ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2016

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 20 iunie 2011, sub nr. 49098/3/2011, reclamanții M.I.D., A.G., A.O.M., D.D., I.C.S., P.N., A.A., I.T.A., S.A.I., L.P., M.C.I., T.R.F. în calitate de actori interpreți, M.Ș.F., în calitate de regizor și SC F.F. SRL, în calitate de proprietara a studioului producător cunoscut și sub pseudonimul A.O.M. au chemat în judecată pe pârâtele SC A.V.R. SRL și U.P.I.E., a Division of U.S.I. B.V., solicitând: - să se constate încălcarea de către pârâte a drepturilor morale de autor și conexe ale reclamanților izvorâte din crearea dublajului filmelor de animație mai jos descrise; - să se dispună încetarea acestei încălcări, prin obligarea pârâtelor să inscripționeze numelor actorilor, al regizorului și al studioului roman producător al dublajelor pe toate copiile, oricare ar fi forma acestora (D.V.D., B.R.

etc.), copii ce conțin varianta în limba româna a filmelor; - să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata a 90.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor morale ale reclamanților; -să se dispună afișarea hotărârii și publicarea acesteia în mijloace de comunicare în masă (un ziar de circulație națională), pe cheltuiala pârâtelor (în conformitate cu art. 139 alin. (1) 4 lit. d) din Legea nr. 8/1996). În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în perioadele mai 2009 și octombrie-noiembrie 2009 au realizat pentru pârâte (prima având calitatea de Licențiat a celei de-a doua, care este proprietara titlurilor dublate și distribuite prin D.V.D.), dublajele în limba română a următoarelor titluri de desene animate: 1. Bionicle, The Legend Reborn- Bionicle, Renașterea Legendei; 2. Barbie And The Three Musketeers - Barbie și cei trei Muschetari; 3. Lego: The Adventures Of Clutch Powers - Lego, Aventurile Lui Clutch Powers.

Dublajele în limba română au fost realizate în temeiul unui contract existent între SC F.F. SRL și SC A.V.R. SRL (la acea vreme, P. România, drepturile patrimoniale izvorâte din prestația artistică și neplătite făcând obiectul altui proces (aflat pe rolul Curții de Arbitraj Internațional a României, datorită unei clauze compromisorii inserate în acel contract). Dincolo de drepturile patrimoniale, de asemenea nesocotite, reclamanții au constatat, în urma achiziționării de pe piața românească a titlurilor descrise mai sus, că acestea nu au primit sub nicio formă (scrisă, vorbită), detaliile cu privire la participarea reclamanților la crearea variantei romanești: actorii care au dublat, regizorul dublajului și studioul producător.

Astfel, aceste opere, de la care reclamanții au pornit creând operele derivate, de asemenea, recunoscute și protejate de Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a celor conexe (în art. 8 și 16), au fost lansate și valorificate pe piața românească fără a arata contribuția reclamanților, cu încălcarea drepturilor morale de autor și conexe, garantate prin dispozițiile cuprinse în art. 10, art. 94-96 și art. 104 din Legea nr. 8/1996. Din punctul de vedere al reclamanților, în calitatea acestora de titulari ai unei opere derivate, născute pe marginea operelor originale ale cărui proprietar este U.P.E., iar licențiat și distribuitor, în acea perioadă și pentru aceste titluri, era SC A.V.R. SRL, consideră ca drepturile lor morale au fost încălcate de către pârâte, întrucât contribuția artistică a acestora a fost complet ignorată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 139 al Legii nr. 8/1996, cu raportare la art. 10 lit. b) și c), art. 96 lit. a) și b), art. 104 din aceeași lege, dar și la art. 54 din Decretul nr. 31/1954 cu privire la încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale. Pârâta U.P.I.E. - D.U.S.I. BV a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulate de reclamanți și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Prioritar, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că: Niciunul dintre reclamanți nu a avut și nu are niciun fel de relație contractuală cu U.P.I.E.; reclamanții au contractat exclusiv cu SC F.F.

SRL (de asemenea, reclamantă în prezenta cauză); reclamanta SC F.F. SRL nu a avut și nu are niciun fel de relație contractuală cu pârâta, aceasta contractând exclusiv cu SC P.R. SRL (actualmente cunoscută ca SC A.V.R. SRL) în privința raporturilor patrimoniale dintre F.F. și A.V., U. Studios are calitatea de terț. Cum U.S. nu este parte în contract, acesta nu-i este opozabil (res inter alios acta). Legea, atunci când a dorit să permită o acțiune directă împotriva terților, a prevăzut acest lucru în mod expres (mandat, antrepriză), situație neaplicabilă în prezenta speță; niciunul dintre licențiații U. nu acționează în numele său, astfel încât U. nu este răspunzătoare pentru faptele licențiaților săi; U. nu a distribuit și nu distribuie niciun fel de titluri și nu desfășoară nicio activitate în România.

Pentru aceste considerente, pârâta U.P.I.E., D.U.S.I. BV, a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecații. În raport cu reclamanții, actori și regizor, singura care ar putea avea calitate procesuala pasivă în speță de față este chiar reclamanta SC F.F. SRL, societate cu care reclamanții au contractat, față de care și-au asumat obligații și au dobândit drepturi corelative. Urmând aceeași logică juridică, singura care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cererea formulată de SC F.F. SRL este cocontractanta sa, respectiv SC A.V.R. SRL. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că între reclamanta SC F.F. SRL și SC A.V.R. SRL (cunoscută inițial sub denumirea de P. România), a intervenit un contract având ca obiect realizarea dublajelor în limba română pentru cele trei filme de desene animate menționate în acțiune.

