CtEDO 07.02.2008 Auto

AFFAIRE TSERONIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
07.02.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE TSERONIS c. GRECE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

În cazul Tseronis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Loukis Loucaide, președinte, Christos Rozakis, Nina Vajić, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Ssticlă Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători, și Søren Nielsen grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 ianuarie 2008, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La începutul cauzei se află o cerere (n 18607/05) îndreptată împotriva Republicii Elene de către un resortisant al acestui stat ( La art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge în special de durata procedurii în litigiu, din punctul de vedere al articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Prin decizia din 7 decembrie 2006, Curtea a decis să comunice guvernului motivul reclamantului întemeiat pe durata procedurii și să declare cererea inadmisibilă pentru surplus. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Reclamantul este proprietarul individ al unui teren situat în orașul Patras. Printr-un decret regal din 15 februarie 1971, confirmat ulterior printr-un decret prezidențial din 11 martie 1983, o parte a terenului în cauză a fost expropriată, ca și alte proprietăți, în temeiul noului plan de aliniere a orașului Patras. Timp de câțiva ani, administrația nu a adoptat nici o măsură în aplicarea acestor decrete. În 1988, biroul de urbanism din prefectura Achaia a adoptat un act de desemnare a terenurilor expropriate și de repartizare proporțională a compensațiilor datorate proprietarilor ( πρά La 16 noiembrie 1988, reclamantul a introdus o acțiune în anulare a decretului prefecțional nr. X7328/1988. 10. La 5 octombrie 1992, Consiliul de Stat a anulat decretul atacat pentru viciu de formă (hotărârea nr. 3152/1992). 11. La 4 februarie 1993, prefectul a adoptat Decretul nr. X395/1993 de modificare a planului de aliniere din nou. 12. La 8 martie 1993, reclamantul sesizează Consiliul de Stat cu privire la o acțiune în anulare a acestui nou decret. 13. La 6 septembrie 2004, Consiliul de Stat a anulat Decretul nr. X395/1993 pentru viciu de formă. Potrivit Înaltei Instanțe Administrative, modificarea planului de aliniere nu putea fi efectuată decât prin decret prezidențial (hotărârea nr. 2280/2004). Această hotărâre a fost certificată conform și netă la 1 În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii în fața Consiliului de Stat care a condus la Hotărârea nr. 2280/2004. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...) 15. Guvernul se opune acestei teze, susținând în special că nu se poate solicita din partea Înaltei Instanțe administrative să aibă același ritm ca și instanțele inferioare în tratarea cauzelor. 16. Reclamantul susține că cauza nu prezenta nicio complexitate specială și că durata procedurii în cauză este excesivă și nu este justificată în niciun fel. 17. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Procedura în litigiu a început la 8 martie 1993, cu sesizarea Consiliului de Stat de către solicitant, și a încetat la 6 septembrie 2004, data hotărârii nr. 2280/2004 a acestei instanțe. Perioada care trebuie luată în considerare se întinde, prin urmare, pe o perioadă de unsprezece ani și mai mult de șase luni pentru un grad de jurisdicție. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 19. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 20. Curtea a examinat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Elmaliotis și Konstantinidis c. Grecia, n 28819/04, §§ 32-36, 25 ianuarie 2007). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea reafirmă că revine statelor contractante sarcina de a-și organiza sistemul judiciar, astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul fiecăruia de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale civile într-un termen rezonabil (a se vedea Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 24, CEDO 2000-IV). 22. Prin urmare, având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința privind termenul rezonabil Din care a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă. 26. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral din cauza duratei excesive a procedurii în cauză că nu compensează suficient constatarea încălcării. EUR, pentru prejudiciul moral suferit, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Costuri și cheltuieli de judecată 27. Reclamantul solicită, de asemenea, 8 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. El produce două facturi în valoare totală de 7 000 EUR pentru onorariile pe care le-a plătit deja pentru reprezentarea sa în fața Curții. 28. Guvernul susține că suma alocată în acest scop nu poate depăși 1 000 EUR. 29. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], nr 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. Interese moratorii 30. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. restul cererii admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 15 000 EUR (quin 1 000 EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 7 februarie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren ielsen Loukis oucheares Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-10-29
0,97
AFFAIRE STAVRINOUDAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE STAVRINOUDAKIS c. GRÈCE ( Requête n o 26307/07) ARRÊT STRASBOURG 29 octobre 2009 DÉFINITIF 10/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de form
CtEDO 2009-10-22
0,97
AFFAIRE APOSTOLAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE APOSTOLAKIS c. GRÈCE (Requête n o 39574/07) ARRÊT STRASBOURG 22 octobre 2009 DÉFINITIF 01/03/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2007-10-11
0,97
AFFAIRE POLYCHRONAKOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE POLYCHRONAKOS c. GRÈCE ( Requête n o 23032/05) ARRÊT STRASBOURG 11 octobre 2007 DÉFINITIF 11/01/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2009-12-17
0,96
AFFAIRE GEORGINIS-GIORGINIS c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEORGINIS-GIORGINIS c. GRÈCE ( Requête n o 3271/08) ARRÊT STRASBOURG 17 décembre 2009 DÉFINITIF 10/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2008-03-27
0,96
AFFAIRE TERZOGLOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TERZOGLOU c. GRÈCE ( Requête n o 15280/06) ARRÊT STRASBOURG 27 mars 2008 DÉFINITIF 29/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă