ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1321/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 87/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava a respins, ca tardive, cererile de revizuire, ca urmare a admiterii contestației în anulare formulate de contestatoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., privind decizia nr. 1334/R din 23 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2004, intimați fiind S.C. C. S.A. NĂSĂUD, prin lichidator judiciar D. S.R.L. BISTRIȚA, și CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII EVANGHELICE C.A. DIN ROMÂNIA.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea, spre competentă soluționare, Curții de Apel Iași.

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 155

1

alin. (1) din C. proc. civ., până la depunerea de către contestatoare a deciziei nr. 87/2016, contestate, și pentru verificarea taxei judiciare de timbru și a competenței materiale a Curții de Apel Iași.

Prin încheierea din data de 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Iași a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de S.C. A. S.R.L.

Cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuție excepția perimării cererii, fixându-se termen de judecată la data de 9 decembrie 2019. Părțile litigante au fost citate pentru termenul arătat, cu mențiunea că se va pune în discuție excepția perimării cererii. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2019, contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Având în vedere că a trecut mai mult de un an de la momentul suspendării judecății, ce a avut loc la data de 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel a pus în discuție perimarea contestației în anulare.

A arătat instanța că, potrivit C. proc. civ., perimarea este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. În același timp, a menționat că perimarea este și o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Curtea de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., precum și la cele ale art. 249 și 250 din același act normativ și a reținut că, la constatarea perimării, instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate, în speță contestatoarea, precum și dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.

Curtea a mai reținut că, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din data de 16 ianuarie 2017), din vina contestatoarei, și nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare, în cauză a operat perimarea.

În consecință, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 1014/2019 din 9 decembrie 2019, prin care a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. și, în aplicarea prevederilor art. 248 cu referire la cele ale art. 252 C. proc. civ., a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 20 ianuarie 2020, contestatoarea S.C. A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 19 februarie 2020.

Prin recursul formulat, recurenta a solicitat anularea deciziei atacate și acordarea posibilității de a avea acces la justiție.

A precizat că, în mod nefondat, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea judecății la termenul din data de 16 ianuarie 2017, deoarece, pe de o parte, instanța avea acces la dosarul cauzei și putea obține decizia nr. 87/2016 din sistemul informatic Ecris și, pe de altă parte, anularea unei cereri de repunere pe rol nu este prevăzută în O.U.G. nr. 80/2013, fiind nelegală.

A mai precizat că, pentru a se discuta perimarea, cauza trebuia repusă pe rol, din oficiu, fără a fi necesară achitarea unei taxe, iar perimarea a fost constatată în mod nelegal, deoarece recurenta nu se afla în culpă procesuală.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. instituie părților îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale, conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și acces la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări, pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

În temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) raportat la cele ale art. 11 din Legea nr. 146/1997, aplicabilă în cauză, în sarcina recurentei s-a stabilit obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 4 RON. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, s-a stabilit că recurenta are obligația de a achita un timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, potrivit art. 1 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

Aceste obligații au fost comunicate recurentei prin intermediul citației emise de Înalta Curte la data de 24 februarie 2020, pentru termenul din data de 20 martie 2020 .

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru a formulat cerere de reexaminare recurenta, cererea fiind respinsă, ca nefondată, prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de consiliu de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 24 martie 2020.

În acest sens, se reține că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată, aceeași sancțiune fiind prevăzută și de textul art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995.

Având în vedere că, pentru acest termen de judecată, la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, recurenta nu s-a conformat obligației de achitare a taxei de timbru și timbrului judiciar comunicată prin intermediul mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 20 martie 2020, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, și va dispune anularea recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1014/2019 din 09 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.