CtEDO 07.02.2008 Auto

CASE OF KOSTADINOV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
07.02.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violations of Art. 3;Violation of Art. 5-3;Violations of Art. 5-4;Violation of Art. 5-5;Non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KOSTADINOV v. BULGARIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

La 18 ianuarie 1999 a fost deschisă o anchetă preliminară împotriva reclamantului pentru jaf. În aceeași zi, reclamantul a fost acuzat de infracțiune și retras în custodie după decizia unui investigator confirmată de biroul procurorului public. S-a afirmat că reclamantul, împreună cu un alt individ, a jefuit o persoană de 17.480.000 de lev-uri bulgare vechi (BGL; aproximativ 8.964 euro (EUR)) și, în acest proces, a folosit forța și a făcut victima inconștientă. Pentru ca reclamantul să fie retras în custodie, investigatorul a menționat, printre altele, personalitatea deținutului, gravitația infracțiunii și, în general, probabilitatea ca acesta să poată absține sau să renunțe. Reclamantul a depus o cerere de eliberare la 27 ianuarie 1999, care a fost respinsă de Curtea de districtul Pazardzhik la 3 februarie 1999. Curtea a constatat, printre altele, că reclamantul a fost acuzat de o infracțiune intenționată gravă, care justifică detenția obligatorie, și că este probabil că ar putea comite infracțiuni împotriva unora dintre martori, obstrucționând astfel ancheta. În concluzie, nu s-a constatat că există dovezi care justifică o excepție la cerința de detenție obligatorie. La 1 martie 1999, reclamantul a depus o altă cerere de eliberare argumentând, printre altele, că, în cursul anchetei preliminare, s-a stabilit că suma pe care se presupunea că a luat-o de la victimă a fost doar BGL 5.000.000 (aproximativ 2,564 EUR) deoarece aceasta din urmă a fost jefuită în mai mult de o ocazie în ziua în cauză. 10. Cererea de eliberare a reclamantului a fost respinsă de Curtea de District la 15 martie 1999, care a constatat, printre altele, că reclamantul a fost acuzat de o infracțiune gravă intenționată, care a justificat detenția obligatorie, că ar putea obstrucționa ancheta și că, datorită lipsei de venit, ar putea recidiva. În concluzie, nu s-a constatat că există nicio dovadă care să justifice o excepție a cerinței de detenție obligatorie. 11. La 29 martie 1999, reclamantul a depus a treia cerere de eliberare, printre altele, că nu exista nici o dovadă de faptul că va absoarce, va anula sau va obstrui investigația, că a suferit icter și că sănătatea sa se deteriorează ca urmare a detenției sale. 12. Cererea de eliberare a reclamantului a fost respinsă de Curtea de District la 23 aprilie 1999, care a constatat, printre altele, că reclamantul a fost acuzat de o infracțiune gravă intenționată, care a justificat detenția obligatorie, că a fost în sănătate bună și că există indicații că ar putea comite infracțiuni împotriva unora dintre martorii, obstrucționând astfel ancheta. În concluzie, nu s-a stabilit nici o dovadă care să justifice o excepție a cerinței de detenție obligatorie. 13. Reclamantul a susținut că acuzațiile împotriva acestuia au fost modificate la 9 iunie 1999, ceea ce guvernul nu a contestat. 14. Investigația preliminară împotriva reclamantului a fost încheiată parțial la 30 iunie 1999. Singura acuzație neregulă împotriva lui a fost jaf comun de 17 480.000 BGL (aproximativ 8.964). 15. Reclamantul și-a depus a patra cerere de eliberare la 1 iulie 1999, care a fost examinată de Curtea de District la 27 iulie 1999. Curtea a constatat în favoarea reclamantului și l-a eliberat pe cauțiune de 200 de noi lev-uri bulgare (aproximativ 102 EUR). Între altele, a constatat că reclamantul nu a avut antecedente penale și a avut referințe de bun caracter și că ancheta preliminară a fost deja finalizată. 16. Reclamantul a fost lansat în aceeași zi, 27 iulie 1999. 17. Ancheta preliminară împotriva reclamantului a fost încheiată parțial la 8 octombrie 1999, ca urmare a constatărilor sale privind suma și moneda banilor furați. Singura taxă neregulă împotriva reclamantului a avut în vedere jaf comun de 5.000 de mărci germane (aproximativ 2,564 EUR). 18. Un acuzat împotriva reclamantului a fost depus la Curtea de District la o dată nedeterminată. 19. În hotărârea unei date neespecificate, Curtea de District a achitat reclamantul. Această hotărâre a fost, ulterior, confirmată, de asemenea, la o dată nedefinită, de către Curtea Regională Pazardzhik. 20. Între 18 ianuarie și 1 iulie 1999, reclamantul a fost reținut la centrul de detenție al Serviciului Regional de Investigații Pazardzhik. De la 1 iulie la 27 iulie 1999 a fost reținut la închisoarea Pazardzhik. 