Conform clauzelor contractuale de la art. 1, art. 4, art. 7.2 din contractul din 03 septembrie 2008, SC F.F. își asumă angajamentul să relaționeze cu terții (actori, interpreți, regizori), în vederea realizării obiectului contractului, pe baza unui mandat (fără reprezentare) oferit societății în acest sens. Convenția părților prevede că prestatorul, respectiv SC F.F. SRL are deplină responsabilitate privind derularea acțiunilor convenite; de asemenea, potrivit convenției în discuție, printre obligațiile beneficiarului nu se regăsește și obligația de a răspunde față de terți. Contractul din 03 septembrie 2008 a fost încheiat în vederea realizării obiectului contractului de licență intervenit între U. și A.V.

Conform clauzelor contractului de licență, U. a cedat către A.V. dreptul de exploatare pe teritoriul României a operelor aflate în proprietatea U. Astfel, A.V. a dobândit dreptul de a încheia contracte cu terții (în speță, F.F.) în vederea realizării obiectului contractului, față de care urma să se oblige și s-a obligat personal. Cu privire la utilizarea dublajelor create pentru A.V., pârâta U. a făcut o serie de investigații pentru a identifica o soluție pentru problemele sesizate de către reclamanți. În urma acestor verificări pe care le-a efectuat cu bună-credință și fără să reprezinte o obligație a societății, a constatat ca dublajele în limba română nu au fost folosite niciodată de către licențiații actuali ai pârâtei, pentru că nu au fost primite de la pârâta A.V.; în consecință, licențiații acesteia și-au creat și utilizat propriile dublaje în limba română.

În continuare, pârâta a învederat că, în opinia sa, nu sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrucât nu a săvârșit nicio faptă ilicită și nu a distribuit în România titlurile invocate de către reclamanți, fie ele dublate sau nu. Pe de altă parte, nu cade în sarcina pârâtei U. să verifice dacă licențiatul și-a îndeplinit obligațiile asumate față de terți; de asemenea, a susținut că nici pârâta SC A.V.R. SRL nu a încălcat vreun drept al reclamanților, astfel că nici aceasta nu poate fi considerată răspunzătoare pentru lipsa de diligență a reclamanților. Prin încheierea din 24 mai 2012, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC F.F.

SRL. Prin sentința civilă nr. 1692 din 03 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș. și a respins acțiunea formulată de reclamanții M.Ș. și SC F.F. SRL, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă; A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U.P.I.E. - D.U.S.I. B.V. și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.I.D., A.G., A.O.M., D.D., I.C.S., P.N., A.A., I.T.A., S.A.I., L.P., M.C.I., T.R.F., în contradictoriu cu pârâta SC A.V.R. SRL, prin administrator judiciar, Cabinet Individual de Insolvență B.F.D.; A constatat că pârâta SC A.V.R.

SRL a încălcat drepturile morale ale reclamanților de a li se recunoaște calitatea de artiști interpreți asupra dublajelor filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers”; A dispus încetarea acestei încălcări și obligarea pârâtei să inscripționeze numele actorilor care au realizat dublajele în limba română pentru filmele de animație menționate, pe toate copiile ce conțin varianta în limba română a filmelor, pe format D.V.D. sau B.R.; A obligat pârâta la plata următoarelor sume: 4.000 lei către reclamanta M.I.D., 13.000 lei către reclamanta A.G., 9.700 lei către reclamanta A.O.M., 13.700 lei către reclamanții C.S., 4.000 lei către reclamanta D.D., 4.000 lei către reclamanta A.A., 5.400 lei către reclamantul P.N., 5.400 lei către reclamantul I.T.A., 8.300 lei către reclamantul L.P., 8.300 lei către reclamantul M.C.l., 4.100 lei către reclamantul T.R.F.

și 6.900 lei către reclamanta S.A.I.; A dispus publicarea hotărârii pe cheltuiala pârâtei într-un cotidian de largă circulație; A obligat pârâta SC A.V.R. SRL la 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. A obligat toți reclamanții la 4.158 euro, în echivalent lei la data plății către pârâta U.P.I.E. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: La data de 12 noiembrie 2008 a fost încheiat între U.P.I. B.V. (U.P.I.) și SC P.R. SRL un contract cu privire la drepturile de difuzare video pe teritoriul României și Republicii Moldova, în perioada 01 noiembrie 2008-31 octombrie 2009, pentru filmele de animație „Barbie and the Three Musketeers”, „Lego Adventures of Clutch Powers” și „Bionicle: The Legend Reeborn.” La data de 03 septembrie 2008 a fost încheiat contractul nr. 23 între SC P.R.

SRL SRL în calitate de beneficiar și SC F.F. SRL în calitate de prestator, având ca obiect realizarea dublajelor la filmele de animație „Barbie and the Three Musketeers”, „Lego Adventures of Clutch Powers” și „Bionicle: The Legend Reeborn.” Între SC F.F. SRL în calitate de cesionar și reclamanții A.A., I.C.S., D.D.; M.I.D.; I.T.A., P.N., A.G., A.O.M., M.C.I., S.A.I., T.R.F. și L.P. au fost încheiate în lunile septembrie 2009, martie 2010 contracte de cesiune de drepturi de autor cu privire la serviciile de dublaj pentru „Barbie and the Three Musketeers”, „Lego Adventures of Clutch Powers” și „Bionicle: The Legend Reeborn”. Reclamanții, persoane fizice, au realizat efectiv serviciile de dublaj voce pentru filmele de animație menționate, iar aceste filme au fost difuzate în format D.V.D.

pe piață (filele 6-8, 149 și 388 vol. 1 și filele 32-35 vol. 2 dosar), „Barbie and the Three Musketeers” făcând totodată și obiectul difuzării pe canalul M. T.V., fără a fi inserat pe generic sau pe coperțile D.V.D.-urilor numele reclamanților-persoane fizice și calitatea lor de artiști interpreți cu ajutorul cărora au fost realizate dublajele în limba română pentru aceste filme de animație. În ceea ce privește cadrul procesual, prima instanță a lămurit cu prioritate problema calității procesuale active a reclamanților artiști interpreți sau executanți și, în particular, a problemei calității procesuale active a reclamantului M.Ș., excepție unită cu fondul prin încheierea din 24 mai 2012, precum și a calității procesuale pasive a pârâtei U.S.I.

B.V. Prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat să se constate încălcarea drepturilor morale de a li se recunoaște calitatea de artiști interpreți cu privire la dublajele în limba română a filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures of Clutch Powers”, să se dispună încetarea acestei încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin neinserarea pe generic sau pe coperțile D.V.D.-urilor a numelor reclamanților - persoane fizice și calitatea lor de artiști interpreți cu ajutorul cărora au fost realizate dublajele.

Tribunalul a constatat că reclamanții au drepturile morale recunoscute de art. 96 lit. a) și b) din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții, dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, precum și dreptul recunoscut de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, acela de a solicita instanțelor de judecată recunoașterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora și de a pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. În consecință, tribunalul a apreciat că reclamanții artiști interpreți sau executanți au calitate procesuală activă în cauză.

În ceea ce îl privește pe reclamantul M.Ș., prima instanță a constatat însă întemeiată excepția lipsei calității procesuale active. Astfel, s-a reținut că reclamantul M.Ș. și-a întemeiat acțiunea pe calitatea sa de regizor al operelor derivate, constând în dublajele celor trei filme de animație menționate. Din declarațiile martorilor audiați, tribunalul a reținut că în producția celor trei titluri, M.Ș. avea calitatea de regizor (martora D.R.), dând indicații actorilor despre cum să dubleze vocile personajelor în procesul de producție și alegând dublele bune și dând indicații pentru editare și mixaj în procesul de postproducție (declarația martorului T.S. - filele 412-413 dosar). Prima instanță a apreciat însă că aceste activități nu se încadrează în sfera celor reglementate de art. 65 și art. 66 din Legea nr. 8/1996.

Astfel, potrivit art. 65 din Legea nr. 8/1996: „Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, își asumă conducerea creării și realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal”. Potrivit art. 66 din Legea nr. 8/1996 „Sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul și regizorul sau realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia”.

Tribunalul a reținut și apreciat în sensul că activitatea realizată de reclamant a privit strict realizarea dublajelor vocilor din opera originală, astfel încât aceasta nu se încadrează în cele reglementate de art. 66 din Legea nr. 8/1996. În consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș., care și-a întemeiat acțiunea pe calitatea sa de regizor asupra operelor derivate, constând în dublajele celor trei filme de animație menționate. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U.S.I. B.V. (în continuare, U.), tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele motive: Astfel, s-a reținut că reclamanții urmăresc recunoașterea dreptului lor moral de a le fi recunoscută paternitatea propriei interpretări sau execuții prin inserarea pe generic sau pe coperțile D.V.D.-urilor și a calității lor de artiști interpreți pentru realizarea dublajelor.

Pentru a determina calitatea procesuală pasivă, instanța a apreciat că mai întâi trebuie determinat titularul obligației de a insera pe generic sau pe D.V.D.-uri numele reclamanților, iar această obligație a fost stabilită ca revenind, în principal, producătorului dublajului, respectiv SC P.R. SRL. Drepturile reclamanților de a le fi inserate numele pe generic și inscripționate pe coperțile D.V.D.-urilor se întind doar asupra operei derivate constând în dublajele de voce în limba română, însă, întrucât aceasta este inseparabilă de opera originală, numele acestora se impune a se regăsi pe generic și pe D.V.D.-urile conținând filmele de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers” în limba română.

Instanța a apreciat că aceste drepturi pot fi realizate în contradictoriu cu pârâta SC A.V.R. SRL (fostă SC P.R. SRL, astfel cum rezultă din extrasul eliberat de O.N.R.C., filele 19-22 dosar), iar nu în contradictoriu cu pârâta U.S.I. B.V., față de care nu există un temei contractual sau delictual care să poată fi invocat. Astfel, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiate apărările pârâtei U.S.I. B.V., în sensul că reclamanții persoane fizice, actori, nu au avut niciun fel de relații contractuale cu această pârâtă, ci au avut relații contractuale cu SC F.F. SRL, care, la rândul său, nu a avut relații contractuale cu U.S.I. B.V., ci cu licențiata SC P.R. SRL; că licențiata SC P.R. SRL nu a acționat în numele pârâtei, care nu este răspunzătoare pentru faptele acesteia; că pârâta U.S.I.

B.V. nu a distribuit pe teritoriul României D.V.D.-urile conținând filmele de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers” în limba română. Tribunalul a înlăturat ca neîntemeiate susținerile reclamanților referitoare la calitatea procesuală pasivă ex contractu, a pârâtei U.S.I. B.V. Prin notele scrise reclamanții au invocat faptul că în cuprinsul contractului de licență din 12 noiembrie 2008, intervenit între U. și SC P.R. SRL (filele 328-334 dosar), U.P.I. și-a rezervat drepturile de reprezentare teatrală televizată, de vânzare a titlurilor sau asociate altor produse, precum și toate site-urile internet, conținut on-line, descărcare pe internet și asupra formatelor care ar putea apărea în viitor.

În acest context, s-a apreciat că descrierea drepturilor licențiate prin contract nu poate constitui un temei contractual al răspunderii pârâtei U. față de reclamanți, care sunt terți față de contractul de licență din 12 noiembrie 2008. S-a avut în vedere că, în cuprinsul aceluiași contract, s-a stabilit că drepturile de autor urmează să fie suportate exclusiv de către beneficiarul licenței, respectiv de SC P.R. SRL (fila 329 verso, parag. penultim). De asemenea, tribunalul a apreciat că nici celelalte clauze din contract, referitoare la beneficiile părților, nu sunt de natură să configureze un temei contractual al răspunderii pârâtei U. față de reclamanți.

S-a mai reținut că potrivit clauzei contractului referitoare la proprietate (fila 330 verso, paragraf ultim și filele 331 primul paragraf) beneficiarul licenței s-a obligat ca orice drept de proprietate intelectuală și alte drepturi de proprietate asupra copiilor master, copiilor master duplicate, D.L.T.-uri, subtitrări și dublaje, reclamă, publicitate și orice alte materiale referitoare la Titluri create de sau pentru beneficiarul licenței să fie transferate către U.P.I. printr-un contract de cesiune de drepturi de autor. Or, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui asemenea contract de cesiune, însă și în cazul în care ar fi existat un astfel de contract, nu s-ar fi putut reține temeiul contractual al răspunderii pârâtei U. față de reclamanți, în condițiile în care reclamanții sunt terți față de acest act juridic, iar pârâta U. este terț față de contractele încheiate de reclamanți cu SC F.F.

SRL. În ceea ce privește celelalte aspecte referitoare la implicarea pârâtei U. în activitatea de producere a dublajelor și în activitatea de distribuire a filmelor, atât pe canalele T.V. cât și în format D.V.D., tribunalul a apreciat că acestea nu sunt specifice răspunderii contractuale, ci răspunderii delictuale. În ceea ce privește această formă de răspundere, respectiv răspunderea civilă delictuală, prima instanță a apreciat că nu poate fi antrenată în privința pârâtei U.S.I. B.V., pentru motivele arătate în cuprinsul sentinței. Astfel, tribunalul a constatat că nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite, cu vinovăție, de către pârâtă. Din probatoriul administrat, respectiv corespondența în formă electronică dintre reprezentanții SC P.R.

SRL și reprezentanții U. (filele 200-235), precum și din depoziția martorei D.R.M. (fostă B.R., filele 409-411), reclamanții au demonstrat că a existat o implicare a pârâtei U. în realizarea dublajelor, constând în urmărirea modului în care se realizau aceste dublaje, pretinderea unei selecții pentru vocile personajelor (pentru filmul „Barbie”), solicitarea anumitor modificări, aprobarea dublajului realizat. De asemenea, potrivit depoziției martorei D.R.M., de regulă, Studioul era cel care lua decizia menționării pe generic a numelui artiștilor care realizau dublajul, iar nu SC P.R. SRL, care transmitea însă solicitarea actorilor de dublaj de a fi menționați pe genericul filmului. Instanța a apreciat că pârâta U. nu avea elemente care să-i configureze o posibilă încălcare a drepturilor reclamanților, în condițiile în care nu s-a făcut dovada vreunei solicitări adresate de către reclamanți sau de către SC F.F.

SRL, pârâtei U. pentru inserarea pe generic a numelor actorilor de dublaj și în condițiile în care nu au fost suficient dovedite uzanțele acestei pârâte în domeniu, în sensul inserării numelor actorilor de dublaj, în lipsa unor solicitări explicite în acest sens, din partea actorilor. Reclamanții au susținut că în condițiile în care pârâta U. este un profesionist în acest domeniu, aceasta cunoștea reglementările în materia dreptului de autor și a drepturilor conexe, astfel încât nu se poate prevala de lipsa unei cereri exprese a reclamanților pentru inserarea pe generic a numelor actorilor de dublaj. Tribunalul a apreciat însă ca insuficiente aceste argumente, întrucât, în cauză, nu pârâta U. era direct interesată de realizarea dublajelor în limba română, ci SC P.R.

SRL, care dobândise prin contractul de licență dreptul de a distribui filmele menționate pe teritoriul României și în sarcina căreia se stabilise tot prin contract obligația de a rezolva problemele legate de drepturile de autor și conexe. Pârâta U. nu avea elemente din care să stabilească faptul că licențiatul său nu a respectat drepturile de autor ale actorilor care au realizat dublajele - reclamanții din cauză. În ceea ce privește actele de distribuire a filmelor de animație dublate în limba română, tribunalul a constatat că dovada distribuirii acestora pe canelele T.V. a fost făcută doar în privința filmului „Barbie și cei Trei Muschetari”. În privința acestui film și a celorlalte două filme în discuție a fost făcută dovada punerii lor la dispoziția publicului prin intermediul magazinului on line M.M.

(filele 339-341). Distribuirea filmului „Barbie și cei Trei Muschetari” pe canelele T.V., aceasta a fost făcută de către C.C.E. S.R.O., în temeiul contractului încheiat cu licențiatorul SC P.R. SRL. Potrivit art. 5 din acest contract, producător al operei este licențiatorul SC P.R. SRL. În consecință, s-a apreciat că nu există elemente din care să rezulte că distribuirea pe canalele T.V. a filmului „Barbie și cei Trei Muschetari” în limba română a fost realizată de către pârâta U.S.I. BV; de asemenea, s-a reținut că nu există probe din care să rezulte, în privința contractului din 04 noiembrie 2009, încheiat între pârâta U.S.I. BV și N..B.C U., referitor la pachetul Barbie 2009, că acesta a avut ca obiect varianta dublată de către reclamanți.

Pe de altă parte, din probele cauzei nu a rezultat că distribuirea filmului „Barbie și cei Trei Muschetari” în limba română, în format D.V.D., a fost realizată de către pârâta U.S.I. BV, simpla menționare a U. Studio pe coperta D.V.D.-urilor, ca fiind titular al drepturilor rezervate, fiind insuficientă pentru a conduce la concluzia menționată; potrivit legii există posibilitatea inserării mențiunii respective față de calitatea U. de titular al drepturilor de autor asupra operei originale. În termen legal, împotriva acestei sentințe au au declarat apel reclamanții A.O.M., I.C.S., M.Ș.F. și reclamanta SC F.F. SRL, fiecare dezvoltând, prin motivele de apel, critici proprii de nelegalitate și netemeinicie.

Intimata pârâtă U.P.I.E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Prin Decizia civilă nr. 250/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC F.F. SRL; a fost admis apelul reclamanților A.O.M., I.C.S. și M.Ș.F.; s-a dispus anularea în parte a sentinței apelate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea cererii reclamantului M.Ș.F. în contradictoriu ambele pârâte, precum și a cererii reclamanților A.O.M. și I.C.S. în contradictoriu cu pârâta U.P.I.E. - a Division of U.S.I. BV; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide în acest sens, analizând sentința apelată, în raport cu criticile formulate prin motivele de apel și normele legale incidente, instanța de apel a reținut și apreciat următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a reținut că a fost învestită cu o devoluțiune parțială, respectiv cu analiza legalității soluțiilor de a admitere a excepțiilor referitoare la calitatea procesuală activă a apelantei-reclamante SC F.F. SRL, la calitatea procesuală activă a apelantului-reclamant M.Ș.F. și la calitatea procesuală pasivă a intimatei-pârâte U.P.I.E. - a division of U. Studios Internațional B.V. Prin neapelare de către pârâta SC A.V.R. SRL, prin administrator judiciar C.I.I.

Barbu Florin Daniel, a intrat sub puterea lucrului judecat soluția tribunalului privind admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanții persoane fizice în contradictoriu cu pârâta SC A.V.R. SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.F.D.; constatarea faptului că pârâta SC A.V.R. SRL a încălcat drepturile morale ale reclamanților de a li se recunoaște calitatea de artiști interpreți a dublajelor filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers”; obligarea acestei pârâte de a inscripționa numele actorilor care au realizat dublajele în limba română, pentru filmele de animație menționate, pe toate copiile ce conțin varianta în limba română a acestora, pe format D.V.D.

și B.R., obligarea aceleiași pârâte la plata daunelor stabilite de tribunal, precum și obligațiile acestei pârâte de publicare a hotărârii pe cheltuiala sa într-un cotidian de largă circulație și de plată a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți. Prin neapelare de către reclamanții M.I.D., A.G., D.D., P.N., A.A., I.T.A., S.A.I., L.P., M.C.I., T.R.F., a intrat sub puterea lucrului judecat soluția tribunalului de respingere a acțiunii formulate de acești reclamanți împotriva pârâtei U.P.I.E. - D.U.S.I. B.V., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. I. Instanța de apel a apreciat că motivul de apel formulat de apelanta-reclamantă SC F.F.

SRL, privitor la admiterea excepției lipsei sale calității procesuale active, este nefondat. Apelanta-reclamantă SC F.F. SRL a criticat încheierea tribunalului din 24 mai 2012, arătând că este rezultatul interpretării greșite a clauzelor contractuale, a aplicării greșite a dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 8/1996, precum și că reprezintă o pronunțare extra petita prin faptul că a constatat calitatea intimatei-pârâte SC A.V.R. SRL de producător pentru dublajele în discuție. Pentru a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F.F., tribunalul a reținut că, din clauzele contractului din 3 septembrie 2008, rezultă faptul că aceasta are doar calitatea de prestator de servicii, iar pârâta SC A.V.R.

SRL pe aceea de beneficiar al serviciilor și de producător, în sensul dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 8/1996. Invocând clauzele de la pct. 4.2.1, 5.4, 14.6 din contractul din 3 septembrie 2008, apelanta-reclamantă a susținut că prestatorul SC F.F. SRL era recunoscut ca având drepturi de proprietate intelectuală pentru producțiile realizate în baza contractului, drepturi ce cuprind atât componenta materială cât și componenta morală, pe care o invocă apelanta-reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată. Curtea de apel a enunțat regula potrivit căreia toate clauzele contractuale trebuie interpretate unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.

Interpretarea coroborată a clauzelor întregului contract este necesară pentru corecta calificare a actului juridic, având în vedere și principiul conform căruia interpretarea contractului trebuie să aibă în vedere voința reală a părților, iar nu pornind de la cuvintele în care a fost exprimat acordul. Astfel, din examinarea coroborată a clauzelor contractului din 3 septembrie 2008, instanța de apel a constatat că voința reală a părților a fost în sensul că prestatorul SC F.F. s-a angajat să execute pentru beneficiar o gamă de produse și servicii audio-video menționate în Anexa la contract (dublaj audio „Bionicle, The Legend Reborne” - Anexa 5, dublaj audio „Barbie And The Tree Musketeers” - Anexa 8 și dublaj audio „Lego; The Adventures Of Clutch Powers”- Anexa 9), iar beneficiarul s-a obligat să plătească acestuia prețul stabilit, la termenele și modalitățile convenite.

Prin același contract, beneficiarul SC A.V.R. SRL (fostă P.) a acordat prestatorului un mandat de reprezentare a sa, în relațiile cu terții pe care prestatorul urma să-i angajeze în scopul realizării dublajelor audio-video, exclusiv în vederea realizării obiectului acestui contract. De asemenea, instanța de apel a constatat că dispozițiile legale incidente în cauză pentru deslușirea calității apelantei-reclamante SC F.F. de producător al operelor derivate aparținând categoriei operelor audiovizuale sunt cele cuprinse în cap. 8 al Părții a II-a (Dispoziții speciale), care reglementează regimul juridic al operelor cinematografice și alte opere audiovizuale. Astfel, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce își asumă responsabilitatea producerii operei și, în această calitate, organizează realizarea operei și furnizează mijloacele necesare tehnice și financiare.

Prin urmare, în analiza acestui motiv de apel, instanța de apel a verificat întrunirea condițiilor legale necesare pentru ca apelanta-reclamantă SC F.F. să aibă calitatea de producător al operelor derivate în cauză, prin raportare la clauzele contractului din 3 septembrie 2008, respectiv: 1. dacă și-a asumat responsabilitatea producerii dublajelor; 2. dacă a organizat realizarea acestor opere; 3. dacă a furnizat mijloacele tehnice și financiare pentru realizarea acestor opere. S-a apreciat că din probele administrate în cauză a rezultat că între intimatele-pârâte U.P.I.E. (U.P.I.E.) și SC A.V.R. SRL (fostă P.) la data de 12 noiembrie 2008 s-a încheiat un contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor pe care U.P.I.E.

le deține asupra celor trei titluri ce fac obiectul prezentei cauze. Conform clauzelor acestui contract de cesiune, U.P.I.E. a cedat SC A.V.R. SRL dreptul de exploatare pe teritoriului României, a operelor originale (preexistente) „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego, The Adventures Of Clutch Powers”, proprietatea U., sub forma dreptului de difuzare Video pentru acasă, respectiv: Comercializare D.V.D., închiriere D.V.D. și comercializare B.R., rezervându-și în mod expres drepturile de valorificare a operelor în formele reprezentare teatrală, televizată, de vânzare la chioșcuri și pe site-urile de internet, on line.

În ceea ce privește dreptul de a autoriza dublarea operelor originare, contractul de cesiune prevede că „beneficiarul licenței se obligă prin prezenta ca orice drept de proprietate intelectuală și alte drepturi de proprietate asupra copiilor master, copii master duplicate, D.L.T.-uri, subtitrări și dublaje, reclamă, publicitate și orice materiale referitoare la Titluri create de sau pentru beneficiarul Licenței (subl. inst.) în conformitate cu prezentul contract să fie transferat către U.P.I. printr-un contract de cesiune de drepturi de autor prezente și viitoare, din momentul creării acestora”. Prin întâmpinarea formulată în primă instanță, intimata-pârâtă U.P.I.E. a arătat că acest contract din 3 septembrie 2008 dintre prestatorul SC F.F.

și beneficiara SC A.V.R. SRL „a fost încheiat în vederea realizării obiectului contractului de licență intervenit între U. și SC A.V. SRL”. Prin urmare, însăși intimata-pârâtă U.P.I.E. a recunoscut că a autorizat intimata-pârâtă SC A.V. SRL să realizeze dublajele filmelor de animație în limba română, scop în care SC A.V. SRL a dobândit dreptul de a încheia contracte cu terții. Contrar celor susținute de apelanta-reclamantă SC F.F., intimata-pârâtă SC A.V. SRL este cea care și-a asumat, prin încheierea contractului de cesiune cu titularul dreptului de autor asupra operelor originare, responsabilitatea producerii operelor derivate constând în filmele de animație dublate în limba română, iar în această calitate, a organizat realizarea operei, prin încheierea contractului de prestări servicii audio-video de dublaj cu SC F.F.

și prin mandatarea acesteia de a angaja actori, interpreți, regizor în scopul realizării obiectului contractului. Nu apelanta-reclamantă SC F.F. a furnizat mijloacele tehnice și financiare necesare pentru realizarea obiectului contractului, ci beneficiara SC A.V.R. SRL, așa cum reiese din art. 3 și art. 4.2 din contractul din 3 septembrie 2008 și din răspunsul apelantei-reclamante SC F.F. la întrebarea nr. 1 adresată prin interogatoriul formulat de pârâta U. („dublajul a fost realizat la inițiativa contractuală a A.V.R., dar coordonarea s-a făcut de către A.V.R. și U. sau reprezentanții acesteia”). Faptul că SC F.F.

SRL, deține studioul de înregistrare, că a angajat un regizor împreună cu care a făcut propuneri de distribuție, a pus la dispoziție tehnicieni și echipamente specifice, a organizat și supervizat înregistrarea efectivă a vocilor, reprezintă o formă de realizare a obiectului contractului de prestări servicii, pentru care a fost plătită, aceste activități fiind realizate de apelanta-reclamantă în numele și pentru SC A.V. SRL în realizarea obiectului contractului și în executarea mandatului primit de la aceasta. Instanța de apel a apreciat că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia tribunalul a dat mai mult decât s-a cerut prin faptul că a stabilit calitatea de producător în favoarea pârâtei SC A.V.

SRL, deoarece, în acest fel, prima instanță a răspuns argumentelor reclamantei legate de calificarea naturii juridice a contractului încheiat între reclamanta F.F. și pârâta SC A.V. SRL și a stabilit situația de fapt la care urma să aplice norma juridică incidentă. Prin urmare, instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit în mod corect natura juridică a contractului din 3 septembrie 2008 ca fiind aceea a unui contract de prestări servicii audio-video de dublaj, precum și că a făcut o corectă aplicare a legii, stabilind calitatea de producător al operelor derivate, constând în filmele de animație dublate în limba română, în persoana intimatei-pârâte SC A.V.R. SRL, și calitatea apelantei-reclamante F.F.

de prestator de servicii. Curtea de apel a constatat că există contradicție între susținerea apelantei-reclamante în sensul că este producător și pretenția sa de înscriere pe suportul înregistrării și/sau pe ambalaj a numelui său, de vreme ce producătorul putea el însuși să-și înscrie numele, în virtutea dispozițiilor art. 106 2 din Legea nr. 8/1996. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SC F.F. SRL și va păstra sentința în privința dispoziției de respingere a cererii formulată de reclamanta SC F.F. SRL pentru lipsa calității procesuale active. II. Motivul de apel referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș.F., s-a apreciat a fi întemeiat.

Astfel, instanța de apel a constatat că deși a reținut în mod corect situația de fapt, tribunalul a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în soluționarea chestiunii privind stabilirea calității de regizor a reclamantului, de autor principal al operelor derivate constând în dublajele celor trei filme de animație. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul M.Ș.F. a solicitat a i se recunoaște drepturile sale de autor, în calitate de regizor al dublajului filmelor de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Three Musketeers” și „Lego, The Adventures Of Clutch Powers”, drepturi reglementate de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996, precum și repararea prejudiciului produs acestuia prin încălcarea de către intimatele-pârâte a drepturilor morale de autor asupra operelor derivate astfel create, instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 8, 16, 65-69 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit art. 65 din lege, regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, își asumă conducerea creării și realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal. Încadrarea operelor în litigiu, constând în realizarea filmelor de animație dublate în limba română, ca fiind opere derivate nu reprezintă o chestiune litigioasă în cauză; dimpotrivă, intimata-pârâtă U.P.I.E. se referă la dublajele operelor originare ca fiind opere derivate, inclusiv prin întâmpinarea formulată în fața instanței de apel. Curtea de apel a constatat că tranșarea asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș.F. depinde de întrunirea, în raport de situația de fapt din dosar, a condițiilor prevăzute lege, respectiv: 1. ca opera derivată să fi fost autorizată de titularul dreptului de autor asupra operelor originare, în înțelesul art. 8 rap.

la art. 13 lit. i) din Lege; 2. ca activitatea desfășurată de apelantul-reclamant în crearea operelor derivate în litigiu să reprezinte operă de creație intelectuală (activitatea creatoare) în înțelesul art. 16 rap. la art. 65 alin. (1) din lege; 3. ca opera derivată să fie finită, în înțelesul art. 69 rap. la art. 67 din lege. Prin niciuna din apărările formulate de-a lungul procesului, intimata-pârâtă U.P.I.E. nu a contestat faptul că a autorizat efectuarea dublajului în limba română a celor trei filme de animație, dimpotrivă, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe a afirmat faptul că prestatorul F.F. a realizat dublajele în limba română în baza mandatului dat acestuia de producătorul A.V., care, la rândul său, avea calitatea de licențiat al U.P.I.E.

în legătură cu dreptul de comercializare a filmelor de animație sub forma difuzării video pentru acasă, comercializare D.V.D. și B.R. și închiriere D.V.D. Textual, intimata-pârâtă U.P.I.E. a afirmat: „contractul din 3 septembrie 2008 a fost încheiat în vederea realizării obiectului contractului de licență intervenit între U. și A.V.” În consecință, instanța de apel a considerat că prima cerință legală dintre cele enunțate, este îndeplinită. Esența litigiului de față, însă, o constituie cea de-a doua condiție, anume aceea ca autorul operei derivate să aibă o contribuție creatoare proprie, să confere operei pe care o creează amprenta propriei sale personalități. S-a apreciat că acesta este sensul apărărilor formulate de intimata-pârâtă U.P.I.E., prin care a negat contribuția adusă de reclamantul M.Ș.F.

la crearea operelor derivate, afirmând că acesta nu a făcut o muncă de creație, ci doar de execuție, respectiv că a îndeplinit unele indicații primite de la angajator și de la producătorul dublajelor SC A.V.R. SRL, că doar a executat un scenariu prestabilit, în care deja erau menționate indicațiile de genul vesel/trist etc. Instanța de apel a reținut că, într-adevăr, opera derivată este protejată numai dacă este o creație intelectuală, iar acest fapt presupune că este originală. Însă, totodată, în doctrina de specialitate s-a subliniat faptul că, în cazul operelor derivate, condiția originalității nu se cere a fi îndeplinită în mod absolut, decât atunci când dependența ei față de opera preexistentă este foarte redusă.

Or, în cauza de față, dependența față de operele originare, preexistente, este mare, deoarece realizatorul trebuia să respecte întocmai traducerea în limba română a dialogului personajelor celor trei filme de animație. În acest context, s-a considerat că trebuie acceptat faptul că, originalitatea în cazul dublajului prezintă anumite caracteristici, o astfel de operă putând fi originală numai prin expresie (spre deosebire de adaptare, care este operă originală atât în ceea ce privește expresia, cât și compoziția). Dimpotrivă, regizorul dublajului trebuie să respecte întocmai compoziția operei originare, altfel ar încălca dreptul autorului operei originare la inviolabilitatea acesteia. Din probele administrate în cauză a reieșit că SC A.V.R.

SRL a transmis scenariile traduse în limba română către apelanta-reclamantă F.F. și ulterior către regizor (răspunsul la întrebarea nr. 2 adresată de intimata-pârâtă U.P.I.E. - fila 248 dosar fond), scenariul fiind pus la dispoziție producătorului de către U., după cum reiese din corespondența electronică dintre reprezentanții U. și reprezentanții P. conform căreia toate materialele de care avea nevoie producătorul pentru dublajul și producția locală a titlurilor „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego, The Adventures Of Clutch Powers” au fost furnizate de U., prin transmiterea fișierelor prin Digidelivery. Din declarația martorei D.R.M., care a avut calitatea de director de producție la P. România, s-a reținut că producătorul P. (intimata-pârâtă SC A.V.R.

SRL) primea de la U. lista de dialoguri în limba engleză, care era tradusă în limba română, indicațiile tehnice privind sincronizarea dublajului cu imaginile și formatul audio (stereo și digital), materialul video cuprinzând filmul, precum și indicațiile tehnice privind momentul când trebuia să înceapă și când trebuia să se termine fraza. Producătorul P. trimitea dublajele pe un C.D. către U., iar aceștia le suprapuneau filmului și trimiteau producătorului un disc-test pentru a-l verifica și aproba, în vederea distribuirii pe teritoriul României.

După cum rezultă din probele administrate în cauză, libertatea de creație lăsată regizorului de dublaj era destul de redusă, scopul urmărit de toate părțile implicate în producția locală a celor trei filme de animație dublate în limba română fiind acela de a respecta drepturile intimatei-pârâte U. în calitate de titular al dreptului de autor asupra operelor originare și de a se asigura compatibilitatea operei derivate cu opera originară, fapt ce a presupus urmărirea cu strictețe a scenariului dialogurilor pus la dispoziția producătorului român de către U. Ca situație de fapt, s-a reținut că reclamantul M.Ș.F. dădea indicații actorilor cum să dubleze vocile personajelor în procesul de producție (activități regizorale pre-producție), le cerea actorilor să realizeze dublajele într-un anume fel, de ex.

cu voce mai gravă sau mai subțire, modificată, dispunea efectuarea unor noi duble, alegea dublele bune, dădea indicații pentru editare și mixaj în procesul de post-producție, conform răspunsurilor la interogatoriile administrate actorilor interpreți (filele 309, 311, 313, 316 și 320 și declarației martorului T.S. (fila 412 dosar fond, vol. I). Având în vedere situația de fapt stabilită prin probele administrate în cauză, instanța de apel a considerat că prin activitatea sa, reclamantul M.Ș.F. și-a adus o contribuție creatoare proprie, conferind operelor derivate astfel create amprenta propriei sale personalități, asumându-și conducerea creării și realizării operelor derivate în litigiu, în calitate de autor principal.

Instanța de apel a reținut a fi îndeplinită și cea de-a treia condiție, operele derivate fiind finite, în sensul art. 67 alin. (2) din Lege, întrucât versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal și producător, dovadă în acest sens fiind și faptul că D.V.D.-urile cuprinzând dublajul titlurilor în litigiu în limba română, astfel cum a fost realizat de apelantul-reclamant, au fost puse în vânzare și distribuite pe piața din România de intimata-pârâtă SC A.V. SRL, care a și inscripționat pe coperte „Distribuit de P. România.” Instanța de apel a înlăturat apărarea intimatei-pârâte U.P.I.E. conform căreia apelantului-reclamant nu i se poate recunoaște calitatea de regizor deoarece nu există un contract încheiat între acesta și producător, așa cum prevede art. 65 alin. (3) din lege, deoarece un asemenea contract a fost încheiat între apelantul-reclamant M.Ș.F.

și SC F.F., care a acționat în calitate de mandatar al producătorului A.V., SC F.F. SRL fiind împuternicit în mod expres de producător să încheie contracte cu terții în vederea realizării obiectului contractului (art. 1 din contractul din 3 septembrie 2008, art. 1 din contractul de colaborare din 21 aprilie 2009). În consecință, curtea de apel a considerat că apelantul-reclamant M.Ș.F. a dobândit, în calitate de autor principal - regizor al operelor derivate aparținând categoriei operelor audio-vizuale, un drept distinct și complet asupra operei sale, cu toate prerogativele (patrimoniale și) morale ale unui autor; deci și dreptul de a-și afirma calitatea de autor și de a cere ca numele său să fie menționat pe operă, bineînțeles pentru partea din operă pe care a creat-o, regie dublaj, precum și dreptul la nume, motiv pentru care s-a constatat că acesta are calitate procesuală activă în cauză.

III. De asemenea, s-a apreciat a fi întemeiat și motivul de apel referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte U.P.I.E. - a Division Of U. S.I. B.V. Prin cererea de chemare în judecată, apelanții-reclamanți A.O.M. și I.C.S., în calitate de artiști interpreți, și apelantul-reclamant M.Ș.F., în calitate de regizor, au solicitat recunoașterea drepturilor morale de autor și conexe, izvorâte din crearea dublajelor celor trei filme de animație, prevăzute de art. 10 lit. b) și c) și art. 96 lit. b) și c) din Lege. Dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor principal al operelor derivate (pentru regizor) și recunoașterea paternității propriilor interpretări sau execuții (pentru actorii A.O.M.

și I.C.S.), precum și dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera derivată la cunoștința publică (pentru regizor) și de a pretinde ca numele lor să fie indicat la fiecare utilizare a înregistrării operei derivate (pentru actorii A.O.M.

și I.C.S.) presupun faptul că opera derivată audiovizuală a fost fixată, pe orice tip de suport, motiv pentru instanța de apel a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b) și c), ale art. 96 lit. b) și c) și ale art. 106 2 din Lege, potrivit cărora: „În cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări și marca de comerț.” În componența raportului juridic obligațional dedus judecății intră dreptul apelanților-reclamanți la recunoașterea paternității operei și dreptul la nume, cât și obligația celor două intimate-pârâte de a le recunoaște și respecta aceste drepturi nepatrimoniale.

S-a înlăturat ca nefondată apărarea pârâtei conform căreia era necesar ca apelanții-reclamanți să creară în mod expres înscrierea numelor lor pe copertele D.V.D.-urilor, deoarece recunoașterea dreptului la paternitatea operei și a dreptului la nume își are izvorul în lege, nefiind o simplă facultate lăsată la latitudinea producătorului și, în speța de față, a titularului dreptului de autor asupra operelor originare. Prin urmare, obligat în raportul juridic obligațional dedus judecății este producătorul înregistrării audiovizuale a operei derivate, în speță intimata-pârâtă SC A.V.R. SRL, în cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, fapt reținut, de altfel, de prima instanță de fond, care a obligat pe pârâta SC A.V.R.

SRL să inscripționeze numele actorilor care au realizat dublajele în limba română pentru filmele de animație „Bionicle, The Legend Reborne”, „Barbie And The Tree Musketeers” și „Lego; The Adventures Of Clutch Powers” pe toate copiile ce conțin varianta în limba română a filmelor menționate, pe format D.V.D. sau B.R., soluția nefiind apelată de pârâta SC A.V.R. SRL. Operele derivate constând în cele trei filme de animație dublate în limba română au fost fixate, în format D.V.D. și B.R., și apoi reproduse și distribuite pe teritoriul României, atât sub forma distribuirii video pentru acasă (vânzare și închiriere D.V.D., comercializare B.R.), cât și sub forma punerii în vânzare on-line și difuzare t