În cazul Georginis-Giorginis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, Președinte, Christos Rozakis, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 noiembrie 2009, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 3271/08) îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Dimitrios Georginis-Giorginis ( A fost reprezentat de delegații agentului său, domnul Apessos, consilier la Consiliul juridic al statului, și domnul S. Trekli, auditor la Consiliul juridic al statului. La 28 noiembrie 2008, președinta primei secțiuni a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. După cum se permite la art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1962 și este în prezent reținut în închisoarea Chalkida. La 5 iunie 2004, a fost arestat pentru fapte repetate de cumpărare, vânzare și posesie de produse narcotice (cânepa indiană). În aceeași zi, acesta a fost pus în detenție provizorie. La 6 aprilie 2005, reclamantul a fost trimis în fața Curții de Assesie a Piraeusului a șefului actelor pe care le-a incriminat. La 19 martie 2007, Curtea de Assesie a Pirei l-a condamnat pe reclamant la 10 ani de condamnare pentru actele incriminate (hotărârea nr. 172a și 192/2007). În aceeași zi, reclamantul a răspuns la apel. Ședința în fața Curții de Apel din Pireu a fost stabilită la 24 iunie 2009. Din dosar reiese că cauza este încă în curs de desfășurare în fața instanței respective. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA ÎN REGARDUL PROCEDURII recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul în termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei. 10. Guvernul se opune acestei teze și afirmă că durata procedurii nu a depășit termenul rezonabil menționat la art. 6 alineatul (1) din convenție. 11. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 5 iunie 2004, împreună cu urmărirea penală împotriva reclamantului, iar dosarul arată că cazul este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne, ceea ce înseamnă că, până în prezent, totalizează mai mult de cinci ani și cinci luni la două grade de jurisdicție. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 15. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) în ceea ce privește durata procedurii în cauză. În general, reclamantul se plânge că arestarea sa provizorie a fost incorectă și că, la fel ca procurorul general, nu a avut dreptul de a participa în cursul acestei proceduri. În plus, invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul denunță încălcarea procedurii în fața Curții de Assesie din Pireu. În special, acesta se plânge de lipsa de imparțialitate, de încălcarea principiului egalității de arme, de reprezentarea insuficientă a acestuia de către avocatul său, de o apreciere incorectă a probelor și de omisiunea Curții de Assesie de a răspunde unora dintre argumentele sale. În cele din urmă, invocând art. 6 alineatul (2) din convenție, reclamantul se plânge că arestarea sa provizorie a încălcat principiul prezumției de nevinovăție. În măsura în care recurentul contestă condamnarea sa la penalitate din perspectiva articolului 3 din convenție, Curtea consideră că, presupunând chiar că îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (1) din convenție, acest motiv nu este justificat în niciun fel și, prin urmare, este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 18.În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 5 din Convenția privind echitatea procedurii de cercetare, Curtea constată că aceasta s-a încheiat la data de 6 aprilie 2005, împreună cu trimiterea reclamantului la Curtea, și anume cu mai mult de șase luni înainte de 3 ianuarie 2008, data introducerii prezentei cereri. Aceeași constatare este valabilă și pentru motivul întemeiat pe art. 6 alin. (2) din Convenție, în măsura în care se referă la detenția reclamantului, ordonată la 5 iunie 2004. În consecință, aceste obiecții sunt întârziate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. În măsura în care reclamantul se plânge de presupusa încălcare a procedurii în fața Curții de Assese din Atena, Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante a organelor convenției, conformitatea unui proces cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție trebuie, în principiu, examinată pe baza procedurii în ansamblul său, și anume după încheierea acesteia (a se vedea, de exemplu, Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, nu se poate exclude posibilitatea ca un element determinat să fie atât de decisiv încât să permită Curții să judece echitatea procesului într-un stadiu mai timpuriu, chiar înainte ca instanțele naționale să fi pronunțat o hotărâre definitivă în cauza (Deligiannis c. Grecia) , (dec.), n 5074/03, 5 iunie 2003). Curtea, notând că procedura penală inițiată împotriva reclamantului este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale, nu identifică astfel de circumstanțe; rezultă că, în situația actuală a procedurii, acest motiv este prematur și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 20. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 21. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește durata procedurii în limba franceză și apoi a fost comunicată în scris la 17 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură.
PREMIÈRE SECTION
GEORGINIS-GIORGINIS c. GRÈCE
(
Requête n
o
3271/08)
ARRÊT
17 décembre 2009
10/05/2010
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Georginis-Giorginis c. Grèce,
La Cour européenne des droits de l'homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
Nina Vajić,
présidente,
Christos Rozakis,
Elisabeth Steiner,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
juges,
et de Søren Nielsen,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 novembre 2009,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
3271/08) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Dimitrios Georginis-Giorginis («
le requérant
»), a saisi la Cour le 3
janvier 2008 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par les délégués de son agent, M. M. Apessos, conseiller auprès du Conseil juridique de l'Etat, et M
me
3.
Le 28 novembre 2008, la présidente de la première section a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Le requérant est né en 1962 et est actuellement détenu dans la prison de Chalkida.
5.
Le 5 juin 2004, il fut arrêté pour des faits répétés d'achat, de vente et de possession de produits stupéfiants (chanvre indien). Le jour même, il fut placé en détention provisoire. Le requérant fut élargi le 2 décembre 2004.
6.
Le 6 avril 2005, le requérant fut renvoyé devant la cour d'assises du Pirée du chef des actes dont il était incriminé.
7.
Le 19 mars 2007, la cour d'assises du Pirée condamna le requérant à dix ans de réclusion pour les actes incriminés (arrêt n
o
172a et 192/2007).
8.
Le jour même, le requérant interjeta appel. L'audience devant la cour d'appel du Pirée fut fixée au 24 juin 2009. Il ressort du dossier que l'affaire est toujours pendante devant ladite juridiction.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE
9.
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
10.
Le Gouvernement s'oppose à cette thèse et affirme que la durée de la procédure n'a pas dépassé le délai raisonnable visé à l'article 6 § 1 de la Convention.
11.
La période à considérer a débuté le 5 juin 2004, avec les poursuites pénales engagées contre le requérant. Il ressort du dossier que l'affaire se trouve toujours pendante devant les juridictions internes. Elle totalise donc à ce jour plus de cinq ans et cinq mois pour deux degrés de juridiction.
A.
Sur la recevabilité
12.
La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention Elle relève en outre qu'il ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
13.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d'autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
14.
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article
6 §
1 de la Convention (voir
Pélissier et Sassi
précité).
15.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du «
délai raisonnable
».
Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1 en ce qui concerne la durée de la procédure en cause.
II.
16.
Invoquant les articles 3 et 5 de la Convention, le requérant se plaint de sa condamnation au pénal et d'irrégularités lors de l'instruction de l'affaire. En général, le requérant se plaint que sa mise en détention provisoire était injuste et qu'il n'a pas eu, à l'image du procureur, le droit de participer au cours de cette procédure. En outre, invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce l'iniquité de la procédure devant la cour d'assises du Pirée. En particulier, il se plaint du manque d'impartialité, d'une atteinte au principe de l'égalité des armes, de sa représentation insuffisante par son avocat, d'une mauvaise appréciation des preuves et de l'omission, par la cour d'assises, de répondre à certains de ses arguments. Enfin, invoquant l'article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaint que sa mise en détention provisoire a violé le principe de la présomption d'innocence.
Sur la recevabilité
17.
Pour autant que le requérant conteste sa condamnation au pénal sous l'angle de l'article 3 de la Convention, la Cour considère que, à supposer même qu'il remplisse les conditions de recevabilité prévues par l'article 35 § 1 de la Convention, ce grief n'est aucunement étayé.
Il s'ensuit qu'il est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
18.
S'agissant du grief tiré de l'article 5 de la Convention relatif à l'équité de la procédure d'instruction, la Cour note que celle-ci prit fin le 6
avril 2005, avec le renvoi du requérant devant la cour d'assises, à savoir plus de six mois avant le 3 janvier 2008, date d'introduction de la présente requête. La même constatation vaut pour le grief tiré de l'article 6 § 2 de la Convention, dans la mesure où il se réfère à la mise en détention du requérant, ordonnée le 5 juin 2004.
Il s'ensuit que ces griefs sont tardifs et doivent être rejetés en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
19.
Pour autant que le requérant se plaint de l'iniquité alléguée de la procédure devant la cour d'assises d'Athènes, la Cour rappelle que, selon une jurisprudence constante des organes de la Convention, la conformité d'un procès aux exigences de l'article 6 § 1 de la Convention doit en principe être examinée sur la base de la procédure dans son ensemble, à savoir une fois celle-ci terminée (voir, par exemple,
Bernard c. France
, 23
avril 1998, § 37,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
II). Toutefois, dans certains cas exceptionnels, on ne peut exclure qu'un élément déterminé soit à ce point décisif qu'il permette à la Cour de juger de l'équité du procès à un stade plus précoce, avant même que les juridictions nationales aient rendu un jugement définitif dans l'affaire (
Deligiannis c. Grèce
, (déc.), n
o
5074/03, 5
juin 2003). La Cour, notant que la procédure pénale engagée contre le requérant est actuellement pendante devant les juridictions nationales, ne décèle aucune circonstance de ce genre.
Il s'ensuit qu'en l'état actuel de la procédure, ce grief est prématuré et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
III.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
20.
Aux termes de l'article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
21.
Le requérant n'a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu'il n'y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention au regard de la durée de la procédure
;
Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 décembre 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren Nielsen
Nina Vajić
Greffier
Présidente