ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 133/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1061/PI/29.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiș a respins contestația formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 4/24.10.2020 pronunțată de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 37 Timiș, în contradictoriu cu pârâtul B., cu privire la candidații C., D., E., F., G., H., I., J., K., fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A., formulând, totodată, și o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale prevăzute de art. 52, alin. (11), art. 53, alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Prin decizia civilă nr. 184 din 3 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 52 alin. (11), art. 53 alin. (1) din Legea 208/2015 în raport cu dispozițiile art. 53 din Constituție, formulată de apelantul reclamant L.. A respins apelul declarat de apelantul L. în contradictoriu cu intimatul B. împotriva sentinței civile nr. 1061/PI din 29.10.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva deciziei din apel, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, limitându-se la o prezentare a nemulțumirilor sale față de modul de administrare și de apreciere a probelor, precum și față de modul de soluționare a cauzei.

În concret, reclamă că îi sunt restrânse drepturile raportat la prevederile art. 53 din Constituție și că a fost încălcat art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, constituie motiv de casare respingerea probei cu înscrisuri, respectiv deciziile de impunere pe anul 2020 ale intimaților candidați. Mai susține nelegalitatea hotărârii prin greșita aplicare a prevederilor art. 249 C. proc. civ., care reglementează sarcina probei.

În această fază procesuală nu au fost depuse întâmpinări de către intimați, care au fost citați cu copia cererii de recurs formulate de recurentul A..

Intimatul D. a solicitat, prin cerere scrisă, judecarea cauzei în lipsă și a arătat că lasă la aprecierea instanței pronunțarea unei soluții asupra prezentului recurs.

În ședința publică de la termenul de judecată din 28 ianuarie 2021, instanța a pus în discuție mai multe aspecte: dacă se apreciază că cererea de recurs este semnată și care ar fi sancțiunea în caz contrar; în ce măsură recursul este declarat în termen având în vedere că a fost depus la 6 noiembrie 2020, ora 00:03 prin e-mail, iar hotărârea a fost pronunțată la 3 noiembrie 2020; dacă recursul formulat vizează argumentele instanței de apel.

Înalta Curte urmează să respingă excepțiile de nulitate și tardivitate a cererii de recurs, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde semnătura părții, sau, după caz, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic."

În speță, se consideră că această cerință de formă este îndeplinită, cererea de recurs fiind semnată personal de recurent și atestă voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat.

Totodată, recursul respectă termenul stipulat de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare." Astfel, hotărârea atacată a fost pronunțată la 3 noiembrie 2020, iar recursul a fost trimis prin e-mail la 6 noiembrie 2020 și înregistrat la Curtea de Apel la această dată potrivit vizei aplicate de serviciul registratură.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., instanța reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin decizia atacată, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11), (53) alin. (1) din Legea nr. 208/2015 în raport cu prevederile art. 53 din Constituție, formulată de apelantul A., reținând în motivare că prevederile legale care se pretind a fi neconstituționale nu au legătură cu soluționarea fondului pricinii deduse judecății, care vizează verificarea respectării de către intimatul pârât a condițiilor prevăzute de lege pentru înregistrarea candidaturilor la alegerile parlamentare sub aspectul depunerii declarațiilor de avere și de interese ale candidaților.

Or, criticile evocate prin memoriul de recurs nu vin să combată raționamentul instanței din punct de vedere al constatării neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca prevederea supusă controlului să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Recurentul, fără a deduce judecății critici concrete de nelegalitate, își exprimă nemulțumirile față de modul de administrare și de apreciere a probelor, precum și față de modul de soluționare a cauzei.

O astfel de motivare a recursului nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale și riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Astfel, se constată că și cazul de casare pe care se întemeiază recursul, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost indicat în mod formal de către recurent.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerință care nu este îndeplinită în cazul de față raportat la considerentele înfățișate.

Așa fiind, soluția nu poate fi decât aceea de anulare a recursului în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind și că, în speță, nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi examinate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 184 din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.