ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1204/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 20 iulie 2009, reclamanții S.D. și

S.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. din România, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună: anularea în parte a hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 183 din 30 aprilie 2009, emisă de Comisia pentru Aplicarea

Legii nr. 198/2004, referitor la art. 2 obligarea pârâtului la plata

despăgubirilor pentru exproprierea imobilului situat în comuna M.V., Județul

Ilfov, tarlaua 121, parcela 484 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor

ca urmare a scăderii valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților, în

suprafață de 6.425 m.p. și în suprafață de 1.077 m.p.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață

totală de 9440 m.p., din care suprafața de 1938 m.p., a fost expropriată în urma H.G. nr. 1546/2006 și nr. 181/2009, iar prin Hotărârea nr. 183/2009,

a fost stabilită valoarea de 4,3 euro/ m.p.

Această valoare este

incorectă, întrucât comuna M.V. înregistrează un progres vizibil în plan

economic, fiind introdusă rețea de gaze și canalizare, zona fiind cunoscută ca

una deosebit de pitorească, cu lacuri, păduri și obiective turistice.

Prin sentința civilă nr.

1225 din 20 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV - a

civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.

În considerentele

hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:

Prin raportul de

expertiză tehnică judiciară efectuat de către experții S.F., A.N. și M.V., în

raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit

valoarea terenului expropriat la suma de 152.285 lei, echivalentul a 36.822 euro,

iar pentru lotul în suprafață de 1.077 m.p., considerat neutilizabil de către

reclamanți, s-au propus despăgubiri în cuantum de 84.629 lei, echivalentul a

20.463 euro.

Împotriva acestui

raport de expertiză, reclamanții și pârâtul au formulat obiecțiuni, admise de

către prima instanță.

Potrivit răspunsului

la obiecțiuni întocmit, doi dintre experți și-au menținut concluziile din

raportul de expertiză inițial.

Prima instanță a

apreciat că nu poate fi luată în considerare niciuna dintre valorile imobilului

stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză de 152.285 lei întrucât

acestea nu reprezintă valoarea reală a imobilului, în sensul de preț la care se

vând în mod obișnuit imobile de același fel situate în aceeași unitate

administrativă.

A mai reținut

instanța de fond că, un teren extravilan, arabil de 1938 m.p., nu s-ar putea vinde niciodată cu suma de 36.822 euro, iar valorile reținute în raportul de

expertiză nu țin cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care

prevăd o scădere a prețului în situația în care lucrările executate aduc un

spor de valoare proprietății celui expropriat.

În raport de aceste

considerente tribunalul a apreciat că valoarea cea mai apropiată de realitate

ce va fi luată în considerare este cea menționată în H.G. nr. 183/2009, de

88.250,71 lei.

S-a mai avut în

vedere că reclamanții au achitat un preț în data de 28 februarie 2007 pentru

întreaga suprafață de 9.440 m.p., de 99.635,5 lei, iar prin raportul de

expertiză a fost stabilită o valoare de 152.285 lei, în condițiile în care

prețurile terenurilor au scăzut dramatic.

Că, pentru un teren

arabil de 1.938 m.p., experții au stabilit o valoare de circulație de 36.822 euro,

iar pentru suprafața de 1.077 m.p., o valoare de 20.463 euro, adică pentru

circa 3.000 m.p., valoarea unui teren extravilan ar fi de circa 57.000 euro,

fapt imposibil, în contextul în care un ha. de teren extravilan în România se

vinde cu maxim câteva mii de euro, iar în U.E. prețul unui teren extravilan

între 10.000 - 30.000 euro și numai în cazuri excepționale se ajunge la 40.000 -

50.000 euro.

A mai reținut prima

instanță că, dacă prețul de evaluare al experților ar fi luat în considerare,

un ha. teren extravilan în România s-ar vinde cu 190.000 euro, adică 19 euro/ m.p.

Prima instanță a mai

apreciat că valoarea de circulație a terenului rămas în proprietatea

reclamanților nu poate reprezenta un prejudiciu, fiind evident că lucrările

executate aduc un spor de valoare datorită vecinătății autostrăzii.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții S.D. și S.M. solicitând obligarea pârâtei la

acordarea unor despăgubiri corecte pentru exproprierea terenului în suprafață

de 1.938 m.p., și despăgubiri pentru suprafețele de teren rămase în

proprietatea reclamanților de 6.425 m.p., și 1.077 m.p.

În motivarea apelului

reclamanții au arătat că, cei trei experți au aplicat în mod corect

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ținând cont de prețul cu care se

vând imobilele similare din zona M.V., stabilind corect și daunele provocate.

Au mai arătat

apelanții că, proba cu expertiză nu putea fi combătută decât printr-o altă

expertiză, instanța neavând competență în acest sens, iar în ceea ce privește

despăgubirile pentru suprafața de 1.077 m.p., în mod greșit nu au fost

acordate, având în vedere că suprafața respectivă se află în zona de protecție.

Condițiile dificile

de exploatare a terenului îl fac să fie nerentabil de exploatat, prejudiciul

având un caracter cert.

Apelanții au susținut

că terenul în litigiu a fost cumpărat la data de 28 februarie 2007, ca urmare a

încheierii unui antecontract de vânzare cu 6 luni înainte de publicarea H.G. nr.

1546/2006, astfel că în mod greșit s-a reținut că terenul a fost cumpărat din

considerente speculative.

Instanța de apel a

încuviințat proba cu o nouă expertiză tehnică și a suplimentat proba cu acte.

Prin decizia civilă nr.

255/ A din 21 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, a

respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți reținând în considerentele

hotărârii următoarele:

În privința situației

de fapt existentă în speță, a reținut că prin Hotărârea nr. 183/2009 emisă de C.N.A.D.R.

- Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 s-a dispus acordarea de despăgubiri

în cuantum de 88.250,71 lei.

Expertiza efectuată

în fața primei instanțe a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de

152.285 lei echivalentul sumei de 36.822 euro, iar pentru lotul în suprafață de

1.077 m.p., s-au propus despăgubiri în cuantum de 84.629 lei, echivalentul a

20.463 euro.

În ceea ce privește

valoarea terenului supus exproprierii aprecierea primei instanțe este

confirmată prin raportul de expertiză efectuat în apel.

Sub acest aspect,

Curtea a reținut că expertiza efectuată în fața primei instanțe nu a respectat

criteriile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor propuse

pentru terenul expropriat s-a realizat prin metoda comparației vânzărilor,

având la bază oferte de vânzare extrase din anunțurile de publicitate

imobiliară de pe internet.

Or, sintagma „prețul

cu care se vând în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea

administrativ - teritorială” la care face referire art. 26 din Legea nr. 33/1994,

are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte

autentice de vânzare - cumpărare și nu oferte de preț extrase de la rubricile

de vânzare de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.

Expertiza dispusă în

apel a stabilit o valoare a terenului supus exproprierii la data întocmirii

raportului de expertiză în sumă de 84.474 lei (19.380 euro), adică 10 euro/ m.p.,

sumă mai mică decât cea oferită de expropriator prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor (88.250,71 lei).

Prin urmare, în

raport de expertiza efectuată în apel, Curtea a reținut că în mod corect prima

instanță a stabilit că cererea de acordare a unei despăgubiri mai mari, pentru

terenul expropriat în cauză este nefondată.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat prin expropriere, experții au stabilit pentru cele două

suprafețe de teren una de 1.077 m.p., situată în partea de est, aflată în

totalitate în zona de protecție și alta de 6.425 m.p. aflată în partea de vest,

din care doar suprafața de 1.000,92 m.p. este afectată de zona de protecție, la

suma de 35.969 euro (150.475 lei) la data exproprierii și respectiv suma de

20.779,20 euro, sumele reprezentând valoarea de circulație a celor două

terenuri.

Curtea a reținut că

potrivit art. 17 din O.G. nr. 93/1997, zonele de protecție rămân în

proprietatea și în gospodăria persoanei expropriate cărora le incumbă obligația

lor să nu aducă prejudicii drumului sau siguranței traficului.

Curtea, a mai reținut

că reclamanții au pretins cu titlu de despăgubiri suma reprezentând valoarea de

circulație a terenului aflat în zona de protecție a autostrăzii, acțiunea fiind

soluționată în limitele formulate și cu respectarea principiului

disponibilității ce guvernează procesul civil.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții S.M. și S.D. invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând faptul că instanța

nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la folosirea unei alte valori de

schimb valutar decât cea reală, dar și ignorarea completă a probatoriilor

efectuate în cauză, respectiv rapoartele de expertiză.

Cel de al treilea

motiv de recurs vizează motivarea pe care instanța de apel a dat-o respingerii

capătului de cerere vizând acordarea de despăgubiri pentru partea de teren

rămasă neexpropriată.

Sub acest aspect

recurenții - reclamanți au arătat că nu au solicitat niciodată valoarea de

înlocuire a terenului aflat în zona de protecție, ci au solicitat despăgubirile

conform dispozițiilor legale.

În raport cu cele

expuse, recurenții - reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea

hotărârilor pronunțate în cauză, omologarea raportului de expertiză efectuat la

judecata în fond și în consecință admiterea capătului de cerere vizând

cuantumul despăgubirilor incluzând și despăgubirile pentru terenul rămas în

proprietatea acestora.

Examinând decizia

recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține

următoarele considerente:

Criticile susținute

în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sunt

nefondate.

Deși, se susține de

către recurenți existența unor considerente contradictorii, în realitate

critica vizează starea de fapt reținută de instanță și cea care rezultă din

expertiza tehnică efectuată în apel.

De altfel, hotărârea

recurată este amplu motivată, cuprinzând argumentele de fapt și de drept care

au format convingerea judecătorilor, precum și cele pentru care au fost

înlăturate anumite susțineri ale recurenților.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat pentru cele două suprafețe de teren, rămase în proprietatea

recurenților, aflate în zona de protecție, în mod corect, instanța de apel a

reținut că reclamanții nu au făcut nicio dovadă referitoare la dificultățile de

exploatare a terenurilor și nu justifică acordarea de despăgubiri egale cu

valoarea de circulație a terenului în litigiu.

În speță, prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat acordarea

despăgubirilor pentru micșorarea valorii de circulație a terenului rămas în

proprietate, afectat de expropriere, acțiunea fiind soluționată cu respectarea

principiului disponibilității.

Nemulțumirea

recurenților legată de faptul că instanța de apel a ignorat probatoriile

efectuate în cauză, respectiv rapoartele de expertiză nu se poate încadra în

niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Este nefondată și

critica privind procedeul de stabilire a despăgubirilor în lei și nu în euro,

expropriatorul având obligația realizării unei despăgubiri efective care să fie

la adăpost de riscul de curs valutar.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanții -

recurenți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții S.D. și S.M. împotriva deciziei civile nr. 255/ A din

21 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013