ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 271/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la data de 01.10.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AJFP Olt-Slatina, recunoașterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999, cât timp a fost arestat pe nedrept, aplicarea unor penalități de instanța de executare în favoarea sa, în cuantum de 1000 ron, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, sumă care, calculată la data introducerii acțiunii, este 3.285.000 ron, cu mențiunea că această sumă derivă din penal, iar conform art. 20 alin. (8) C. proc. pen., acțiunea civilă nu se timbrează.

Prin sentința nr. 117/10.02.2020, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 1710/07.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul reclamantului A. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, a fost anulată sentința apelată și reținută cauza spre rejudecare, fiind acordat termen în acest sens.

Prin decizia nr. 2237/22.09.2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A..

În susținerea recursului, reclamantul a arătat că soluția instanței de apel este nelegală, întrucât prin sentința nr. 1200/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr. x/2010 a fost admisă în parte acțiunea reclamantului A. împotriva Ministerului Finanțelor Publice și recunoscută reclamantului, ca vechime în muncă, perioada cuprinsă între 03.09.1988-06.09.1999. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 127/28.02.2011, respectiv prin decizia Înaltei Curți nr. 2037/21.03.2012.

În vederea recunoașterii, de către unitatea pârâtă, a vechimii în muncă sus menționate, reclamantul a procedat la diverse notificări și acțiuni civile, însă pârâta a refuzat să intre în legalitate. Din această cauză reclamantul a chemat în judecată pârâta, pentru obligarea acesteia la plata sumei de 3.285.000 ron, sumă reprezentând calculul stabilit la 1000 ron/zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.

Motivarea Curții de Apel Craiova în sensul că a intervenit excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât prin sentința nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt s-a recunoscut reclamantului, ca vechime în muncă, perioada cuprinsă între 03.09.1988-06.09.1999, iar prin acțiunea ce a format obiectul deciziei recurate s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.285.000 ron.

Hotărârile CEDO invocate de către instanța de apel nu au legătură cu prezenta cauză, întrucât cele două acțiuni au izvoare juridice distincte, motivări corespunzătoare și finalități diferite.

Astfel, prin sentința nr. 1200/2010, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului o anumită vechime în muncă, iar în prezenta cauză reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru refuzul de a recunoaște această vechime, întrucât reclamantul a fost prejudiciat pe parcursul celor 10 ani de obținerea drepturilor bănești aferente.

Instanța de apel nu a observat că interesul reclamantului în prezenta cauză este diferit față de cel stabilit inițial, situație față de care nu poate interveni autoritatea de lucru judecat.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel care, în hotărârea pronunțată a ținut cont de dezlegarea dată deja asupra problemei de drept dedusă judecății.

În acest sens, intimata-pârâtă arată că Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat la recunoașterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999, ci reclamantului A. i-a fost recunoscută, de către Tribunalul Olt, în mod irevocabil, ca vechime în muncă, acea perioadă, sentința nr. 1200 a acestei instanțe fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 C. proc. civ.. Față de această hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, nu se mai poate pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja într-o altă judecată.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la excepția de nulitate invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât recursul reclamantului este încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile formulate vizând modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra incidenței autorității de lucru judecat în ce privește pretenția dedusă judecății.

Contrar celor susținute de către recurent, instanța de apel, în mod corect a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, având în vedere următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată obiect al prezentului dosar, recurentul-reclamant a solicitat recunoașterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999 (cât timp a fost arestat pe nedrept) și aplicarea unor penalități de instanța de executare în favoarea sa, în cuantum de 1000 ron, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1200/25.10.2010, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă în dosar nr. x/2010.

Prin sentința nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și recunoscută reclamantului, ca vechime în muncă, perioada cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999, adică exact perioada solicitată spre a fi recunoscută ca vechime în muncă în prezenta cauză.

Prin decizia nr. 127/28.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosar nr. x/2010, au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinței nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt, iar prin decizia nr. 2037/21.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în același dosar, au fost constatate nule recursurile declarate împotriva deciziei nr. 127/28.02.2011 a Curții de Apel Craiova.

Așadar, cele statuate prin sentința nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt sunt supuse autorității de lucru judecat, aspectele supuse analizei în acea cauză nemaiputând forma obiect al unei alte judecăți.

Aceasta întrucât autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică și are drept scop, pe de o parte, înlăturarea contradicțiilor existente între hotărârile judecătorești, iar pe de altă parte, necesitatea de a pune capăt unor litigii care, prin posibilitatea revenirii pe rolul instanțelor, ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

Autoritatea de lucru judecat, indiferent că se manifestă prin efectul său negativ care interzice o nouă judecată sau prin funcțiunea ei pozitivă, care obligă cea de-a doua instanță să țină seama de cele statuate anterior, depășește sfera intereselor private, nefiind la îndemâna părților să ignore hotărârea anterioară (indiferent că este în profitul sau în dauna acestora), după cum nici instanța nou învestită nu poate nesocoti lucrul judecat anterior.

Puterea de lucru judecat presupune că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Cu alte cuvinte, respectarea autorității de lucru judecat a chestiunii tranșate anterior se impune indiferent de natura soluției pronunțate, întrucât ceea ce interesează este dezlegarea problemei de drept care, soluționată într-un anume fel în cadrul primului proces, nu mai poate face obiectul unor verificări jurisdicționale în cadrul unei a doua judecăți.

Aceasta este și situația din prezenta cauză în care, pretențiilor recurentului-reclamant având ca obiect primul capăt de cerere (recunoașterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999) li s-a dat o dezlegare anterioară asupra căreia nu se mai poate reveni.

Chiar recurentul arată că prin sentința nr. 1200/2010 pârâta a fost obligată să-i recunoască vechimea în muncă, dar susține, în mod nejustificat și contradictoriu, că prin noua acțiune se solicită obligarea pârâtei la plata unor pretenții datorită refuzului acesteia de a-i recunoaște această vechime.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv acordarea de penalități pentru fiecare zi de întârziere, Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 13.01.2020, Tribunalul Olt a dispus disjungerea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât această chestiune formează, în prezent, obiectul unui alt dosar. Față de această împrejurare, recurentului nu-i rămâne decât să aștepte finalizarea judecății în acest nou dosar, urmând ca funcție de soluția pronunțată, să exercite sau nu căile specifice de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2237 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în județul Olt împotriva deciziei nr. 2237 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, cu sediul în Slatina, județul Olt.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.