ÎCCJ, decizie (scj.ro #82425)

Apel. Limitele efectului devolutiv al apelului Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile de atac. Apel. Limitele efectului devolutiv al apelului Index alfabetic : Drept procesual civil - Apel – efectul devolutiv, limite C. proc. civ ., art. 294 În raport cu art. 294 C. proc. civ., efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță, nefiind admisibil ca prin intervenția căii de atac respective să se lărgească cadrul procesual stabilit la instanța de fond. Secția civilă, decizia nr. 2080 din 10 martie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 288/A din 14 martie 2003, a admis în parte apelul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 1612 din 12 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara și a modificat această hotărâre în sensul obligării pârâtei S.C.

Hidroelectrica SA de a plăti o chirie anuală, pentru folosința temporară a unui teren agricol, pe durata ce se va scurge până la data predării efective a acestui teren. Instanța a reținut, în esență, că tribunalul, stabilind chiria anuală datorată de pârât pentru perioada anilor 1999-2001, trebuia să oblige la plata chiriei și pentru perioada următoare, până la data restituirii terenului. Prin recursul declarat, pârâta a susținut că nelegal instanța de apel i-a respins cererea de introducere în cauză și a altor persoane. Recursul nu este fondat. La data de 6 aprilie 2003, pârâta a solicitat instanței de apel citarea în cauză a Administrației Taberelor Școlare Deva și a Primăriei comunei Râu de Mori, județul Hunedoara, pentru ca hotărârea ce urma a fi dată să fie opozabilă și acestora.

În ședința din 14 martie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins solicitarea pârâtei-apelante ca inadmisibilă. Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Textul citat, care acordă efect devolutiv apelului, exprimat în regula tantum devolutum quantum judicatum, consacră ideea că efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

Cu alte cuvinte, efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanță, legea instituind principiul inadmisibilității modificării, în apel, a elementelor esențiale ale acțiunii civile (obiect, cauză, părți). Regula este că instanța de apel realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul primei judecăți, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicție. De aceea, soluția instanței de apel de a respinge ca inadmisibilă cererea pârâtei prin care a solicitat citarea altor persoane care nu au calitatea de părți la judecata în fond, este conformă principiului consacrat de art. 294 alin. 1 cod procedură civilă.

Întrucât, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de chirie, atât pentru o perioadă de timp anterioară litigiului, cât și în continuare, până la predarea efectivă a terenului, cerere primită în apel, nu i se poate imputa instanței că s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Cum pârâta nu a promovat apel împotriva hotărârii primei instanțe, prin care s-a stabilit că datorează chirie reclamantei, criticile din recurs, referitoare la impunerea acestei obligații ori la cuantumul sumelor acordate, nu mai pot fi analizate, omisso medio, cât timp atari critici, ce privesc fondul litigiului, în lipsa exercitării căii de atac intermediare, nu au fost supuse de pârâtă, spre dezbatere, și instanței de apel.

Ultimul motiv de casare, care constă în reproșul adus instanțelor în sensul că nu s-au pronunțat asupra unui mijloc de apărare ori asupra unor dovezi, nu poate fi primit ca întemeiat, cât timp recurenta nu a expus, în concret, care au fost apărările ori dovezile ce s-au omis a fi analizate. Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.