21. Reclamantul a susținut, în ceea ce privește ambele centre de detenție, că a fost (a) insuficient oxigen în celule; (b) igienă inadecvată, utilizarea unei găleți pentru nevoile sanitare ale deținuților și prezența paraziților (scabie și viermi de lemn), infecțiile cutanate (scabie) și rozătoare (mice și șobolani); (c) lumină naturală insuficientă; (d) nici o zonă specială de recreere; (e) alimente nesănătos; (f) nici acces la literatură, ziare, reviste, radio sau televiziune; (g) nici o posibilitate pentru reclamant să se întâlnească cu avocatul său în particular la inițiativa sa; și (h) nici o posibilitate de a menține corespondența activă. 22. Argumentele reclamantului în ceea ce privește condițiile de detenție la aceste instituții de mai sus sunt confirmate de declarațiile semnate ale celorlalți doi deținuți, dl D. Alexov și dl R. Dobrev. 23. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală („CPC”) și ale practicii instanțelor bulgare înainte de 1 ianuarie 2000 sunt rezumate în hotărârile Curții în mai multe cazuri similare (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr. 31195/96, §§ 25-36, CEDH 1999-II, Ilijkov c. Bulgaria, nr. 33977/96, §§ 55-59, 26 iulie 2001 și Yankov c. Bulgaria, nr. 39084/97, §§ 79-88, CEDO 2003-XII (extracte) 24. Pe baza legii relevante înainte de 1 ianuarie 2000, în cazul în care se pronunță asupra cererilor de eliberare a unei persoane acuzate de a fi comis o infracțiune „gravă”, instanța internă a ignorat în general faptele și argumentele referitoare la existența sau absența unui pericol de absența sau comiterea infracțiunilor persoanei acuzate și a declarat că fiecare persoană acuzată de a fi comisă o infracțiune gravă trebuie retrasă în custodie, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale dictate altfel (a se vedea hotărârile autorităților interne criticate de Curte în cazurile Nikolova și Ilijkov, atât menționate mai sus, cât și Zaprianov v. Bulgaria, nr. 41171/98, 30 septembrie 2004). 25. Responsabilitatea statului și a municipiilor pentru prejudicii din 1988 („SMRDA”: redenumită în 2006) prevăzută în momentul în care statul a fost responsabil pentru prejudiciul cauzat persoanelor private prin (a) ordinele, acțiunile sau omisiunile organelor guvernamentale și a funcționarilor care acționează în domeniul sau în legătură cu sarcinile administrative ale acestora; și (b) organele anchetei, acuzațiile și instanțelor pentru detenție temporară ilegală, dacă ordinul de detenție a fost respins pentru lipsa unor motive legale (secțiunea 1-2). 26. În ceea ce privește regimul de detenție și condițiile de detenție, legislația și practicile interne relevante în temeiul articolului 1 și 2 din RMRDA au fost rezumate în cazul Iovchev v. Bulgaria (n. 41211/98, §§ 76-80, 2 februarie 2006) și Hamanov v. Bulgaria (n. 44062/98, §§ 56-60, 8 aprilie 2004). 27. CPT a vizitat Bulgaria în 1995, 1999, 2002, 2003 și 2006. În afară de cel mai recent raport de vizită a fost făcut public. 28. Unitatea de detenție a Serviciului Regional de Investigații a Pazardzhik și închisoarea Pazardzhik au fost vizitate în 1995. 29. CPT a constatat că cele mai multe, deși nu toate, centrele de detenție a serviciilor de anchetă au fost suprapopulate. Cu excepția unui loc de detenție în care condițiile erau ușor mai bune, condițiile erau următoarele: celulele nu aveau acces la lumina naturală; iluminarea artificială era prea slabă pentru a fi citită și a fost lăsată în permanență; ventilația era inadecvată; curățarea lichidării și celulele în ansamblu lăsate mult de dorit; deținuții puteau accesa la o instalație sanitară de două ori pe zi (dimineață și seară) timp de câteva minute și puteau lua un duș săptămânal; în afara celor două vizite zilnice la toalete, deținuții nu trebuiau să satisfacă nevoile naturii în găle din interiorul celulelor; deși, în conformitate cu reglementările interne ale unităților, deținuții aveau dreptul la o „pie de zi” de până la treizeci de minute, a fost redus adesea la cinci până la zece minute sau nu a fost permisă la toate; nu a fost acordată nici o altă formă de activitate în afara celule persoanelor deținute. 30. În plus, CPT a remarcat că alimentele erau de calitate slabă și insuficiente. În special, „masa caldă” a zilei constă în general dintr-o supă apoasă (despre adesea atenuată) și cantități de pâine inadecvate. La celelalte mese, deținuții au primit doar pâine și un pic de brânză sau halva. Carne și fructe erau rar incluse pe meniu. Deținuții trebuiau să mănânce din boluri fără cutlery – nici măcar nu a fost furnizată o lingură. 