ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 359/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată din data de 20 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. solicitând instanței:

- în principal, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în comuna Cernica, sat Cernica, jud. Ilfov, înscris în CF nr. x a loc. Cernica, compus din teren în suprafață de 766 m.p. și construcțiile edificate pe acesta;

- în secundar, să dispună obligarea pârâților la plata următoarelor sume: 44.129 euro sau echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând prețul imobilului plătit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 1.000 euro/lună, despăgubiri de întârziere contractuală, începând cu data de 15.05.2017, data maximă stabilită pentru semnarea contractului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1780/26.04.2014, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 353 din 8 februarie 2019, Tribunalul Ilfov a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1444/A din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 353/08.02.2019 a Tribunalului Ilfov și a schimbat parțial sentința, în sensul că:

A admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâții să restituie reclamantului suma de 44.129 euro, în echivalent RON la data plății efective.

A păstrat dispoziția de respingere a capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor de întârziere contractuale.

A obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 5.165 RON taxă judiciară de timbru fond, 1.500 RON onorariu avocat faza fondului, 2.177,75 RON taxă judiciară de timbru apel, cu aplicarea art. 453 C. proc. civ.

A respins cererea intimaților privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca nefondată.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs pârâții C. și B., prin care au invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-reclamant A. a invocat excepțiile tardivității și nulității cererii de recurs.

La data de 16 noiembrie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema tardivității declarării recursului, având în vedere cele expuse la punctul 8 din raport.

Raportul a fost comunicat părților la 4 decembrie 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului, la data de 16 februarie 2021, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul Curții de Apel București, decizia civilă nr. 1444/A din 12 noiembrie 2019 a acestei instanțe a fost comunicată recurenților-pârâți la 10 ianuarie 2020 și, respectiv 13 ianuarie 2020, iar calea de atac a fost transmisă prin fax la 14 februarie 2020, primind dată certă în aceeași zi, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 485 din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 10 februarie 2020, într-o zi de luni și, respectiv, 13 februarie 2020, într-o zi de joi.

Ca atare, se constată că recursul pendinte, declarat la 14 februarie 2020, a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâții C. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâții C. și B. împotriva deciziei nr. 1444/A din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.