ÎCCJ, decizie (scj.ro #180882)

Cerere de întoarcere a executării silite.  Calitatea de debitor. Competență teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești

Index alfabetic: conflict negativ

întoarcerea executării

restabilirea situației anterioare

instanță de executare

C.civ., art. 622 alin. (1), alin. (2), art. 651 alin. (1),  art. 723, art. 724

Dispozițiile art. 723 și art. 724 Cod procedură civilă reglementează dreptul la întoarcerea executării și modalitatea de restabilire a situației anterioare executării, prevăzându-se că, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

În acest caz, raportul juridic obligațional se inversează, debitul devenind creanță ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare. Astfel, creditorul inițial devine debitor, iar debitorul din titlul executoriu dobândește calitatea de creditor.

Prin urmare, competența teritorială de soluționare a unei cereri de întoarcere a executării se stabilește potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea fiind judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul sau, după caz, sediul debitorul din cererea de întoarcere a executării.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1554 din 28 iunie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 19.02.2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: întoarcerea executării, ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești nr. 1834 din data de 23.12.2019 a Tribunalului Specializat Cluj, în dosarul nr. x/1285/2019, prin care se desființează parțial titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 357/2019, pronunțată în dosarul nr. x/117/2018 al Tribunalului Specializat Cluj; restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 356.795,26 lei, datorate în urma pronunțării hotărârii judecătorești nr. 1834 din data de 23.12.2019 a Tribunalului Specializat Cluj, în dosarul nr. x/1285/2019; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor de bani, calculată de la data scadenței și până la data restituirii integrale a debitului.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3375 din data de 22.07.2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâta B. S.R.L. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca, în esență, a reținut că, potrivit art. 724 alin. (2) Cod procedură civilă, dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

A arătat că, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, a avut în vedere că art. 622 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alin. (2) al aceluiași articol reține că, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Raportând dispozițiile art. 622 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă la dispozițiile art. 723-724 din același cod, a constatat că debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual, precum debitorul care a fost supus executării silite în situația în care debitul devine creanță, iar raportul juridic obligațional se inversează ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.

A constatat că, de altfel, legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor, devenit creditor, un mijloc mai facil, o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasă a unei acțiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor.

Prin urmare, a apreciat că, în cererea de întoarcere a executării silite de față, petenta A. S.R.L. are calitatea de creditoare, iar, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul din cererea de întoarcere a executării.

Constatând că debitoarea din prezenta cerere, respectiv B. S.R.L., are sediul în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2567 din data de 12.03.2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că reclamanta A. S.R.L. a formulat, în exercitarea principiului disponibilității părților, cerere de întoarcere a executării, întemeiată pe dispozițiile art. 723 și urm. Cod procedură civilă.

În esență, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) raportat la art. 724 alin. (3) Cod procedură civilă, reținând că raportul de drept obligațional fundamental (care stă la baza/constituie premisa necesară și obligatorie a unei cereri de întoarcere a executării) are ca părți numai pe debitoarea A. S.R.L. și pe creditoarea B. S.R.L., părți între care a intervenit titlul executoriu supus executării și în raport de care se solicită întoarcerea executării.

Ca atare, a reținut că titlul executoriu invocat în cauză vizează o singură executare (silită sau benevolă, potrivit principiului disponibilității părților) a debitoarei din titlu, cu toate cererile incidente/accesorii, inclusiv cea referitoare la întoarcerea executării.

Faptul că, în cauză, se solicită de către debitoarea din titlul executoriu suma achitată, în opinia instanței, nu înseamnă că este demarată o nouă procedura execuțională (și în care, eventual, s-ar putea reaprecia asupra calității de debitor, respectiv de creditor).

A arătat că a se considera altfel înseamnă a încălca prevederile art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, apreciindu-se că instanța competentă este cea de la sediul creditoarei din titlul executoriu, deși legea are în vedere exclusiv sediul debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele instanțe făcând aplicarea acelorași dispoziții legale [art. 651 alin. (1) raportat la art. 724 alin. (3) Cod procedură civilă], prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea normei de competență teritorială și de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la persoana care are calitatea de debitor în prezentul litigiu, ce are ca obiect o cerere de întoarcere a unei executări benevole.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 723 Cod procedură civilă, a învestit instanța de judecată cu o cerere de întoarcere a executării, ca urmare a desființării titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 357/2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/117/2018, solicitând admiterea cererii, restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 356.795,26 lei, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor de bani achitate, calculată de la data scadenței și până la data restituirii integrale a debitului.

În susținerea cererii, reclamanta a arătat că, prin hotărârea nr. 357 din data de 5.03.2019 a Tribunalului Specializat Cluj, astfel cum a fost corectată prin încheierea de ședință din data de 21.05.2019, a fost obligată să achite suma de 473.607,19 lei, cu titlu de chirie datorată în temeiul contractului de închiriere nr. 11 din data de 28.11.2008 și a actelor adiționale ulterioare, suma de 94.899 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la data de 15.10.2018 și suma de 7.200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Reclamanta a precizat că a achitat la data de 24 mai 2019 suma de 473.607,19 lei, însă, a formulat și cerere în anulare împotriva hotărârii ce reprezintă titlul executoriu.

A mai arătat reclamanta că, prin hotărârea nr. 1834 din data de 23.12.2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte cererea în anulare pe care a formulat-o împotriva ordonanței nr. 357/2019 pronunțate în dosarul nr. x/117/2018, care a fost anulată în parte.

Ca atare, a menționat că Tribunalul Specializat Cluj: a admis în parte cererea de emitere a ordonanței de plată, formulată de creditoarea B. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea A. S.R.L.; a obligat pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 88.338,93 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru etajul 1 pentru perioada 1 noiembrie 2017 – 28 februarie 2018, și a sumei de 25.273 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente, în cuantum de 0,1% pe zi, calculate până la data de 15 octombrie 2018; a respins în rest acțiunea și a obligat-o pe debitoare să achite creditoarei suma de 3.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A precizat că diferența dintre suma stabilită de către prima instanță (pe care a achitat-o) și suma reținută prin a doua hotărâre reprezintă o sumă nedatorată, astfel că se impune restituirea acesteia de către pârâtă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență ivit între două judecătorii ce privește competența teritorială de soluționare a unei cereri de întoarcere a executării, în condițiile în care reclamanta și-a executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu inițial.

Raportat la obiectul pricinii, astfel cum acesta a fost anterior reținut, și la împrejurarea că prezentul conflict negativ de competență teritorială s-a ivit între două judecătorii, instanța competentă teritorial a soluționa cauza se stabilește în temeiul prevederilor art. 724 alin. (3) raportate la dispozițiile art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispoziții legale care, de altfel, au și fost reținute ca incidente de către cele două instanțe aflate în conflict.

Potrivit art. 724 alin. (3) Cod procedură civilă, în situația în care asupra restabilirii situației anterioare executării nu s-a pronunțat nici instanța judecătorească care a desființat titlul executoriu și nici instanța care rejudecă fondul (în situația în care s-a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu s-a luat măsura restabilirii situației anterioare executării de către instanța care a desființat hotărârea executată), cel îndreptățit va putea cerere restabilirea situației anterioare executării, pe cale separată, instanței de executare.

Totodată, art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă   prevede că: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”

În speță, astfel cum s-a arătat anterior, cele două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență au făcut aplicarea acestor dispoziții legale, însă Judecătoria Cluj-Napoca a avut în vedere sediul pârâtei B. S.R.L., reținând că aceasta are calitatea de debitoare în cererea de întoarcere a executării silite, în timp ce, Judecătoria Sectorului 2 București s-a raportat la sediul reclamantei A. S.R.L. apreciind că aceasta are calitatea de debitoare în prezentul litigiu.

Ca atare, pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, se impune a se stabili care este partea ce are calitatea de debitoare în prezenta cauză.

Înalta Curte reține că art. 622 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, iar alin. (2) al aceluiași articol reține că „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

De asemenea, art. 723 și art. 724 Cod procedură civilă reglementează dreptul la întoarcerea executării și modalitatea de restabilire a situației anterioare executării, prevăzându-se că, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situație anterioare acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior evocate, astfel cum a reținut și Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte constată că debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual precum un debitor care a fost supus executării silite, situație în care  raportul juridic obligațional se inversează, debitul devenind creanță ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.

În scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației executate, debitorul are la îndemână o procedură de judecată, cu o finalitate mai ușor de atins decât cea a unei acțiuni pe dreptul comun, respectiv întoarcerea executării, în care creditorul inițial devine debitor, iar debitorul din titlul executoriu dobândește calitatea de creditor.

Prin urmare, rezultă că în cererea de față de întoarcere a executării, reclamanta A. S.R.L. are calitatea de creditoare, iar debitoarea este intimata B. S.R.L.

Cum potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul sau, după caz, sediul debitorul din cererea de întoarcere a executării, iar debitoarea din prezenta cauză, respectiv B. S.R.L., are sediul în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei judecătorii.