ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2705/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 185 din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de către apelantul A.. A fost respins apelul formulat de către apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 298/CC/29.10.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, formulată de A., în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei, întrucât contestatorul nu a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în sensul nedepunerii declarațiilor de avere și de interese de către candidați în condițiile anterior menționate, ci a invocat faptul că declarațiile de avere și de interese depuse de către candidați nu cuprind toate datele cu privire la averea și interesele candidaților, criticând modalitatea în care aceștia se conformează acestor dispoziții legale

Împotriva deciziei nr. 185 din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11), și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în termen legal, a declarat recurs A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul A. a arătat că recursul este motivat în drept prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 și a învederat încălcarea art. 53 din Constituție.

A precizat că a invocat chestiuni clare, concrete și punctuale de neconstituționalitate, neputând fi reținute concluziile reprezentantului Ministerului Public în sens contrar.

A arătat că nu i-a fost admisă cererea în probațiune, la dosarul cauzei neatașându-se deciziile de impunere pe anul 2020.

A solicitat a se respinge orice excepție, ridicată la modul politizat, de nulitate acțiune pentru lipsă semnătură, deoarece aceasta există.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului:

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înțeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, deși a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții".

În raport de aceste statuări, nu este incidentă excepția nulității recursului, invocată oral la termenul de astăzi, 10 decembrie 2020, de reprezentanta Ministerului Public.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și soluționarea cauzei deduse judecății.

Astfel, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului denunțat ca fiind contrar legii fundamentale pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită și în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuție cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

În speță, cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate ar avea-o în prezenta cauză, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi dată apelului și normele juridice a căror neconstituționalitate a fost invocată de parte.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale adresată instanței de apel, recurentul-petent a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (11) din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora:

"Propunerile de candidați vor fi însoțite de declarațiile de acceptare a candidaturii, semnate și datate de candidați, precum și de declarația de avere și declarația de interese ale fiecărui candidat" și art. 53 alin. (1) din aceeași leg, conform cărora "În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală sau organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale depune la biroul electoral de circumscripție 4 dosare, cuprinzând următoarele:

a) două exemplare originale și două copii ale listei candidaților pentru respectiva circumscripție, cuprinzând datele prevăzute la art. 52 alin. (8) - (10);

b) copiile actelor de identitate ale candidaților;

c) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor de acceptare a candidaturii, prevăzute la art. 52 alin. (11) și (12);

d) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor de avere și de interese ale candidaților, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare;

e) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor candidaților născuți înainte de 1 ianuarie 1976 de apartenență sau neapartenență la securitate ca poliție politică, ce se vor redacta conform modelului prevăzut în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare."

Or, în cauză, astfel cum în mod legal a reținut instanța de apel, contestatorul A. nu a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în sensul nedepunerii declarațiilor de avere și de interese de către candidați în condițiile anterior menționate, ci a invocat faptul că declarațiile de avere și de interese depuse de către candidați nu cuprind toate datele cu privire la averea și interesele candidaților, criticând modalitatea în care aceștia se conformează acestor dispoziții legale.

Ca atare, o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor pretins a fi contrare legii fundamentale, nu ar fi de natură a influența în niciun fel soluționarea căii de atac a apelului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de art. 52-59 din Legea nr. 208/2015 nu pot fi efectuate verificări privind conținutul declarațiilor de avere și de interese ale candidaților contestați.

Prin urmare, în mod legal Curtea de Apel Timșoara, secția I civilă a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, vizând existența unei legături între textele atacate și soluționarea cauzei în care se invocă excepția.

În plus, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie să fie făcute în formă scrisă și motivate, iar lipsa unei motivări concrete a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în care partea să indice aspectele care determină admisibilitatea unei asemenea cereri, face imposibilă verificarea de către instanță a condițiilor de admisibilitate a sesizării impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În speță, lipsa motivării face ca sesizarea să fie inadmisibilă, întrucât fără cunoașterea motivelor este cu neputință efectuarea controlului de constituționalitate.

Astfel, deși recurentul a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin raportare la art. 53 alin. (1) din Constituția României, acesta nu a arătat în concret în ce constă încălcarea prevederilor constituționale, limitându-se la a reda doar conținutul textelor legale pretins neconstituționale și a menționa că motivele sesizării sunt neregulile din declarațiile completate și depuse de candidați, odată cu candidaturile, împrejurare care nu respectă cerințele impuse de norma reglementată de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, în ceea ce privește susținerile formulate prin cererea de recurs vizând o pretinsă încălcare prin hotărârea recurată a dispozițiilor art. 53 din Constituția României, se constată că acestea sunt pur formale, recurentul nearătând în ce mod instanța de apel a nesocotit prevederile constituționale indicate, împrejurare care determină imposibilitatea instanței de recurs de a analiza o eventuală nelegalitate a hotărârii atacate din această perspectivă.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că instanța de apel în mod legal și temeinic a respins, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 185 din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.