ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 65 din 28 aprilie 2015, pronunțată în fond după casare, a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului și Societatea Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac și în precizările efectuate ulterior, recurentul-reclamant a reluat situația de fapt expusă în fața primei instanțe, a criticat actul administrativ contestat și a făcut referiri ample la corespondența purtată cu autoritățile statului cărora s-a adresat.

În opinia sa, hotărârea atacată reprezintă vătămarea unui drept consfințit de lege, fiind ignorate probele administrate, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil și în recurs, excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-reclamant nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., ci doar reia conținutul cererii de chemare în judecată, critică actul administrativ atacat și își exprimă nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia sa, este greșită, neurmată însă de argumente în dezvoltarea și susținerea acesteia.

Constată astfel că susținerile recurentei din cererea de recurs nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici prevederile art. 304

1

din C. proc. civ., examinarea din oficiu în temeiul acestor dispoziții nu poate fi realizată în speță, dat fiind faptul că instanța de control judiciar nu se poate substitui părților, în sensul că nu poate efectua verificări în lipsa unei raportări la motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 306 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și întrucât nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de A. împotriva Sentinței nr. 65 din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN