SC S.C. SRL.

Au fost obligați intimații H.P. și S. să plătească apelantei SC BCR A.V.V.I.G. SA suma de 1.139,38 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, ținând seama de raporturile juridice dintre aderenții la apel și apelanta BCR A.V.V.I.G., instanța de apel a apreciat că excepția inadmisibilității este nefondată în raport de ambele cereri de aderare la apelul societății de asigurare, deoarece între aceste părți pârâte la fond s-a dezbătut o problemă litigioasă, respectiv între banca creditoare cedentă a creanței și pârâta SC S.C. care devine, astfel, creditoarea reclamanților, pe de o parte, și pârâta societate de asigurare față de care reclamanții au pretins instrumentarea dosarului de daune cu consecința încasării despăgubirilor de către creditoarele BCR SA și S.C. SRL, pe de altă parte.

S-a constatat că prin cererea de aderare la apel formulată de BCR SA București au fost repuse în discuție excepțiile și apărările invocate la fond de această parte, soluționate de instanța de fond prin respingere, soluție care o nemulțumește pe aderentă și care nu ar putea fi schimbată prin formularea unei simple întâmpinări, ci doar prin exercitarea căii de atac și formularea unor critici împotriva soluției date de prima instanță asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a BCR - Sucursala B., a excepției lipsei calității procesuale pasive a BCR SA.

În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a BCR SA – Sucursala B..

S-a arătat că BCR – Sucursala B. a efectuat operațiunile bancare autoritate, în speță închiderea contractelor de credit bancar în numele BCR, în baza și în limitele mandatului acordat.

Potrivit art. 41 C. proc. civ., poate sta în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Prin excepție, alin. (2) al art. 41 C. proc. civ. prevede faptul că asociațiile și societățile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Conform dispozițiilor art. 9 din Actul Constitutiv al BCR, organul de conducere al BCR este Adunarea Generală a Acționarilor.

Astfel, s-a constatat că Sucursala B. a BCR nu are organe proprii de conducere, iar excepția prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. nu este aplicabilă.

Cât privește excepția lipsei capacității procesuale pasive a BCR SA și a BCR SA – Sucursala B., pentru capătul 2 de cerere, s-a reținut că între BCR SA, în calitate de împrumutător, și H.R.A., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar nr. 79824 din 22 ianuarie 2007, SC C.B. SRL având calitatea de garant ipotecar. În cursul derulării creditului, împrumutatul a înregistrat întârzieri la rambursarea ratelor de credit bancar, în conformitate cu prevederile pct. 9 din Condițiile generale de creditare, parte integrantă din contractul de credit, semnate și însușite de către împrumutat, BCR a declarat soldul creditului scadent imediat.

Respectând prevederile contractuale de la punctele 8.3 lit. e din Condițiile generale de creditare, BCR a procedat la cesiunea creanței provenind din contractul de credit, precum și a garanțiilor din contractul de garanție către SC S.C. SRL, încheind Contractul de Cesiune nr. J797 din 11 august 2009.

Creanța provenind din contractul de credit a fost cesionată cu toate accesoriile ei și în forma existentă la data cesiunii în temeiul dispozițiilor art. 1391 și urm. C. civ.

Totodată, împrumutatul a fost notificat, pentru opozabilitate, cu privire la încheierea contractului de cesiune, prin care cedentul a cedat cesionarului creanța ivită din contractul de credit bancar nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare, atașate acestora.

În consecință, calitatea de creditor al creanței decurgând din Contractul de credit bancar nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, precum și de titular al dreptului constituit prin Contractul de ipotecă aparține SC C.S. SRL.

S-a constatat că prin cererea de aderare la apel formulată de SC S.C. au fost repuse în discuție excepțiile și apărările invocate la fond de această parte, soluționate de instanța de fond prin respingere, soluție care o nemulțumește pe aderentă și care nu ar putea fi schimbată prin formularea unei simple întâmpinări, ci doar prin exercitarea căii de atac și formularea unor critici împotriva soluției date de prima instanță asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a BCR SA și BCR - Sucursala B., excepției lipsei de obiect a pretențiilor de la petitele 3 și 4 și excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru pretențiile de la petitele 2 - 4, cât și față de soluționarea primului capăt de cerere.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a BCR - Sucursala B. și BCR SA București, considerentele instanței de apel în sensul admiterii acestor excepții au fost expuse odată cu analiza acestor excepții reiterate și de aderenta BCR SA.

Soluția dată la fond asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților constituie și motiv de apel astfel că aceasta a fost analizată în raport cu susținerile apelantei principale, cât și față de susținerea aderentei la apel SC S.C. SRL

Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților H.P. și S. pentru capetele de cerere 2 – 4. S-a reținut că dovedirea calității de moștenitori legali, prin care au fost preluate activele, dar și pasivele persoanei decedate, în temeiul art. 774 și urm. C. civ. nu conferă reclamanților calitate procesuală activă raportat la capetele 2 – 4 din cerere.

Întrucât prin producerea riscului asigurat polița de asigurare și-a încetat efectele, reclamanții neputându-se substitui în drepturile sau obligațiile acestuia cu privire la plata de asigurare, calitatea de debitori dobândită, consecință a succesiunii, nefiind de natură a le oferi calitate procesuală activă în raportul de asigurare față de care rămân în continuare terți.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea societăților pârâte la efectuarea demersurilor în vederea încasării indemnizației de asigurare se reține că BCR SA, până la momentul notificării cesiunii de creanță, avea dreptul dar nu și obligația de a solicita plata indemnizației de asigurare în calitate de beneficiar, polița de asigurare constituind o garanție contractuală, pe care cedentul este îndreptățit să o valorifice, dar nu și obligat. SC S.C. SRL, față de dispozițiile art. 371 alin. (3) C. proc. civ., are posibilitatea de a alege modalitatea de recuperare a creanței deținută împotriva reclamanților, ca succesori ai defunctului, acțiunea privindu-se a fi neîntemeiată, sub acest aspect.

Astfel, obligația de restituire a creditului fiind una alternativă, la alegerea creditorului, ea subzistă succesorilor debitorului - în cazul decesului împrumutatului - în baza raportului obligațional al împrumutatului.

Acțiunea succesorilor în obligarea creditoarelor de a efectua toate demersurile în scopul încasării despăgubirilor de la societatea de asigurare în temeiul poliței de asigurare de viață, ca urmare a producerii riscului asigurat nu se susține și pentru faptul că în aceeași calitate de succesori universali au dobândit și drepturile din împrumutul încasat de autorul lor, și împrumutatul, a cărui poziție procesuală o au, nu poate cumula și creditul și ratele restante din credit, nu poate avea,

reductio ad absurdum

, în baza aceluiași contract de credit, atât calitatea de împrumutat, cât și pe aceea de împrumutător.

Pe de altă parte, beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, nu reclamanții, iar aceasta, conform clauzei 15 ultim paragraf din contractul de credit, suscitată, acoperă riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, conform art. 8 pct. 2 din contractul de asigurare, indemnizația de asigurare reprezintă soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat.

S-a apreciat că acțiunea a fost corect calificată ca fiind obligația de a face, nu este una evaluabilă în bani, iar în raport de aceste rațiuni, excepția prematurității sub motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii nu se susține.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a reținut că prin adresa nr. 270/2012 emisă de pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA exhibată în fața primei instanțe, s-a probat că dosarul de daună a fost refuzat la plată pe motiv de viciu de consimțământ, decesul contractantului H.R.A. fiind consecința unei afecțiuni diagnosticată și nedeclarată înainte de emiterea certificatului de asigurare, acțiunea privindu-se a fi rămas fără obiect, cu privire la capătul 4 de cerere.

În ceea ce privește capătul de cerere pentru care reclamanții justifică calitate procesuală, în raport de pârâta SC S.C. SRL, s-a reținut că a fost comunicat acestora încă de la data de 2 mai 2011 existența la respectivul moment a unui debit în sumă de 244.800,87 euro, acțiunea fiind rămasă fără obiect și din această perspectivă.

În consecință, instanța de apel a apreciat că atât apelul principal, cât și cererile de aderare la apel sunt fondate drept pentru care se impune schimbarea în tot a sentinței atacate, conform celor din dispozitivul deciziei.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., reclamanții H.P. și H.S. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea, în totalitate, a deciziei atacate cu menținerea sentinței civile nr. 132/C/2012 pronunțată de către Tribunalul Brașov.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. recurenții-reclamanți au apreciat că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, întrucât a stabilit, fără să se fi solicitat, calitatea unuia dintre intimații-pârâți, respectiv a SC S.C. SRL, arătând că aceasta are calitate de creditor decurgând din contractul de credit și contractul de ipotecă.

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect „obligația de a face”, neexistând un petit prin care una dintre părți solicită instanței a se constata dacă „intimata-pârâtă SC S.C. SRL are sau nu calitatea de creditor” în raporturile născute ca urmare a încheierii Contractului de credit nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, Contractului de ipotecă nr. 239 din 23 ianuarie 2007, respectiv a Contractului de Cesiune nr. 1797 din 11 august 2009.

Prin urmare, pronunțarea de către instanța de apel a calității de creditor a intimatei pârâte SC S.C. SRL cu depășirea cadrului procesual prin care aceasta a fost învestită, consideră că nu poate fi sancționată decât printr-o modificare a hotărârii.

Apreciază incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civi., raportat la faptul că instanța de apel a menționat că „împrumutatul a fost notificat, pentru opozabilitate, cu privire la încheierea contractului de cesiune, prin care cedentul a cedat cesionarului creanța ivită din  contractul  de  credit bancar nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare, atașate acestora”, fără a arăta care este acea notificare pe care se sprijină soluția dată, în condițiile în care niciodată împrumutatul H.R., în timpul vieții, nu a fost notificat pentru opozabilitate cu privire la încheierea contractului de cesiune.

Totodată, consideră că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.

Pe lângă faptul că împrumutatul nu a semnat condițiile generale de creditare, un alt aspect străin de pricină îl constituie inexistența în aceste condiții generale a prevederilor art. 8.3. lit. e.

Mai mult, arată recurenții, fraza inserată de instanța de apel în hotărârea atacată de la fila 4 alin. 5 reprezintă „un copy paste” din decizia inițial pronunțată și casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție  (a se vedea fila 6 alin.2 din decizia civilă nr. 8/Ap din 19 februarie 2013 Curtea de Apel Brașov).

Subsumat motivului de nelegalitate instituit de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., au susținut, în esență că în mod eronat instanța de apel a interpretat actul juridic dedus judecății, arătând că s-au respectat prevederile contractuale de la punctele 8.3. lit. e din Condițiile generale de creditare, iar BCR a procedat corect la cesiunea creanței provenind din contractul de credit, precum și a garanțiilor din contractul de garanție către SC S.C. SRL.

Împrumutatul (H.R.) nu a avut cunoștință de Condițiile generale de creditare, acesta nesemnând înscrisurile ce poartă această titulatură, prin urmare, dacă instanța de apel nu ar fi interpretat mecanic înscrisurile deduse judecății și nu s-ar fi inspirat din decizia anterioară ce a fost recurată și casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ar fi constatat că nu s-a întâlnit voința părților și că intimata BCR nu a avut niciun temei juridic de a efectua cesiunea în discuție.

Tot subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenții au criticat decizia atacată în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei capacității de folosință a BCR SA - Sucursala B., excepției lipsei calității procesuale pasive a BCR SA și a BCR SA - Sucursala B., excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în raportul de asigurare.

În ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității cererii de aderare la apel ale intimatelor BCR SA și SC S.C. SRL au apreciat că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, termenii întrebuințați de legiuitor în art. 293 alin. (1) C. proc. civ. de „parte potrivnică” arată în mod clar și fără posibilitate de dubiu că aderarea la apel se poate face numai la apelul introdus de partea cu interese contrare în proces, ceea ce exclude putința de aderare a părții cu interese alăturate, ori după cum se poate constata din motivele aderării la apel, dar și din înscrisurile depuse, BCR SA și BCR A.V.V.I.G. SA nu sunt părți potrivnice în acest dosar.

Sub acest aspect, consideră că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motivând faptul că aceste pârâte au un raport obligațional distinct, nefiind implicate într-o coparticipare procesuală.

Sub aspectul fondului apelului formulat de către BCR A.V.V.I.G. SA susțin incidența pct. 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ. raportat la reținerea instanței vizând faptul că prin adresa nr. 270/2012 emisă de BCR A.V.V.I.G. SA s-a probat că dosarul de daună a fost refuzat la plată pe motiv de viciu de consimțământ, decesul contractantului H.R.A. fiind consecința unei afecțiuni diagnosticată și nedeclarată înainte de emiterea certificatului de asigurare, acțiunea fiind rămasă fără obiect cu privire la capătul de cerere nr. 4.

În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere pentru care reclamanții justifică calitate procesuală, respectiv petitul 1 al acțiunii introductive apreciază ca fiind incidente motivele de nelegalitate reglementate de pct. 8 și 9 C. proc. civ., dat fiind că instanța de apel s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut, s-a pronunțat în raport de intimata SC S.C. SRL pentru comunicarea unui debit din data de 2 mai 2011, arătând că acțiunea a rămas fără obiect și din aceasta perspectivă.

