ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 20 iunie 2011, sub nr. 49098/3/2011,

reclamanții M.I.D., A.G., A.O.M., D.D., I.C.S., P.N., A.A., I.T.A., S.A.I., L.P.,

M.C.I., T.R.F. în calitate de actori interpreți, M.Ș.F., în calitate de regizor

și SC F.F. SRL, în calitate de proprietara a studioului producător cunoscut și

sub pseudonimul A.O.M. au chemat în judecată pe pârâtele SC A.V.R. SRL și U.P.I.E.,

a Division of U.S.I. B.V., solicitând:

- să se constate

încălcarea de către pârâte a drepturilor morale de autor și conexe ale

reclamanților izvorâte din crearea dublajului filmelor de animație mai jos

descrise;

- să se dispună

încetarea acestei încălcări, prin obligarea pârâtelor să inscripționeze numelor

actorilor, al regizorului și al studioului roman producător al dublajelor pe

toate copiile, oricare ar fi forma acestora (D.V.D., B.R. etc.), copii ce conțin

varianta în limba româna a filmelor;

- să se dispună

obligarea pârâtelor, în solidar, la plata a 90.000 euro cu titlu de despăgubiri

pentru încălcarea drepturilor morale ale reclamanților;

-să se dispună

afișarea hotărârii și publicarea acesteia în mijloace de comunicare în masă (un

ziar de circulație națională), pe cheltuiala pârâtelor (în conformitate cu art.

139 alin. (1)

4

lit. d) din Legea nr. 8/1996).

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în perioadele mai 2009 și octombrie-noiembrie 2009 au

realizat pentru pârâte (prima având calitatea de Licențiat a celei de-a doua,

care este proprietara titlurilor dublate și distribuite prin D.V.D.), dublajele

în limba română a următoarelor titluri de desene animate:

Legend Reborn- Bionicle, Renașterea Legendei;

Three Musketeers - Barbie și cei trei Muschetari;

Adventures Of Clutch Powers - Lego, Aventurile Lui Clutch Powers.

Dublajele în limba

română au fost realizate în temeiul unui contract existent între SC F.F. SRL și

SC A.V.R. SRL (la acea vreme, P. România, drepturile patrimoniale izvorâte din

prestația artistică și neplătite făcând obiectul altui proces (aflat pe rolul

Curții de Arbitraj Internațional a României, datorită unei clauze compromisorii

inserate în acel contract).

Dincolo de drepturile

patrimoniale, de asemenea nesocotite, reclamanții au constatat, în urma achiziționării

de pe piața românească a titlurilor descrise mai sus, că acestea nu au primit

sub nicio formă (scrisă, vorbită), detaliile cu privire la participarea

reclamanților la crearea variantei romanești: actorii care au dublat, regizorul

dublajului și studioul producător. Astfel, aceste opere, de la care reclamanții

au pornit creând operele derivate, de asemenea, recunoscute și protejate de

Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a celor conexe (în art. 8 și 16), au

fost lansate și valorificate pe piața românească fără a arata contribuția reclamanților,

cu încălcarea drepturilor morale de autor și conexe, garantate prin

dispozițiile cuprinse în art. 10, art. 94-96 și art. 104 din Legea nr. 8/1996.

Din punctul de vedere

al reclamanților, în calitatea acestora de titulari ai unei opere derivate, născute

pe marginea operelor originale ale cărui proprietar este U.P.E., iar licențiat

și distribuitor, în acea perioadă și pentru aceste titluri, era SC A.V.R. SRL, consideră

ca drepturile lor morale au fost încălcate de către pârâte, întrucât contribuția

artistică a acestora a fost complet ignorată.

În drept, cererea de

chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 139 al Legii nr. 8/1996,

cu raportare la art. 10 lit. b) și c), art. 96 lit. a) și b), art. 104 din

aceeași lege, dar și la art. 54 din Decretul nr. 31/1954 cu privire la

încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale.

Pârâta U.P.I.E. - D.U.S.I.

BV a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare

în judecata formulate de reclamanți și obligarea reclamanților la plata

cheltuielilor de judecată.

Prioritar, pârâta a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că:

Niciunul dintre reclamanți

nu a avut și nu are niciun fel de relație contractuală cu U.P.I.E.; reclamanții

au contractat exclusiv cu SC F.F. SRL (de asemenea, reclamantă în prezenta cauză);

reclamanta SC F.F. SRL nu a avut și nu are niciun fel de relație contractuală

cu pârâta, aceasta contractând exclusiv cu SC P.R. SRL (actualmente cunoscută ca

SC A.V.R. SRL) în privința raporturilor patrimoniale dintre F.F. și A.V., U.

Studios are calitatea de terț. Cum U.S. nu este parte în contract, acesta nu-i

este opozabil (res inter alios acta).

Legea, atunci când a

dorit să permită o acțiune directă împotriva terților, a prevăzut acest lucru

în mod expres (mandat, antrepriză), situație neaplicabilă în prezenta speță;

niciunul dintre licențiații U. nu acționează în numele său, astfel încât U. nu

este răspunzătoare pentru faptele licențiaților săi; U. nu a distribuit și nu

distribuie niciun fel de titluri și nu desfășoară nicio activitate în România.

Pentru aceste

considerente, pârâta U.P.I.E., D.U.S.I. BV, a arătat că nu are calitate

procesuală pasivă în speța dedusă judecații.

În raport cu

reclamanții, actori și regizor, singura care ar putea avea calitate procesuala

pasivă în speță de față este chiar reclamanta SC F.F. SRL, societate cu care

reclamanții au contractat, față de care și-au asumat obligații și au dobândit

drepturi corelative.

Urmând aceeași logică

juridică, singura care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cererea

formulată de SC F.F. SRL este cocontractanta sa, respectiv SC A.V.R. SRL.

Pe fondul cauzei,

pârâta a arătat că între reclamanta SC F.F. SRL și SC A.V.R. SRL (cunoscută

inițial sub denumirea de P. România), a intervenit un contract având ca obiect

realizarea dublajelor în limba română pentru cele trei filme de desene animate

menționate în acțiune.

Conform clauzelor

contractuale de la art. 1, art. 4, art. 7.2 din contractul din 03 septembrie 2008,

SC F.F. își asumă angajamentul să relaționeze cu terții (actori, interpreți,

regizori), în vederea realizării obiectului contractului, pe baza unui mandat

(fără reprezentare) oferit societății în acest sens.

Convenția părților

prevede că prestatorul, respectiv SC F.F. SRL are deplină responsabilitate

privind derularea acțiunilor convenite; de asemenea, potrivit convenției în

discuție, printre obligațiile beneficiarului nu se regăsește și obligația de a

răspunde față de terți.

Contractul din 03

septembrie 2008 a fost încheiat în vederea realizării obiectului contractului

de licență intervenit între U. și A.V.

Conform clauzelor

contractului de licență, U. a cedat către A.V. dreptul de exploatare pe

teritoriul României a operelor aflate în proprietatea U. Astfel, A.V. a dobândit

dreptul de a încheia contracte cu terții (în speță, F.F.) în vederea realizării

obiectului contractului, față de care urma să se oblige și s-a obligat

personal.

Cu privire la

utilizarea dublajelor create pentru A.V., pârâta U. a făcut o serie de investigații

pentru a identifica o soluție pentru problemele sesizate de către reclamanți.

În urma acestor verificări pe care le-a efectuat cu bună-credință și fără să

reprezinte o obligație a societății, a constatat ca dublajele în limba română

nu au fost folosite niciodată de către licențiații actuali ai pârâtei, pentru că

nu au fost primite de la pârâta A.V.; în consecință, licențiații acesteia și-au

creat și utilizat propriile dublaje în limba română.

În continuare, pârâta

a învederat că, în opinia sa, nu sunt întrunite condițiile generale ale

răspunderii civile delictuale, întrucât nu a săvârșit nicio faptă ilicită și nu

a distribuit în România titlurile invocate de către reclamanți, fie ele dublate

sau nu. Pe de altă parte, nu cade în sarcina pârâtei U. să verifice dacă

licențiatul și-a îndeplinit obligațiile asumate față de terți; de asemenea, a

susținut că nici pârâta SC A.V.R. SRL nu a încălcat vreun drept al

reclamanților, astfel că nici aceasta nu poate fi considerată răspunzătoare

pentru lipsa de diligență a reclamanților.

Prin încheierea din

24 mai 2012, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei SC F.F. SRL.

Prin sentința civilă nr.

1692 din 03 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș. și a respins

acțiunea formulată de reclamanții M.Ș. și SC F.F. SRL, ca fiind formulată de

persoane lipsite de calitate procesuală activă;

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U.P.I.E. - D.U.S.I. B.V. și a

respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă;

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții M.I.D., A.G., A.O.M., D.D., I.C.S., P.N., A.A.,

I.T.A., S.A.I., L.P., M.C.I., T.R.F., în contradictoriu cu pârâta SC A.V.R. SRL,

prin administrator judiciar, Cabinet Individual de Insolvență B.F.D.;

A constatat că pârâta

SC A.V.R. SRL a încălcat drepturile morale ale reclamanților de a li se

recunoaște calitatea de artiști interpreți asupra dublajelor filmelor de

animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și

„Lego; The Adventures Of Clutch Powers”;

A dispus încetarea

acestei încălcări și obligarea pârâtei să inscripționeze numele actorilor care

au realizat dublajele în limba română pentru filmele de animație menționate, pe

toate copiile ce conțin varianta în limba română a filmelor, pe format D.V.D.

sau B.R.;

A obligat pârâta la

plata următoarelor sume: 4.000 lei către reclamanta M.I.D., 13.000 lei către

reclamanta A.G., 9.700 lei către reclamanta A.O.M., 13.700 lei către

reclamanții C.S., 4.000 lei către reclamanta D.D., 4.000 lei către reclamanta A.A.,

5.400 lei către reclamantul P.N., 5.400 lei către reclamantul I.T.A., 8.300 lei

către reclamantul L.P., 8.300 lei către reclamantul M.C.l., 4.100 lei către

reclamantul T.R.F. și 6.900 lei către reclamanta S.A.I.;

A dispus publicarea

hotărârii pe cheltuiala pârâtei într-un cotidian de largă circulație;

A obligat pârâta SC

A.V.R. SRL la 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

A obligat toți

reclamanții la 4.158 euro, în echivalent lei la data plății către pârâta U.P.I.E.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 12

noiembrie 2008 a fost încheiat între U.P.I. B.V. (U.P.I.) și SC P.R. SRL un

contract cu privire la drepturile de difuzare video pe teritoriul României și

Republicii Moldova, în perioada 01 noiembrie 2008-31 octombrie 2009, pentru

filmele de animație „Barbie and the Three Musketeers”, „Lego Adventures of

Clutch Powers” și „Bionicle: The Legend Reeborn.”

La data de 03

septembrie 2008 a fost încheiat contractul nr. 23 între SC P.R. SRL SRL în

calitate de beneficiar și SC F.F. SRL în calitate de prestator, având ca obiect

realizarea dublajelor la filmele de animație „Barbie and the Three Musketeers”,

„Lego Adventures of Clutch Powers” și „Bionicle: The Legend Reeborn.”

Între SC F.F. SRL în

calitate de cesionar și reclamanții A.A., I.C.S., D.D.; M.I.D.; I.T.A., P.N., A.G.,

A.O.M., M.C.I., S.A.I., T.R.F. și L.P. au fost încheiate în lunile septembrie

2009, martie 2010 contracte de cesiune de drepturi de autor cu privire la

serviciile de dublaj pentru „Barbie and the Three Musketeers”, „Lego Adventures

of Clutch Powers” și „Bionicle: The Legend Reeborn”.

Reclamanții, persoane

fizice, au realizat efectiv serviciile de dublaj voce pentru filmele de

animație menționate, iar aceste filme au fost difuzate în format D.V.D. pe

piață (filele 6-8, 149 și 388 vol. 1 și filele 32-35 vol. 2 dosar), „Barbie and

the Three Musketeers” făcând totodată și obiectul difuzării pe canalul M. T.V.,

fără a fi inserat pe generic sau pe coperțile D.V.D.-urilor numele

reclamanților-persoane fizice și calitatea lor de artiști interpreți cu

ajutorul cărora au fost realizate dublajele în limba română pentru aceste filme

de animație.

În ceea ce privește

cadrul procesual, prima instanță a lămurit cu prioritate problema calității

procesuale active a reclamanților artiști interpreți sau executanți și, în

particular, a problemei calității procesuale active a reclamantului M.Ș.,

excepție unită cu fondul prin încheierea din 24 mai 2012, precum și a calității

procesuale pasive a pârâtei U.S.I. B.V.

Prin prezenta

acțiune reclamanții au solicitat să se constate încălcarea drepturilor morale

de a li se recunoaște calitatea de artiști interpreți cu privire la dublajele în

limba română a filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And

The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures of Clutch Powers”, să se dispună

încetarea acestei încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin neinserarea

pe generic sau pe coperțile D.V.D.-urilor a numelor reclamanților - persoane

fizice și calitatea lor de artiști interpreți cu ajutorul cărora au fost

realizate dublajele.

Tribunalul a

constatat că reclamanții au drepturile morale recunoscute de art. 96 lit. a) și

b) din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul de a pretinde recunoașterea

paternității propriei interpretări sau execuții, dreptul de a pretinde ca

numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol și

la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, precum și dreptul recunoscut de art.

139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, acela de a solicita instanțelor de judecată

recunoașterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora și de a pretinde

acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.

În consecință, tribunalul

a apreciat că reclamanții artiști interpreți sau executanți au calitate

procesuală activă în cauză.

În ceea ce îl

privește pe reclamantul M.Ș., prima instanță a constatat însă întemeiată

excepția lipsei calității procesuale active.

Astfel, s-a reținut

că reclamantul M.Ș. și-a întemeiat acțiunea pe calitatea sa de regizor al

operelor derivate, constând în dublajele celor trei filme de animație

menționate.

Din declarațiile

martorilor audiați, tribunalul a reținut că în producția celor trei titluri, M.Ș.

avea calitatea de regizor (martora D.R.), dând indicații actorilor despre cum

să dubleze vocile personajelor în procesul de producție și alegând dublele bune

și dând indicații pentru editare și mixaj în procesul de postproducție (declarația

martorului T.S. - filele 412-413 dosar).

Prima instanță a

apreciat însă că aceste activități nu se încadrează în sfera celor reglementate

de art. 65 și art. 66 din Legea nr. 8/1996.

Astfel, potrivit art.

65 din Legea nr. 8/1996: „Regizorul sau, după caz, realizatorul operei

audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, își

asumă conducerea creării și realizării operei audiovizuale, în calitate de

autor principal”. Potrivit art. 66 din Legea nr. 8/1996 „Sunt autori ai operei

audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul,

autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special

create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație

sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte

importantă a operei. În contractul dintre producătorul și regizorul sau

realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai operei

audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea

acesteia”.

Tribunalul a reținut

și apreciat în sensul că activitatea realizată de reclamant a privit strict

realizarea dublajelor vocilor din opera originală, astfel încât aceasta nu se

încadrează în cele reglementate de art. 66 din Legea nr. 8/1996.

În consecință, a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș., care

și-a întemeiat acțiunea pe calitatea sa de regizor asupra operelor derivate,

constând în dublajele celor trei filme de animație menționate.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U.S.I. B.V. (în

continuare, U.), tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele

motive:

Astfel, s-a reținut

că reclamanții urmăresc recunoașterea dreptului lor moral de a le fi

recunoscută paternitatea propriei interpretări sau execuții prin inserarea pe

generic sau pe coperțile D.V.D.-urilor și a calității lor de artiști interpreți

pentru realizarea dublajelor.

Pentru a determina

calitatea procesuală pasivă, instanța a apreciat că mai întâi trebuie

determinat titularul obligației de a insera pe generic sau pe D.V.D.-uri numele

reclamanților, iar această obligație a fost stabilită ca revenind, în

principal, producătorului dublajului, respectiv SC P.R. SRL.

Drepturile

reclamanților de a le fi inserate numele pe generic și inscripționate pe

coperțile D.V.D.-urilor se întind doar asupra operei derivate constând în

dublajele de voce în limba română, însă, întrucât aceasta este inseparabilă de

opera originală, numele acestora se impune a se regăsi pe generic și pe D.V.D.-urile

conținând filmele de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The

Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers” în limba română.

Instanța a apreciat

că aceste drepturi pot fi realizate în contradictoriu cu pârâta SC A.V.R. SRL

(fostă SC P.R. SRL, astfel cum rezultă din extrasul eliberat de O.N.R.C.,

filele 19-22 dosar), iar nu în contradictoriu cu pârâta U.S.I. B.V., față de

care nu există un temei contractual sau delictual care să poată fi invocat.

Astfel, prima

instanță a apreciat ca fiind întemeiate apărările pârâtei U.S.I. B.V., în

sensul că reclamanții persoane fizice, actori, nu au avut niciun fel de relații

contractuale cu această pârâtă, ci au avut relații contractuale cu SC F.F. SRL,

care, la rândul său, nu a avut relații contractuale cu U.S.I. B.V., ci cu

licențiata SC P.R. SRL; că licențiata SC P.R. SRL nu a acționat în numele

pârâtei, care nu este răspunzătoare pentru faptele acesteia; că pârâta U.S.I. B.V.

nu a distribuit pe teritoriul României D.V.D.-urile conținând filmele de

animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și

„Lego; The Adventures Of Clutch Powers” în limba română.

Tribunalul a

înlăturat ca neîntemeiate susținerile reclamanților referitoare la calitatea

procesuală pasivă ex contractu, a pârâtei U.S.I. B.V.

Prin notele scrise

reclamanții au invocat faptul că în cuprinsul contractului de licență din 12

noiembrie 2008, intervenit între U. și SC P.R. SRL (filele 328-334 dosar), U.P.I.

și-a rezervat drepturile de reprezentare teatrală televizată, de vânzare a

titlurilor sau asociate altor produse, precum și toate site-urile internet,

conținut on-line, descărcare pe internet și asupra formatelor care ar putea

apărea în viitor.

În acest context, s-a

apreciat că descrierea drepturilor licențiate prin contract nu poate constitui

un temei contractual al răspunderii pârâtei U. față de reclamanți, care sunt

terți față de contractul de licență din 12 noiembrie 2008.

S-a avut în vedere că,

în cuprinsul aceluiași contract, s-a stabilit că drepturile de autor urmează să

fie suportate exclusiv de către beneficiarul licenței, respectiv de SC P.R. SRL

(fila 329 verso, parag. penultim).

De asemenea, tribunalul

a apreciat că nici celelalte clauze din contract, referitoare la beneficiile

părților, nu sunt de natură să configureze un temei contractual al răspunderii

pârâtei U. față de reclamanți.

S-a mai reținut că potrivit

clauzei contractului referitoare la proprietate (fila 330 verso, paragraf ultim

și filele 331 primul paragraf) beneficiarul licenței s-a obligat ca orice drept

de proprietate intelectuală și alte drepturi de proprietate asupra copiilor

master, copiilor master duplicate, D.L.T.-uri, subtitrări și dublaje, reclamă,

publicitate și orice alte materiale referitoare la Titluri create de sau pentru

beneficiarul licenței să fie transferate către U.P.I. printr-un contract de

cesiune de drepturi de autor.

Or, în cauză, nu s-a

făcut dovada existenței unui asemenea contract de cesiune, însă și în cazul în

care ar fi existat un astfel de contract, nu s-ar fi putut reține temeiul

contractual al răspunderii pârâtei U. față de reclamanți, în condițiile în care

reclamanții sunt terți față de acest act juridic, iar pârâta U. este terț față

de contractele încheiate de reclamanți cu SC F.F. SRL.

În ceea ce privește

celelalte aspecte referitoare la implicarea pârâtei U. în activitatea de

producere a dublajelor și în activitatea de distribuire a filmelor, atât pe canalele

T.V. cât și în format D.V.D., tribunalul a apreciat că acestea nu sunt

specifice răspunderii contractuale, ci răspunderii delictuale.

În ceea ce privește

această formă de răspundere, respectiv răspunderea civilă delictuală, prima

instanță a apreciat că nu poate fi antrenată în privința pârâtei U.S.I. B.V.,

pentru motivele arătate în cuprinsul sentinței.

Astfel, tribunalul a

constatat că nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite, cu vinovăție,

de către pârâtă.

Din probatoriul

administrat, respectiv corespondența în formă electronică dintre reprezentanții

SC P.R. SRL și reprezentanții U. (filele 200-235), precum și din depoziția

martorei D.R.M. (fostă B.R., filele 409-411), reclamanții au demonstrat că a

existat o implicare a pârâtei U. în realizarea dublajelor, constând în

urmărirea modului în care se realizau aceste dublaje, pretinderea unei selecții

pentru vocile personajelor (pentru filmul „Barbie”), solicitarea anumitor

modificări, aprobarea dublajului realizat.

De asemenea, potrivit

depoziției martorei D.R.M., de regulă, Studioul era cel care lua decizia

menționării pe generic a numelui artiștilor care realizau dublajul, iar nu SC

P.R. SRL, care transmitea însă solicitarea actorilor de dublaj de a fi

menționați pe genericul filmului.

Instanța a apreciat

că pârâta U. nu avea elemente care să-i configureze o posibilă încălcare a

drepturilor reclamanților, în condițiile în care nu s-a făcut dovada vreunei

solicitări adresate de către reclamanți sau de către SC F.F. SRL, pârâtei U. pentru

inserarea pe generic a numelor actorilor de dublaj și în condițiile în care nu

au fost suficient dovedite uzanțele acestei pârâte în domeniu, în sensul

inserării numelor actorilor de dublaj, în lipsa unor solicitări explicite în

acest sens, din partea actorilor.

Reclamanții au susținut

că în condițiile în care pârâta U. este un profesionist în acest domeniu,

aceasta cunoștea reglementările în materia dreptului de autor și a drepturilor conexe,

astfel încât nu se poate prevala de lipsa unei cereri exprese a reclamanților

pentru inserarea pe generic a numelor actorilor de dublaj.

Tribunalul a apreciat

însă ca insuficiente aceste argumente, întrucât, în cauză, nu pârâta U. era

direct interesată de realizarea dublajelor în limba română, ci SC P.R. SRL,

care dobândise prin contractul de licență dreptul de a distribui filmele

menționate pe teritoriul României și în sarcina căreia se stabilise tot prin

contract obligația de a rezolva problemele legate de drepturile de autor și

conexe. Pârâta U. nu avea elemente din care să stabilească faptul că

licențiatul său nu a respectat drepturile de autor ale actorilor care au

realizat dublajele - reclamanții din cauză.

În ceea ce privește

actele de distribuire a filmelor de animație dublate în limba română, tribunalul

a constatat că dovada distribuirii acestora pe canelele T.V. a fost făcută doar

în privința filmului „Barbie și cei Trei Muschetari”. În privința acestui film

și a celorlalte două filme în discuție a fost făcută dovada punerii lor la

dispoziția publicului prin intermediul magazinului on line M.M. (filele

339-341).

Distribuirea filmului

„Barbie și cei Trei Muschetari” pe canelele T.V., aceasta a fost făcută de

către C.C.E. S.R.O., în temeiul contractului încheiat cu licențiatorul SC P.R.

SRL. Potrivit art. 5 din acest contract, producător al operei este

licențiatorul SC P.R. SRL.

În consecință, s-a

apreciat că nu există elemente din care să rezulte că distribuirea pe canalele

T.V. a filmului „Barbie și cei Trei Muschetari” în limba română a fost

realizată de către pârâta U.S.I. BV; de asemenea, s-a reținut că nu există

probe din care să rezulte, în privința contractului din 04 noiembrie 2009,

încheiat între pârâta U.S.I. BV și N..B.C U., referitor la pachetul Barbie

2009, că acesta a avut ca obiect varianta dublată de către reclamanți.

Pe de altă parte, din

probele cauzei nu a rezultat că distribuirea filmului „Barbie și cei Trei Muschetari”

în limba română, în format D.V.D., a fost realizată de către pârâta U.S.I. BV,

simpla menționare a U. Studio pe coperta D.V.D.-urilor, ca fiind titular al

drepturilor rezervate, fiind insuficientă pentru a conduce la concluzia

menționată; potrivit legii există posibilitatea inserării mențiunii respective

față de calitatea U. de titular al drepturilor de autor asupra operei

originale.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe au au declarat apel reclamanții A.O.M., I.C.S., M.Ș.F.

și reclamanta SC F.F. SRL, fiecare dezvoltând, prin motivele de apel, critici

proprii de nelegalitate și netemeinicie.

Intimata pârâtă U.P.I.E.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate

și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Prin Decizia civilă nr.

250/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC F.F. SRL; a fost admis

apelul reclamanților A.O.M., I.C.S. și M.Ș.F.; s-a dispus anularea în parte a

sentinței apelate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea

cererii reclamantului M.Ș.F. în contradictoriu ambele pârâte, precum și a

cererii reclamanților A.O.M. și I.C.S. în contradictoriu cu pârâta U.P.I.E. - a

Division of U.S.I. BV; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide în

acest sens, analizând sentința apelată, în raport cu criticile formulate prin

motivele de apel și normele legale incidente, instanța de apel a reținut și

apreciat următoarele:

În conformitate cu

dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a reținut că a fost

învestită cu o devoluțiune parțială, respectiv cu analiza legalității

soluțiilor de a admitere a excepțiilor referitoare la calitatea procesuală

activă a apelantei-reclamante SC F.F. SRL, la calitatea procesuală activă a

apelantului-reclamant M.Ș.F. și la calitatea procesuală pasivă a

intimatei-pârâte U.P.I.E. - a division of U. Studios Internațional B.V.

Prin neapelare de

către pârâta SC A.V.R. SRL, prin administrator judiciar C.I.I. Barbu Florin

Daniel, a intrat sub puterea lucrului judecat soluția tribunalului privind admiterea

în parte a acțiunii formulate de reclamanții persoane fizice în contradictoriu

cu pârâta SC A.V.R. SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de

Insolvență B.F.D.; constatarea faptului că pârâta SC A.V.R. SRL a încălcat

drepturile morale ale reclamanților de a li se recunoaște calitatea de artiști

interpreți a dublajelor filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”,

„Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers”; obligarea

acestei pârâte de a inscripționa numele actorilor care au realizat dublajele în

limba română, pentru filmele de animație menționate, pe toate copiile ce conțin

varianta în limba română a acestora, pe format D.V.D. și B.R., obligarea aceleiași

pârâte la plata daunelor stabilite de tribunal, precum și obligațiile acestei

pârâte de publicare a hotărârii pe cheltuiala sa într-un cotidian de largă

circulație și de plată a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

către reclamanți.

Prin neapelare de

către reclamanții M.I.D., A.G., D.D., P.N., A.A., I.T.A., S.A.I., L.P., M.C.I.,

T.R.F., a intrat sub puterea lucrului judecat soluția tribunalului de

respingere a acțiunii formulate de acești reclamanți împotriva pârâtei U.P.I.E.

- D.U.S.I. B.V., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

I. Instanța de apel a

apreciat că motivul de apel formulat de apelanta-reclamantă SC F.F. SRL,

privitor la admiterea excepției lipsei sale calității procesuale active, este

nefondat.

Apelanta-reclamantă SC

F.F. SRL a criticat încheierea tribunalului din 24 mai 2012, arătând că este

rezultatul interpretării greșite a clauzelor contractuale, a aplicării greșite

a dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 8/1996, precum și că reprezintă o

pronunțare extra petita prin faptul că a constatat calitatea intimatei-pârâte SC

A.V.R. SRL de producător pentru dublajele în discuție.

Pentru a admite

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F.F., tribunalul a

reținut că, din clauzele contractului din 3 septembrie 2008, rezultă faptul că

aceasta are doar calitatea de prestator de servicii, iar pârâta SC A.V.R. SRL

pe aceea de beneficiar al serviciilor și de producător, în sensul dispozițiilor

art. 103 din Legea nr. 8/1996.

Invocând clauzele de

la pct. 4.2.1, 5.4, 14.6 din contractul din 3 septembrie 2008,

apelanta-reclamantă a susținut că prestatorul SC F.F. SRL era recunoscut ca

având drepturi de proprietate intelectuală pentru producțiile realizate în baza

contractului, drepturi ce cuprind atât componenta materială cât și componenta

morală, pe care o invocă apelanta-reclamantă în susținerea cererii de chemare

în judecată.

Curtea de apel a

enunțat regula potrivit căreia toate clauzele contractuale trebuie interpretate

unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.

Interpretarea coroborată a clauzelor întregului contract este necesară pentru

corecta calificare a actului juridic, având în vedere și principiul conform

căruia interpretarea contractului trebuie să aibă în vedere voința reală a

părților, iar nu pornind de la cuvintele în care a fost exprimat acordul.

Astfel, din

examinarea coroborată a clauzelor contractului din 3 septembrie 2008, instanța

de apel a constatat că voința reală a părților a fost în sensul că prestatorul

SC F.F. s-a angajat să execute pentru beneficiar o gamă de produse și servicii

audio-video menționate în Anexa la contract (dublaj audio „Bionicle, The Legend

Reborne” - Anexa 5, dublaj audio „Barbie And The Tree Musketeers” - Anexa 8 și

dublaj audio „Lego; The Adventures Of Clutch Powers”- Anexa 9), iar

beneficiarul s-a obligat să plătească acestuia prețul stabilit, la termenele și

modalitățile convenite.

Prin același contract,

beneficiarul SC A.V.R. SRL (fostă P.) a acordat prestatorului un mandat de

reprezentare a sa, în relațiile cu terții pe care prestatorul urma să-i

angajeze în scopul realizării dublajelor audio-video, exclusiv în vederea

realizării obiectului acestui contract.

De asemenea, instanța

de apel a constatat că dispozițiile legale incidente în cauză pentru deslușirea

calității apelantei-reclamante SC F.F. de producător al operelor derivate

aparținând categoriei operelor audiovizuale sunt cele cuprinse în cap. 8 al

Părții a II-a (Dispoziții speciale), care reglementează regimul juridic al

operelor cinematografice și alte opere audiovizuale.

Astfel, potrivit art.

65 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, producătorul unei opere audiovizuale este

persoana fizică sau juridică ce își asumă responsabilitatea producerii operei

și, în această calitate, organizează realizarea operei și furnizează mijloacele

necesare tehnice și financiare.

Prin urmare, în

analiza acestui motiv de apel, instanța de apel a verificat întrunirea

condițiilor legale necesare pentru ca apelanta-reclamantă SC F.F. să aibă

calitatea de producător al operelor derivate în cauză, prin raportare la

clauzele contractului din 3 septembrie 2008, respectiv:

responsabilitatea producerii dublajelor;

realizarea acestor opere;

mijloacele tehnice și financiare pentru realizarea acestor opere.

S-a apreciat că din

probele administrate în cauză a rezultat că între intimatele-pârâte U.P.I.E. (U.P.I.E.)

și SC A.V.R. SRL (fostă P.) la data de 12 noiembrie 2008 s-a încheiat un

contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor pe care U.P.I.E. le

deține asupra celor trei titluri ce fac obiectul prezentei cauze.

Conform clauzelor

acestui contract de cesiune, U.P.I.E. a cedat SC A.V.R. SRL dreptul de

exploatare pe teritoriului României, a operelor originale (preexistente)

„Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego, The

Adventures Of Clutch Powers”, proprietatea U., sub forma dreptului de difuzare

Video pentru acasă, respectiv: Comercializare D.V.D., închiriere D.V.D. și comercializare

B.R., rezervându-și în mod expres drepturile de valorificare a operelor în

formele reprezentare teatrală, televizată, de vânzare la chioșcuri și pe

site-urile de internet, on line.

În ceea ce privește

dreptul de a autoriza dublarea operelor originare, contractul de cesiune

prevede că „beneficiarul licenței se obligă prin prezenta ca orice drept de

proprietate intelectuală și alte drepturi de proprietate asupra copiilor

master, copii master duplicate, D.L.T.-uri, subtitrări și dublaje, reclamă, publicitate

și orice materiale referitoare la Titluri create de sau pentru beneficiarul

Licenței (subl. inst.) în conformitate cu prezentul contract să fie transferat

către U.P.I. printr-un contract de cesiune de drepturi de autor prezente și

viitoare, din momentul creării acestora”.

Prin întâmpinarea

formulată în primă instanță, intimata-pârâtă U.P.I.E. a arătat că acest

contract din 3 septembrie 2008 dintre prestatorul SC F.F. și beneficiara SC

A.V.R. SRL „a fost încheiat în vederea realizării obiectului contractului de

licență intervenit între U. și SC A.V. SRL”. Prin urmare, însăși

intimata-pârâtă U.P.I.E. a recunoscut că a autorizat intimata-pârâtă SC A.V.

SRL să realizeze dublajele filmelor de animație în limba română, scop în care

SC A.V. SRL a dobândit dreptul de a încheia contracte cu terții.

Contrar celor

susținute de apelanta-reclamantă SC F.F., intimata-pârâtă SC A.V. SRL este cea

care și-a asumat, prin încheierea contractului de cesiune cu titularul

dreptului de autor asupra operelor originare, responsabilitatea producerii

operelor derivate constând în filmele de animație dublate în limba română, iar

în această calitate, a organizat realizarea operei, prin încheierea

contractului de prestări servicii audio-video de dublaj cu SC F.F. și prin

mandatarea acesteia de a angaja actori, interpreți, regizor în scopul

realizării obiectului contractului.

Nu

apelanta-reclamantă SC F.F. a furnizat mijloacele tehnice și financiare

necesare pentru realizarea obiectului contractului, ci beneficiara SC A.V.R.

SRL, așa cum reiese din art. 3 și art. 4.2 din contractul din 3 septembrie 2008

și din răspunsul apelantei-reclamante SC F.F. la întrebarea nr. 1 adresată prin

interogatoriul formulat de pârâta U. („dublajul a fost realizat la inițiativa

contractuală a A.V.R., dar coordonarea s-a făcut de către A.V.R. și U. sau

reprezentanții acesteia”). Faptul că SC F.F. SRL, deține studioul de

înregistrare, că a angajat un regizor împreună cu care a făcut propuneri de

distribuție, a pus la dispoziție tehnicieni și echipamente specifice, a

organizat și supervizat înregistrarea efectivă a vocilor, reprezintă o formă de

realizare a obiectului contractului de prestări servicii, pentru care a fost

plătită, aceste activități fiind realizate de apelanta-reclamantă în numele și

pentru SC A.V. SRL în realizarea obiectului contractului și în executarea

mandatului primit de la aceasta.

Instanța de apel a

apreciat că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia tribunalul a dat

mai mult decât s-a cerut prin faptul că a stabilit calitatea de producător în

favoarea pârâtei SC A.V. SRL, deoarece, în acest fel, prima instanță a răspuns

argumentelor reclamantei legate de calificarea naturii juridice a contractului

încheiat între reclamanta F.F. și pârâta SC A.V. SRL și a stabilit situația de fapt

la care urma să aplice norma juridică incidentă.

Prin urmare, instanța

de apel a reținut că tribunalul a stabilit în mod corect natura juridică a

contractului din 3 septembrie 2008 ca fiind aceea a unui contract de prestări

servicii audio-video de dublaj, precum și că a făcut o corectă aplicare a

legii, stabilind calitatea de producător al operelor derivate, constând în

filmele de animație dublate în limba română, în persoana intimatei-pârâte SC

A.V.R. SRL, și calitatea apelantei-reclamante F.F. de prestator de servicii.

Curtea de apel a

constatat că există contradicție între susținerea apelantei-reclamante în

sensul că este producător și pretenția sa de înscriere pe suportul

înregistrării și/sau pe ambalaj a numelui său, de vreme ce producătorul putea el

însuși să-și înscrie numele, în virtutea dispozițiilor art. 106

2

din

Legea nr. 8/1996.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea s-a

respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SC F.F. SRL și va păstra

sentința în privința dispoziției de respingere a cererii formulată de

reclamanta SC F.F. SRL pentru lipsa calității procesuale active.

II. Motivul de apel

referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantului M.Ș.F., s-a apreciat a fi întemeiat.

Astfel, instanța de

apel a constatat că deși a reținut în mod corect situația de fapt, tribunalul a

făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în soluționarea

chestiunii privind stabilirea calității de regizor a reclamantului, de autor

principal al operelor derivate constând în dublajele celor trei filme de

animație.

Având în vedere

obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul M.Ș.F. a

solicitat a i se recunoaște drepturile sale de autor, în calitate de regizor al

dublajului filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The

Three Musketeers” și „Lego, The Adventures Of Clutch Powers”, drepturi

reglementate de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996, precum și repararea

prejudiciului produs acestuia prin încălcarea de către intimatele-pârâte a

drepturilor morale de autor asupra operelor derivate astfel create, instanța de

apel a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 8, 16, 65-69 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit art. 65 din

lege, regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana

fizică care, în contractul cu producătorul, își asumă conducerea creării și

realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.

Încadrarea operelor

în litigiu, constând în realizarea filmelor de animație dublate în limba

română, ca fiind opere derivate nu reprezintă o chestiune litigioasă în cauză;

dimpotrivă, intimata-pârâtă U.P.I.E. se referă la dublajele operelor originare

ca fiind opere derivate, inclusiv prin întâmpinarea formulată în fața instanței

de apel.

Curtea de apel a

constatat că tranșarea asupra excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantului M.Ș.F. depinde de întrunirea, în raport de situația de fapt din

dosar, a condițiilor prevăzute lege, respectiv:

să fi fost autorizată de titularul dreptului de autor asupra operelor

originare, în înțelesul art. 8 rap. la art. 13 lit. i) din Lege;

desfășurată de apelantul-reclamant în crearea operelor derivate în litigiu să

reprezinte operă de creație intelectuală (activitatea creatoare) în înțelesul art.

16 rap. la art. 65 alin. (1) din lege;

opera derivată să fie finită, în înțelesul art. 69 rap. la art. 67 din lege.

Prin niciuna din

apărările formulate de-a lungul procesului, intimata-pârâtă U.P.I.E. nu a

contestat faptul că a autorizat efectuarea dublajului în limba română a celor

trei filme de animație, dimpotrivă, prin întâmpinarea formulată în fața primei

instanțe a afirmat faptul că prestatorul F.F. a realizat dublajele în limba

română în baza mandatului dat acestuia de producătorul A.V., care, la rândul

său, avea calitatea de licențiat al U.P.I.E. în legătură cu dreptul de

comercializare a filmelor de animație sub forma difuzării video pentru acasă,

comercializare D.V.D. și B.R. și închiriere D.V.D. Textual, intimata-pârâtă U.P.I.E.

a afirmat: „contractul din 3 septembrie 2008 a fost încheiat în vederea

realizării obiectului contractului de licență intervenit între U. și A.V.”

În consecință,

instanța de apel a considerat că prima cerință legală dintre cele enunțate,

este îndeplinită.

Esența litigiului de

față, însă, o constituie cea de-a doua condiție, anume aceea ca autorul operei

derivate să aibă o contribuție creatoare proprie, să confere operei pe care o

creează amprenta propriei sale personalități.

S-a apreciat că

acesta este sensul apărărilor formulate de intimata-pârâtă U.P.I.E., prin care

a negat contribuția adusă de reclamantul M.Ș.F. la crearea operelor derivate,

afirmând că acesta nu a făcut o muncă de creație, ci doar de execuție,

respectiv că a îndeplinit unele indicații primite de la angajator și de la

producătorul dublajelor SC A.V.R. SRL, că doar a executat un scenariu

prestabilit, în care deja erau menționate indicațiile de genul vesel/trist etc.

Instanța de apel a

reținut că, într-adevăr, opera derivată este protejată numai dacă este o

creație intelectuală, iar acest fapt presupune că este originală. Însă,

totodată, în doctrina de specialitate s-a subliniat faptul că, în cazul

operelor derivate, condiția originalității nu se cere a fi îndeplinită în mod

absolut, decât atunci când dependența ei față de opera preexistentă este foarte

redusă.

Or, în cauza de față,

dependența față de operele originare, preexistente, este mare, deoarece

realizatorul trebuia să respecte întocmai traducerea în limba română a

dialogului personajelor celor trei filme de animație.

În acest context, s-a

considerat că trebuie acceptat faptul că, originalitatea în cazul dublajului

prezintă anumite caracteristici, o astfel de operă putând fi originală numai

prin expresie (spre deosebire de adaptare, care este operă originală atât în

ceea ce privește expresia, cât și compoziția). Dimpotrivă, regizorul dublajului

trebuie să respecte întocmai compoziția operei originare, altfel ar încălca

dreptul autorului operei originare la inviolabilitatea acesteia.

Din probele

administrate în cauză a reieșit că SC A.V.R. SRL a transmis scenariile traduse

în limba română către apelanta-reclamantă F.F. și ulterior către regizor

(răspunsul la întrebarea nr. 2 adresată de intimata-pârâtă U.P.I.E. - fila 248

dosar fond), scenariul fiind pus la dispoziție producătorului de către U., după

cum reiese din corespondența electronică dintre reprezentanții U. și

reprezentanții P. conform căreia toate materialele de care avea nevoie

producătorul pentru dublajul și producția locală a titlurilor „Bionicle, The

Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego, The Adventures Of

Clutch Powers” au fost furnizate de U., prin transmiterea fișierelor prin Digidelivery.

Din declarația

martorei D.R.M., care a avut calitatea de director de producție la P. România,

s-a reținut că producătorul P. (intimata-pârâtă SC A.V.R. SRL) primea de la U.

lista de dialoguri în limba engleză, care era tradusă în limba română, indicațiile

tehnice privind sincronizarea dublajului cu imaginile și formatul audio (stereo

și digital), materialul video cuprinzând filmul, precum și indicațiile tehnice

privind momentul când trebuia să înceapă și când trebuia să se termine fraza.

Producătorul P. trimitea dublajele pe un C.D. către U., iar aceștia le

suprapuneau filmului și trimiteau producătorului un disc-test pentru a-l

verifica și aproba, în vederea distribuirii pe teritoriul României.

După cum rezultă din

probele administrate în cauză, libertatea de creație lăsată regizorului de

dublaj era destul de redusă, scopul urmărit de toate părțile implicate în

producția locală a celor trei filme de animație dublate în limba română

fiind acela de a respecta drepturile intimatei-pârâte U. în calitate de titular

al dreptului de autor asupra operelor originare și de a se asigura

compatibilitatea operei derivate cu opera originară, fapt ce a presupus

urmărirea cu strictețe a scenariului dialogurilor pus la dispoziția producătorului

român de către U.

Ca situație de fapt,

s-a reținut că reclamantul M.Ș.F. dădea indicații actorilor cum să dubleze

vocile personajelor în procesul de producție (activități regizorale

pre-producție), le cerea actorilor să realizeze dublajele într-un anume fel, de

ex. cu voce mai gravă sau mai subțire, modificată, dispunea efectuarea unor noi

duble, alegea dublele bune, dădea indicații pentru editare și mixaj în procesul

de post-producție, conform răspunsurilor la interogatoriile administrate

actorilor interpreți (filele 309, 311, 313, 316 și 320 și declarației

martorului T.S. (fila 412 dosar fond, vol. I).

Având în vedere

situația de fapt stabilită prin probele administrate în cauză, instanța de apel

a considerat că prin activitatea sa, reclamantul M.Ș.F. și-a adus o contribuție

creatoare proprie, conferind operelor derivate astfel create amprenta propriei

sale personalități, asumându-și conducerea creării și realizării operelor

derivate în litigiu, în calitate de autor principal.

Instanța de apel a

reținut a fi îndeplinită și cea de-a treia condiție, operele derivate fiind

finite, în sensul art. 67 alin. (2) din Lege, întrucât versiunea definitivă a

fost stabilită de comun acord între autorul principal și producător, dovadă în

acest sens fiind și faptul că D.V.D.-urile cuprinzând dublajul titlurilor în

litigiu în limba română, astfel cum a fost realizat de apelantul-reclamant, au

fost puse în vânzare și distribuite pe piața din România de intimata-pârâtă SC

A.V. SRL, care a și inscripționat pe coperte „Distribuit de P. România.”

Instanța de apel a

înlăturat apărarea intimatei-pârâte U.P.I.E. conform căreia apelantului-reclamant

nu i se poate recunoaște calitatea de regizor deoarece nu există un contract

încheiat între acesta și producător, așa cum prevede art. 65 alin. (3) din

lege, deoarece un asemenea contract a fost încheiat între apelantul-reclamant M.Ș.F.

și SC F.F., care a acționat în calitate de mandatar al producătorului A.V., SC F.F.

SRL fiind împuternicit în mod expres de producător să încheie contracte cu

terții în vederea realizării obiectului contractului (art. 1 din contractul din

3 septembrie 2008, art. 1 din contractul de colaborare din 21 aprilie 2009).

În consecință, curtea

de apel a considerat că apelantul-reclamant M.Ș.F. a dobândit, în calitate de

autor principal - regizor al operelor derivate aparținând categoriei operelor

audio-vizuale, un drept distinct și complet asupra operei sale, cu toate

prerogativele (patrimoniale și) morale ale unui autor; deci și dreptul de a-și

afirma calitatea de autor și de a cere ca numele său să fie menționat pe operă,

bineînțeles pentru partea din operă pe care a creat-o, regie dublaj, precum și

dreptul la nume, motiv pentru care s-a constatat că acesta are calitate

procesuală activă în cauză.

III. De asemenea, s-a

apreciat a fi întemeiat și motivul de apel referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a intimatei-pârâte U.P.I.E. - a Division Of U. S.I.

B.V.

Prin cererea de

chemare în judecată, apelanții-reclamanți A.O.M. și I.C.S., în calitate de

artiști interpreți, și apelantul-reclamant M.Ș.F., în calitate de regizor, au

solicitat recunoașterea drepturilor morale de autor și conexe, izvorâte din

crearea dublajelor celor trei filme de animație, prevăzute de art. 10 lit. b)

și c) și art. 96 lit. b) și c) din Lege.

Dreptul de a pretinde

recunoașterea calității de autor principal al operelor derivate (pentru

regizor) și recunoașterea paternității propriilor interpretări sau execuții

(pentru actorii A.O.M. și I.C.S.), precum și dreptul de a decide sub ce nume va

fi adusă opera derivată la cunoștința publică (pentru regizor) și de a pretinde

ca numele lor să fie indicat la fiecare utilizare a înregistrării operei

derivate (pentru actorii A.O.M. și I.C.S.) presupun faptul că opera derivată

audiovizuală a fost fixată, pe orice tip de suport, motiv pentru instanța de

apel a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b) și c), ale art.

96 lit. b) și c) și ale art. 106

2

din Lege, potrivit cărora: „În

cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul

este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și

alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe

lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau executant, titlurile

operelor, anul primei publicări și marca de comerț.”

În componența

raportului juridic obligațional dedus judecății intră dreptul

apelanților-reclamanți la recunoașterea paternității operei și dreptul la nume,

cât și obligația celor două intimate-pârâte de a le recunoaște și respecta aceste

drepturi nepatrimoniale.

S-a înlăturat ca

nefondată apărarea pârâtei conform căreia era necesar ca apelanții-reclamanți

să creară în mod expres înscrierea numelor lor pe copertele D.V.D.-urilor,

deoarece recunoașterea dreptului la paternitatea operei și a dreptului la nume

își are izvorul în lege, nefiind o simplă facultate lăsată la latitudinea

producătorului și, în speța de față, a titularului dreptului de autor asupra

operelor originare.

Prin urmare, obligat

în raportul juridic obligațional dedus judecății este producătorul

înregistrării audiovizuale a operei derivate, în speță intimata-pârâtă SC

A.V.R. SRL, în cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări

audiovizuale, fapt reținut, de altfel, de prima instanță de fond, care a

obligat pe pârâta SC A.V.R. SRL să inscripționeze numele actorilor care au

realizat dublajele în limba română pentru filmele de animație „Bionicle, The

Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of

Clutch Powers” pe toate copiile ce conțin varianta în limba română a filmelor

menționate, pe format D.V.D. sau B.R., soluția nefiind apelată de pârâta SC

A.V.R. SRL.

Operele derivate

constând în cele trei filme de animație dublate în limba română au fost fixate,

în format D.V.D. și B.R., și apoi reproduse și distribuite pe teritoriul

României, atât sub forma distribuirii video pentru acasă (vânzare și închiriere

D.V.D., comercializare B.R.), cât și sub forma punerii în vânzare on-line și

difuzare t