ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2543/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 16/DEC/AGP din 26 octombrie 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 14 din 22 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 al Municipiului București, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E. și F., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A., iar în cuprinsul cererii de apel a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, sunținând că sunt în contradicție cu dispozițiile art. 53 din Constituție.

Prin decizia nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate formulată de apelantul-contestator A., ca inadmisibilă; a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva sentinței civile nr. 16/DEC/AGP din 26 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că autorul excepției s-a limitat la a arăta doar textul criticat și dispozițiile constituționale avute ca referință, însă, într-un mod telegrafic, fără a preciza, în mod concret, care este motivul pentru care se apreciază că dispozițiile legale menționate ar fi contrare Constituției.

S-a mai reținut că, fără să existe o motivare a pretinsei contrarietăți existente între textele criticate și normele constituționale la care se face referire, nu există o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci doar una pur formală.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care a învederat că prin excepția de neconstituționalitate invocată a arătat că sunt încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât nu i-a fost admisă cererea de probațiune, nu a fost încuviințată proba cu înscrisuri și nu au fost atașate la dosar deciziile de impunere pe anul 2020 ale candidaților, intimați în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților E., C., D., B. și F., care nu au depus întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta este nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, având ca obiect "contestație la legea electorală", în calea de atac a apelului, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, articole care, în opinia acestuia, contravin art. 53 din Constituție, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Dispoziițile art. 52 alin. (11) din Legea nr. 208/2015, a căror neconstituționalitate se invocă, statuează în sensul că:

"Propunerile de candidați vor fi însoțite de declarațiile de acceptare a candidaturii, semnate și datate de candidați, precum și de declarația de avere și de interese ale fiecărui candidat.", iar art. 53 alin. (1) din același act normativ prevăd că:

"În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală sau organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale depune la biroul electoral de circumscripție 4 dosare, cuprinzând următoarele:

a) două exemplare originale și două copii ale listei candidaților pentru respectiva circumscripție, cuprinzând datele prevăzute la art. 52 alin. (8) - (10);

b) copiile actelor de identitate ale candidaților;

c) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor de acceptare a candidaturii, prevăzute la art. 52 alin. (11) și (12);

d) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor de avere și de interese ale candidaților, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare;

e) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor candidaților născuți înainte de 1 ianuarie 1976 de apartenență sau neapartenență la securitate ca poliție politică, ce se vor redacta conform modelului prevăzut în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare."

Dispozițiile art. 53 din Constituție, în raport de care petentul a invocat excepția de neconstituționalitate, dispun în sensul că:

"(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Prin decizia civilă nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, reținându-se, în esență, că petentul nu a motivat pretinsa contrarietate existentă între textele criticate și normele neconstituționale la care face referire, neexistând o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci doar una pur formală.

Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă .(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, curtea de apel, având a aprecia asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, întrucât petentul a invocat formal dispozițiile art. 53 din Constituție și nu a precizat, în concret, care este motivul pentru care apreciază că dispozițiile legale menționate ar fi contrare Constituției.

Astfel, Înalta Curte reține că, pentru a putea fi analizate condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare trebuie să îndeplinească cerința motivării, cerință care rezultă din textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care dispun în sensul că:

"sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

În deciziile Curții Constituționale s-a statuat că excepția de neconstituționaliate are o anumită structură, fiind în mod esențial constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei contrarietăți între cele două (a se vedea Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

S-a mai reținut, în jurisprudența Curții Constituționale, că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul legal criticat, iar textul de referință este unul general, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă. Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat.

În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivată într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți".

Analizând, în raport de aceste aspecte, cererea de sesizare formulată de petent, Înalta Curte constată că nu îndeplinește cerința motivării, cum corect a reținut Curtea de Apel București, iar petentul, pentru examinarea cererii sale, trebuia să arate, în concret, motivele pentru care considera că dispozițiile art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, privind obligația depunerii de către candidații propuși, intimații din prezenta cauză, a declarațiilor de avere, încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor obligații, în condițiile în care prin Decizia nr. 14/22.10.2020, emisă de Biroul Electoral Central au fost admise candidaturile propuse; se constată că, în realitate, petentul este nemulțumit de admiterea candidaturilor propuse de G. la alegerile pentru Senat din anul 2020.

Or, simpla indicare a textelor de lege atacate și a normelor de drept constituțional pretins încălcate nu respectă cerința imperativă impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar susținerea recurentului că nu i-a fost admisă cererea de probațiune nu respectă cerința motivării și nu are legătură cu respingerea cererii de sesizare, ca inadmisibilă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că este legală soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât petentul nu și-a motivat cererea, iar din textul art. 53 din Constituție, pretins încălcat, nu se poate desluși vreo critică expresă de neconstituționalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.