ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1406/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1406/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin decizia
nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de
recurentul A.I. împotriva Deciziei nr. 1019 din 12 septembrie 2012 pronunțată
de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1020/282/2011, în contradictoriu cu intimata
N.P., ca nemotivată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 1019 din 12 septembrie 2012
a Tribunalului Buzău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1020/282/2011
a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A.I. împotriva
sentinței civile nr. 99 din 01 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria
Pogoanele în contradictoriu cu pârâta N.P.
Prin această
sentință, fusese admisă acțiunea formulată de reclamant și cererea
reconvențională a pârâtei, dispunându-se sistarea stării de indiviziune
existentă între părți, cu privire la bunurile comune dobândite în timpul
căsătoriei.
Față de prevederile art.
317 și art. 318 C. proc. civ., s-a reținut că, în cauză, contestatorul A.I. nu
a invocat niciunul dintre aceste motive de contestație în anulare, cererea
privind împărțirea în mod egal a bunurilor comune și reținerea în mod separat a
bunurilor proprii privind fondul cererii inițiale.
La data de 10
ianuarie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, sub nr. 177/1/2013, calea de atac intitulată “contestație”
formulată de contestatorul A.G.I. împotriva
Deciziei nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă.
La termenul de
judecată din
14
martie 2013, contestatorul A.
G.
I.
a precizat care este calea de atac formulată, arătând că a înțeles să exercite recurs
împotriva
deciziei
nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă.
La același termen de
judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale
a instanței supreme în soluționarea recursului declarat de contestatorul A.
G.
I.
Analizând cu
prioritate excepția necompetenței materiale, în conformitate cu dispozițiile art.
137 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe
de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale
în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale,
care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri
expres prevăzute de lege.
Cum, în speță,
contestatorul
A.G.I.
a învestit instanța
cu o cerere de recurs împotriva
deciziei nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 pronunțată
Tribunalul Buzău, secția I civilă
,
față de prevederile legale mai sus redate,
se constată necompetența materială în soluționarea acestei cereri de către
Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, cum
decizia atacată cu recurs a fost pronunțată de Tribunalul Buzău, instanța ierarhic
superioară competentă să soluționeze cererea de recurs formulată de contestatorul
A.G.I.
este Curtea de Apel
Ploiești.
Față de cele ce
preced, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., raportat
la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 202/2010), soluționarea recursului formulat de
contestatorul A.G.I.
va fi declinată în
favoarea instanței competente, respectiv Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de
soluționare a recursului declarat de contestatorul A.G.I. împotriva deciziei nr.
1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă, în favoarea
Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 martie 2013.