Consideră că solicitarea de a li se comunica debitele (rate + dobânzi + penalități) este întemeiată din perspectiva faptului că la 20 aprilie 2009 nu exista niciun act de cesiune, iar singura ce poate comunica această informație este BCR, respectiv BCR - Sucursala B.

Intimata-pârâtă BCR A.V.V.I.G. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nul sau inadmisibil, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă B.C.R. SA a formulat întâmpinare prin care a susținut, în esență, că se impune constatarea lipsei capacității procesuale de folosință a B.C.R. SA - Sucursala B. și a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de reclamanții

H.P. și

H.S. nu este fondat, motiv pentru care acesta a fost respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenții-reclamanți, hotărârea poate fi modificată pentru nelegalitate „dacă instanța a dat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

În cauză instanța de apel a verificat, cu respectarea principiului disponibilității, aplicarea legii de către instanța de fond, raportat la scopul urmărit prin promovarea acțiunii, în limitele în care apelanta a înțeles să învestească instanța de control judiciar și să-și argumenteze susținerile, ținând cont de toate apărările formulate de părți, iar faptul că soluția pronunțată nu a corespuns voinței reclamanților nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să atragă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Nu se poate pretinde că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, astfel cum prevede textul de lege, întrucât instanța de apel avea obligația de a analiza calitatea de creditor a pârâtei SC S.C. SRL tocmai prin prisma obiectului acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată de reclamanți „obligarea pârâtei SC S.C. SRL în cazul în care se dovedește că este cesionar al cedentului BCR SA să pună în executare Polița de asigurare de viață nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 în calitate de contractant și beneficiar al asigurării și să recupereze de la asigurătorul BCR A.V.V.I.G. obligațiile împrumutatului reprezentând sumele aferente despăgubirilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat”.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și concisă, instanța de control judiciar motivându-și hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute.

Criticile recurenților nu susțin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, or argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, soluția instanței de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează situațiile în care instanța procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare și precise, dar acest motiv de recurs nu-și găsește aplicarea în speță, nefiind vorba despre o interpretare a actului juridic dedus judecății, cum în mod greșit pretind reclamanții.

Este de necontestat că la data de 22 ianuarie 2007 s-a încheiat între pârâta BCR SA prin Sucursala B., defunctul H.R.A., în calitate de împrumutat și SC C.B., în calitate de garant ipotecar, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 78924 din 22 ianuarie 2007 potrivit căruia banca acordă împrumutatului un credit în sumă de 200.000 euro pentru o perioadă de 240 luni. Împrumutatul a constituit în favoarea băncii ipoteca de rang I asupra imobilului situat în Brașov, str. A.V. nr. 30 compus din spațiu comercial la demisol și cota de 34,52 % din părțile de uz comun, înscris în CF nr.31652 B. sub număr top.8782/1/a/92/1/1 și aflat în proprietatea SC C.B. SA.

Conform art. 6.1 din condițiile generale de creditare, împrumutatul se obligă să încheie polița de asigurare pe toată perioada de creditare, la o instituție sau societate de asigurări agreată de bancă. Pentru plata, de către bancă, a primelor de asigurare, împrumutatul autorizează banca să-i debiteze automat contul curent în lei sau în valută. Potrivit art. 6.4 din condițiile de creditare împrumutatul se obliga să cesioneze în favoarea băncii drepturile de despăgubire din polițele/contractele de asigurare a bunurilor mobile și imobile încheiate cu societățile de asigurare agreate de bancă. De asemenea, conform art. 6.5 din condițiile generale de creditare, împrumutatul se obliga să predea băncii polița de asigurare în original, care se va păstra de bancă până la data rambursării integrale a sumelor ce decurg din prezentul contract.

Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând în discuție chestiunea judecată la prima instanță, a permis instanței de apel să concluzioneze că, în speță, în cursul derulării creditului, împrumutatul a înregistrat întârzieri la rambursarea ratelor de credit bancar, în conformitate cu prevederile pct. 9 din Condițiile generale de creditare, parte integrantă din contractul de credit, astfel că BCR a declarat soldul creditului scadent imediat și, cu aplicarea prevederilor contractuale de la punctele 8.3 lit. e din Condițiile generale de creditare, aceasta a procedat la cesiunea creanței provenind din contractul de credit precum și a garanțiilor din contractul de garanție către SC S.C. SRL, încheind Contractul de Cesiune nr. J797 din 11 august 2009.

Așa fiind, creanța provenind din contractul de credit a fost cesionată cu toate accesoriile ei și în forma existentă la data cesiunii în temeiul dispozițiilor art. 1391 și urm. C. civ.

Cum în mod legal a reținut și instanța de control judiciar, dovedirea calității de moștenitori legali, prin care au fost preluate activele dar și pasivele persoanei decedate (împrumutatul H.R.A.), în temeiul art. 774 și urm. C. civ. nu conferă reclamanților calitate procesuală activă raportat la capetele 2 – 4 din cerere, calitatea de debitori dobândită urmare a succesiunii nefiind de natură a le oferi calitate procesuală activă în raportul de asigurare față de care rămân în continuare terți.

Așa fiind, beneficiul asigurării nu poate fi o obligație contractuală a cărei neexecutare să o poată pretinde succesorii asiguratului, întrucât acesteia nu-i corespunde nicio contraprestație din partea asiguratului, situație în care ar avea loc o permutare a calității de beneficiar în persoana asiguratului.

Beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, nu reclamanții, iar aceasta, conform clauzei 15 ultim paragraf din contractul de credit, acoperă riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, conform art. 8 pct. 2 din contractul de asigurare, indemnizația de asigurare reprezintă soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut că reclamanții nu justifică legitimitate procesuală activă pentru capetele de cerere 2 – 4.

În mod greșit recurenții se prevalează de încălcarea dispozițiilor art. 293 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a analizat în mod corect raporturile juridice între aderenții la apel (BCR SA și SC S.C. SRL) și apelanta BCR A.V.V.I.G. SA și a respins excepția inadmisibilității cererilor de aderare la apel, dat fiind că între aceste părți pârâte s-a dezbătut la fond o problemă litigioasă, respectiv între banca creditoare cedentă a creanței și pârâta SC S.C. care devine astfel creditoarea reclamanților, pe de o parte, și pârâta societate de asigurare față de care reclamanții au pretins instrumentarea dosarului de daune cu consecința încasării despăgubirilor de către creditoarele BCR SA și S.C. SRL, pe de altă parte.

Cât privește criticile vizând greșita soluționare a excepției lipsei capacității de folosință a BCR SA – Sucursala B., se constată că și acestea sunt nefondate.

Este adevărat că BCR – Sucursala B. a efectuat operațiunile bancare autorizate în numele BCR, în baza și în limitele mandatului acordat, dar este de necontestat că Sucursala B. nu are organe proprii de conducere, iar excepția prevăzută de dispozițiile alin. (2) al art. 41 C. proc. civ. potrivit cărora asociațiile și societățile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere, nu este aplicabilă, dispozițiile art. 9 din Actul Constitutiv al BCR arătând expres că organul de conducere al BCR este Adunarea Generală a Acționarilor.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obțină recurenții-reclamanți atunci când aduc în discuție reaprecierea probelor reținută de instanța de apel, motiv pentru care, se impune respingerea

de plano

a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

În raport de probatoriul administrat în cauză, instanța de control judiciar a arătat că prin adresa nr. 270/2012 emisă de pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA, s-a probat că dosarul de daună a fost refuzat la plată pe motiv de viciu de consimțământ, decesul contractantului H.R.A. fiind consecința unei afecțiuni diagnosticată și nedeclarată înainte de emiterea certificatului de asigurare, acțiunea privindu-se a fi rămas fără obiect, cu privire la capătul 4 de cerere.

În ceea ce privește capătul de cerere pentru care reclamanții justifică calitate procesuală, în raport de pârâta SC S.C. SRL, s-a reținut cu justețe că a fost comunicat acestora încă de la data de 2 mai 2011 existența la respectivul moment a unui debit în sumă de 244.800,87 euro, acțiunea fiind rămasă fără obiect și din această perspectivă.

În consecință, instanța de apel a dat o corectă dezlegare atât apelului principal, cât și cererilor de aderare la apel, criticile recurenților fiind nefondate.

Fără a reitera considerentele expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) nu a fost demonstrată.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 6, 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții H.P. și H.S. împotriva deciziei civile nr. 412/Ap din 2 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

Cu privire la solicitarea intimatei-pârâte BCR A.V.V.I.G. SA de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.301,7 lei câtă vreme pârâta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul art. 274 alin. (2) C. proc. civ., instanța de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli, Înalta Curte a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata BCR A.V.V.I.G. SA.