ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 31 iulie 2020, revizuentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 august 2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 6.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, și 6 din C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat admiterea recursului, criticând decizia curții de apel din perspectiva în care i-a fost respinsă cererea de acordare a unui termen de judecată pentru pregătirea apărării, în contextul în care nu are pregătire juridică și are o vârstă înaintată, împrejurări care l-au pus în imposibilitatea de a formula apărări, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. De asemenea, a mai învederat că cererile adresate instanței au fost formulate în termenul legal, în raport de contextul generat de pandemie și de situația sa medicală.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

De asemenea, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-revizuent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru și comunicat recurentului la 05 martie 2021, iar intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la data de 08 februarie 2021 .

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

În speță, decizia recurată a fost comunicată revizuentului la data de 06 iulie 2020, conform dovezii aflate la dosarul curții de apel, iar cererea de recurs a fost formulată de revizuent la data de 29 iulie 2020, conform ștampilei poștei aplicate pe plicul care a însoțit cererea de recurs, aflat la dosarul de recurs.

În acest context, recursul declarat de revizuentul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile nr. 447A din 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, termen care se împlinea la data de 14 iunie 2020.

În ceea ce privește recursul declarat de revizuentul A. împotriva soluției de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1014A din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă excepția tardivității cererii de revizuire și a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1014A din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se, în esență, că, raportat la data comunicării hotărârii atacate, respectiv 25 martie 2019, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 25 aprilie 2019 (joi), iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 17 mai 2019, fiind tardiv declarată.

Prin cererea de recurs întemeiată formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, și 6 din C. proc. civ., revizuentul A. nu a formulat critici de nelegalitate care să vizeze soluția pronunțată de curtea de apel, ci a învederat că prin respingerea cererii de amânare i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind în imposibilitate de a formula apărări, întrucât nu are pregătire juridică.

Întrucât obiectul recursului îl constituie decizia prin care s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.