ÎCCJ, decizie (scj.ro #85429)

Taxă pe valoare adăugată. Servicii prestate de o firmă cu sediul în SUA, în beneficiul unei societăți comerciale din România Societatea comercială din România, care beneficiază, în schimbul unui comision, de serviciile prestate de o firmă din SUA, datorează taxă pe valoare adăugată. Decizia nr.297 din 30 ianuarie 2002 Reclamanta SC „CI” a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, să se dispună anularea deciziei nr.2651 din 30 noiembrie 1999, în partea referitoare la taxa pe valoarea adăugată și majorările de întârziere aferente, nefiind îndeplinite condițiile de teritorialitate prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.3/1992, deoarece serviciile respective urmau să se desfășoare pe teritoriul SUA, iar nu pe teritoriul României.

Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercial, prin sentința nr.83 din 3 aprilie 2001, a respins acțiunea ca nefondată. S-a reținut că, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.3/1992, societatea reclamantă datorează taxe pe valoarea adăugată și majorări aferente, pentru că prestările de servicii în discuție, efectuate de o firmă străină, au fost utilizate în România, neavând relevanță că sediul prestatorului nu este în țară. Împotriva sentinței, a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că greșit prima instanță nu a avut în vedere dovada impunerii pe teritoriul SUA a taxei pe valoarea adăugată, datorată pentru activitățile realizate în baza contractului de comision încheiat, cu CONFERO FASHION LTD., New York, care beneficiază de prevederile evitării dublei impuneri, în temeiul acordului interguvernamental româno-american.

Recursul este nefondat. Prin procesul verbal de control din 14 iunie 1999, inspectorii Direcției Generale a Controlului din cadul Ministerului Finanțelor au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a sumei de 75.699.2000 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 103.571.456 lei. S-a avut în vedere că reclamanta a încheiat, la data de 28 februarie 1998, un contract de reprezentare cu CONFERO FASHION LTD. Din Nwe York – SUA, care a fost împuternicită să obțină, în favoarea sa, (a reclamantei) documentații tehnico-economice specifice pieței americane de confecții textile, să o reprezinte la manifestări promoționale de specialitate și începerea de negocieri în vederea încheierii de contracte de specialitate, contra unui comision.

În baza acestui contract, societatea reclamantă a plătit partenerului străin un avans de 30.000 USD și a achitat suma de 20.000 USD în baza facturii din 18 februarie 1998. În baza Ordonanței Guvernului nr,3/1992 privind TVA și a modificărilor ulterioare, organul de control a reținut că în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind și serviciile contractate, de persoane juridice cu seidul în România, cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate. Punctul de vedere este corect, pentru că reclamanta a beneficiat de serviciile prestate de partenerul extern utilizându-le în desfășurarea obiectului său de activitate, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.4 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.3/1992, operațiunile efectuate în derularea contractului respectiv nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia, întrucât societatea străină a achitat în SUA taxa pe valoarea adăugată, pentru evitarea dublei impuneri nu mai datorează aceeași taxă. Conform art.1 din Convenția pentru evitarea dublei impuneri dintre guvernul SUA și guvernul României, semnată la Washington la 14 decembrie 1974 și ratificată de țara noastră prin Decretul nr.238/1974 sunt supuse convenției numai impozitele indicate și nicidecum și taxa pe valoarea adăugată. Dispozițiile Convenției, fiind de strictă interpretare și aplicare, nu se aplică în cazul taxei pe valoarea adăugată, pe care nu o reglementează. Recursul a fost respins ca nefondat.