31. CPT a remarcat, de asemenea, că vizitele și corespondența familiei erau posibile doar cu permisiunea expresă a unui procuror public și că, ca urmare, contactele deținuților cu lumea exterioară erau foarte limitate. Nu existau radio sau televiziune. 32. CPT a concluzionat că autoritățile bulgare nu au reușit în obligația lor de a asigura condițiile de detenție care sunt conforme cu demnitatea inerentă a persoanei umane și că „aproape fără excepție, condițiile din instalațiile de detenție a serviciilor de anchetă vizitate pot fi descrise în mod echitabil ca fiind inumane și degradante”. În reacție, autoritățile bulgare au convenit că evaluarea delegației CPT a fost „obiectivă și prezentată corect”, dar au indicat că opțiunile de îmbunătățire sunt limitate de circumstanțele financiare dificile ale țării. 33. În 1995 CPT a recomandat autorităților bulgare, printre altele, ca se furnizeze suficientă alimente și băuturi și ustensile alimentare în siguranță, ca saltele și păturile să fie curățate în mod regulat, ca deținuții să fie furnizate cu produse de igienă personală (sauna, pastă de dinți etc.), ca personalul de custodie să fie instruit să își permită deținuților să părăsească celulele în timpul zilei pentru a utiliza o instalație de toaletă, cu excepția cazului în care este necesară prelevarea unor considerații de securitate, ca regulamentul care prevede exercițiul de 30 de minute pe zi să fie respectat pe deplin în practică, ca iluminarea și ventilația celulară să fie îmbunătățite, ca regimul vizitelor familiale să fie revizuit și ca deținuții preventivi să fie transferați mai des la închisoare chiar înainte de finalizarea anchetei preliminare. Poziția de a oferi deținuților cel puțin o oră de exercițiu în exterior pe zi a fost examinată cu urgență. 34. CPT a stabilit că instalația de detenție a Serviciului Regional de Investigații Pazardzhik avea 15 celule, situate în subsol, și la momentul vizitei acoperă treizeci de deținuți, inclusiv două femei într-o celulă separată. 35. Șase celule care măsoară aproximativ 12 metri pătrați au fost concepute pentru a găzdui doi deținuți; celelalte nouă, destinate pentru trei ocupanți, au măsurat aproximativ 16 metri pătrați și jumătate. Acest nivel de ocupare a fost respectat la momentul vizitei și din punctul de vedere al spațiului de viață a fost considerat acceptabil de către CPT. Cu toate acestea, toate deficiențele rămase observate în celelalte centre de detenție a serviciilor de anchetă – murdare și tattered life, nu acces la lumină naturală, absența activităților, accesul limitat la instalații sanitare, etc. – au fost aplicate acolo. Chiar și regula de exercițiu de treizeci de minute, prevăzută în regulamentele interne și postate de fapt pe ușile celulare, nu a fost observată. 36. În acest raport, CPT a constatat, printre altele, că închisoarea era foarte suprapopulată și că deținuții erau obligați să petreacă cea mai mare parte a zilei în dormitorii lor, limitați în mare parte la paturi din cauza lipsei de spațiu. De asemenea, a constatat că încălzirea centrală era inadecvată și că doar unele dintre dormitoare erau dotate cu instalații sănătoase. 37. CPT a remarcat că au fost adoptate noi norme care prevăd condiții mai bune, dar nu au determinat încă îmbunătățiri semnificative. 38. În cele mai multe centre de detenție de anchetă vizitate în 1999, cu excepția unui centru de detenție nou deschis în Sofia, condițiile de detenție au fost, în general, aceleași ca cele observate în timpul vizitei CPT din 1995, în ceea ce privește igiena slabă, suprapopularea, accesul problematic la centrele de toaletă/doză și absența totală a exercitării în aer liber și a activităților de ieșire din celulă. În unele locuri, situația s-a deteriorat. 39. În centrul de detenție al Serviciului Regional de Investigații din Plovdiv, precum și în alte două locuri, deținuții „trebuiau să mănânce cu degetele, fără să fi fost furnizat cutlery adecvat”. 40. În cursul vizitei din 2002 au fost observate unele îmbunătățiri în centrele de detenție a serviciilor de anchetă ale țării, criticate sever în rapoartele anterioare. Cu toate acestea, a rămas mult mai mult de făcut: majoritatea deținuților au continuat să petrece luni la sfârșitul lunilor închise în celulele suprapopulate 24 de ore pe zi. 41. În ceea ce privește închisoarea, CPT a atras atenția asupra problemei suprapopulației și asupra lipsei de muncă și a altor activități pentru deținuți.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă