ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1954/2016

Decizia nr. 1954/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 169 din 8 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 250 din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Română de Televiziune.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 februarie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2010, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Societatea Romană de Televiziune (SRTV), solicitând să se constatate existența drepturilor de autor pe care le deține asupra celor 5 scenarii pe care le-a adaptat pentru 5 din episoadele emisiunii X. difuzate de canalul de televiziune TVR1 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.500 lei pentru drepturile de autor ce i se cuvin și a despăgubirilor pentru neachitarea la timp a sumei ce i se cuvine pentru drepturile de autor solicitate, în valoare de 8% stabilite lunar pentru întreaga perioada în care nu a beneficiat de aceste drepturi, începând cu luna septembrie 2006. Prin Sentința civilă nr. 1217 din 30 septembrie 2010, Tribunalului București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea ca prescrisă, admițând excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Prin Decizia civilă nr. 173 A din 31 mai 2011, Curtea de Apel București a desființat Sentința civilă nr. 1217 din 30 septembrie 2010 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2013, după soluționarea recursului, iar reclamantul A. a precizat cel de-al doilea capăt de cerere, în sensul că solicită plata despăgubirilor pentru neachitarea la timp a sumei ce i se cuvine pentru drepturile de autor solicitate în valoare de 8% stabilite lunar pentru întreaga perioadă în care nu a beneficiat de aceste drepturi, începând cu luna septembrie 2006. Prin Sentința civilă nr. 250 din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. împotriva pârâtei Societatea Română de Televiziune.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele argumente: Reclamantul a realizat, în calitate de regizor, cinci episoade, respectiv episoadele 2 - 6 din emisiunea "X." difuzată pe canalul TVR1 și pretinde prin prezenta cerere plata drepturilor de autor ce i se cuvin. Acestea au fost înregistrate la nr. 78 - 82 din 8 septembrie 2006,conform borderoului aflat la dosarul nr. x/3/2010, conținutul acestora fiind regăsit în exemplarele depuse la dosar (dosar nr. x/3/2013). Pârâta a refuzat plata acestor drepturi, apreciind că prestația reclamantului a constat în decupaj scenariu regizoral, scenariile literare aparținând altor autori, astfel cum rezultă din adresa din 15 octombrie 2006 (dosar nr. x/3/2010), depunând aceste scenarii împreună cu borderourile pentru drepturile de autor (dosar nr. x/3/2013).

Pe de o parte, variantele de scenariu depuse de reclamant și scenariile depuse de pârâtă sunt parțial diferite, fiind păstrate însă ideile, personajele și cea mai mare parte din dialoguri, iar pe de altă parte, din vizionarea episoadelor emisiunii "X." rezultă că acestea par a fi realizate spontan, fără a respecta întocmai nici scenariile depuse de reclamant și nici scenariile depuse de pârâtă. Contribuția personală a reclamantului la obținerea unor episoade preferate de conducerea Canalului TVR1 celor realizate de altă echipă din cadrul pârâtei, poate fi considerată ca fiind specifică viziunii sale regizorale, experienței și simțului său artistic, recunoscute și valorizate atât de pârâtă cât și de alți specialiști și publicul din domeniu.

Problema care se pune este dacă această contribuție este suficientă pentru a califica modificările aduse scenariilor pe care le-a primit în vederea realizării emisiunii (denumite sinopsis-uri), ca fiind adaptări în sensul legii sau reprezintă tocmai aspectul specific postului său de regizor și, prin urmare, intră în categoria atribuțiilor de serviciu. Potrivit art. 16 din Legea nr. 8/1996, prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală.

Transformările aduse de reclamant scenariilor preexistente nu au avut drept consecință modificarea conținutului ideatic, al direcției de evoluție, al dialogurilor esențiale și al caracterului personajelor emisiunii "X.". Pe de altă parte, aceste modificări se regăsesc întocmai în episoadele emisiunii "X.", acestea părând a fi realizate spontan, fără a respecta întocmai nici propunerile de scenariu ale reclamantului. Aceleași caracteristici se regăsesc și în privința episodului 7 al emisiunii "X.", care a fost realizat fără reclamant, ceea ce conduce la concluzia existenței unei unități de viziune a scenariilor episoadelor emisiunii "X." și, implicit, la înlăturarea susținerilor reclamantului în sensul că nu au existat în realitate scenariile pretinse de pârâtă.

Faptul că acestea au fost înregistrate în evidențele pârâtei după filmările episoadelor emisiunii realizate de către reclamant nu este relevant asupra problemei existenței însăși a acestor scenarii, în condițiile în care depunerea de către reclamant a versiunilor sale de scenariu s-a realizat în 8 septembrie 2006, ceea ce a confirmat susținerile pârâtei în sensul că în cadrul societății pârâte exista uzanța înregistrării și plății acestor scenarii și după realizarea emisiunilor, dar anterior difuzării acestora pe post. Prin urmare, modificările, respectiv propunerile de scenariu ale reclamantului nu pot fi considerate adaptări ale operelor preexistente, purtătoare de drepturi de autor în sensul art. 68 din lege, ci reprezintă o contribuție creatoare importantă, dar inclusă în categoria atribuțiilor de serviciu, conform art. 9 și 10 din fișa postului.

Reclamantul nu are calitatea de autor al scenariilor emisiunii "X.", transformările pe care le-a adus scenariilor preexistente neputând fi calificate drept adaptare a operelor preexistente, astfel încât scenariile realizate de acesta nu pot fi socotite opere derivate, ce l-ar îndreptăți a solicita contravaloarea dreptului de autor pentru scenariile episoadelor 2 - 6 ale emisiunii "X.". Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul A., în soluționarea căruia instanța a reținut următoarele considerente: Din adresa din 5 noiembrie 2014 emisă de TVR 1 - Direcția Programe (dosar fond) rezultă că filmările pentru episoadele 2 - 7 ale emisiunii X. au avut loc în perioada 1 iunie 2006 - 14 iulie 2006, iar până la încheierea filmărilor apelantul-reclamant A. nu a depus la TVR niciun scenariu regizoral (scris), scenariul emisiunilor aparținând altor persoane, respectiv numiților B., C., D. și E., după cum rezultă din punctul de vedere scris comunicat de TVR 1 - Direcția Programe în 7 octombrie 2014 (dosar fond) sub semnătura redactorului B. (în acest sens fiind și mențiunile olografe din dreptul emisiunii X., înscrise în planul de filmări aflat la dosar fond), înscris care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar fond, referitor la scenariile emisiunii X., elaborate de persoanele menționate.

Este corectă aprecierea tribunalului, potrivit căreia variantele de scenariu depuse de apelantul-reclamant F. la dosarul cauzei (dosar fond) nu sunt semnificativ diferite de scenariile redactorilor plătiți de TVR pentru elaborarea scenariilor, în temeiul contractelor de cesiune a drepturilor de autor, cu atât mai mult cu cât tribunalul a reținut și că emisiunile efectiv realizate diferă într-o anumită măsură atât față de scenariul inițial, cât și față de adaptarea realizată de apelantul-reclamant, ca regizor. Ca atare, apelantul-reclamant nu a făcut dovada certă a realizării unei opere de creație intelectuale originale, originalitatea costând în amprenta personalității sale artistice, în alegerile sale de ordin estetic (art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996).

Reclamantul și-a fundamentat în fapt cererea de chemare în judecată, opera de creație intelectuală pretinsă a fi fost realizată constând în scrierea unor scenarii adaptate, în raport de scenariile inițiale, scenarii care ar constitui, în optica sa, opere derivate, în sensul art. 8 din Legea nr. 8/1998, potrivit căruia, fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație; b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.

Apelantul-reclamant nu și-a fundamentat deci pretențiile exclusiv pe aportul creator inerent activității sale regizorale, ci a solicitat remunerații pentru drepturile de autor asupra versiunilor sale de adaptare a scenariului; fundamentul factual al pretențiilor formulate nu poate fi schimbat pe parcursul judecății, în condițiile în care nu s-a uzat de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. 1865 (aplicabil conform art. 3 din Legea nr. 76/2012) și cu atât mai puțin în apel, o cauză nouă fiind oprită de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

1865. Apelantul nu a făcut însă dovada existenței acestor scenarii, în condițiile în care, în lipsa unei dovezi scriptice rezultate din evidențele intimatei-pârâte SRTV, singurul început de dovadă (de altfel, credibil în aprecierea Curții) că aceste scenarii au fost depuse constă în mențiunile borderoului aflat la dosar fond, din care rezultă că sub numerele 78 - 82, apelantul a depus la data de 8 septembrie 2006 scenarii cu privire la emisiunile X., scenarii care pot fi aceleași cu cele depuse la dosarul cauzei; conținutul exact al acestor înscrisuri nu a putut fi probat, în condițiile în care, în urma solicitărilor primei instanțe, intimata a răspuns că până la încheierea filmărilor, astfel de scenarii nu au fost depuse, iar conform contractelor uzuale de cesiune a drepturilor de autor, scenariile trebuie depuse cel mai târziu la data filmării, ca o condiție a obținerii remunerației (dosar fond).

Aserțiunile apelantului-reclamant cu privire la o presupusă inițiativă a doamnei I.R., la acea vreme director TVR 1, de plată a drepturilor de autor corespunzătoare activității regizorale a apelantului-reclamant au rămas nedovedite, fiind totodată nerelevante juridic, ca și întreaga descriere a traseului proiectului de contract; această chestiune - ca și conflictul apelantului reclamant cu juristul TVR, D., conflict care transpare și în motivele de apel - rămâne fără efecte juridice, câtă vreme un astfel de contract de cesiune a drepturilor de autor pentru aportul creator regizoral al apelantului nu a fost semnat, iar acesta nu a dovedit și nici nu a susținut concludent că ar fi existat o practică a remunerării aporturilor sale creatoare, din cadrul activității regizorale, adițională față de salariul cuvenit, întrucât potrivit art. 9 și art. 10 din fișa postului, anexă la contractul de muncă al apelantului-reclamant (dosar de fond inițial), transpunerea artistică a scenariului și realizarea decupajului într-o concepție artistică creatoare sunt atribuții de serviciu, remunerate pe cale salarială.

În ce privește adresa din data de 11 septembrie 2006 (dosar fond), pe care apelantul și-a fundamentat pretențiile, aceasta relevă că s-a încheiat contractul pentru elaborarea scenariului cu terți, dar nu demonstrează că apelantul însuși a desfășurat o activitate creatoare străină de atribuțiile sale de serviciu, pentru care ar trebui remunerat separat. Așadar, nu s-a făcut dovada unei opere de creație intelectuală, inițială ori derivată (dar originală), constând în elaborarea sau adaptarea unor scenarii aferente emisiunii X., altele decât adaptarea inerentă activității regizorale și care implică prin ea însăși un aport creator. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul F., criticând-o pentru următoarele motive: 1. Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că nu a depus a TVR nici un scenariu regizoral (scris), datorită unei greșite interpretări și înțelegeri a situației de fapt.

A procedat la adaptarea scenariilor după ce acest lucru i-a fost cerut de către producătorul delegat G. și consilierul H. Așa cum a arătat în mod constant pe parcursul judecații, scenariile terților au fost depuse parțial după plecarea la filmări și parțial după încheierea acestora, iar în aceste condiții nu aveau cum să-i influențeze viziunea - mai mult, a aflat despre existența acestor scenarii abia în decembrie 2014, atunci când intimata le-a depus la doar. În ceea ce îl privește, a arătat că a depus versiunile sale de scenariu la data de 8 septembrie 2006, conform uzanțelor TVR, adică după realizarea emisiunilor, dar anterior difuzării acestora pe post. Producătorul B. a montat versiunea ei tot pe scenariul adaptat și filmat de reclamant, neavând cum să monteze pe scenariul ei, întrucât acela nu a fost filmat.

Este vorba despre scenariile ei inițiale, nu despre pseudo-scenariile terților depuse după ce s-a întors de la filmări. Documentele depuse de pârâtă au arătat că scenariul pentru care s-au plătit drepturi de autor aparține unor persoane din afara SRTV, nu din cadrul acesteia. Decupaj ori scenariu regizoral înseamnă unul și același lucru, nu lucruri diferite, cum insinuează reprezentantul pârâtei, care refuză să accepte că, de fapt, a adaptat niște sinopsisuri inițiale, nu niște scenarii depuse de persoane necunoscute după finalizarea filmărilor. A demonstrat cu înscrisuri că adaptările sale nu erau sarcină de serviciu. Mai mult, superiorul său direct de la acea vreme, I., în declarația sa înregistrată în 11 septembrie 2009, afirmă că nu a avut nici un fel de atribuții de serviciul pentru obiectul contractului - Scenariul regizoral Ep.

2 - 6 pentru emisiunea X.. A depus la dosar numeroase alte decupaje pentru care a primit drepturi de autor de la pârâtă, arătând că depunerea acestora în trecut erau o condiție sine-qua-non pentru plata drepturilor de autor. 2. Decizia este dată cu neluarea în considerare și coroborarea probelor administrate la dosarul cauzei (de ex. înscrisurile emise de partea adversă la momentul respectiv - anul 2006, din care rezultă recunoașterea pretențiilor sale etc.) Recunoașterea oficială a contribuției sale la redactarea scenariilor reiese în mod direct din corespondența oficială din cadrul procesului de mediere desfășurate între părți, prin care se recunoaște dreptul la un onorariu distinct pentru adaptarea scenariului (pe care intimata îl numește "decupaj regizoral", făcând confuzie deliberată între decupaj regizoral și adaptarea scenariilor pe care a realizat-o de fapt, așa cum i s-a cerut).

Astfel, în cadrul corespondenței, se menționează faptul că "sumele prevăzute în devizul emisiunii ar fi acoperitoare pentru cele 4 ediții ale lunii iunie" (e-mail-ul este trimis în data de 5 aprilie 2007, sub aviz Comisie Etică, înregistrat în aprilie 2007 în Registrul Comisie de Etică și Arbitraj al SRTV). Față de argumentul în sensul că nu corespunde adevărului că în cadrul negocierilor cu canalul s-ar fi prevăzut pentru reclamant vreo sumă reprezentând drepturi de autor, a dovedit contrariul cu înscrisurile menționate în cererea de probe, de care instanța nu a ținut cont. S-a făcut referire la convențiile de producție în către s-au prevăzut sume pentru autori - pentru edițiile din iulie 300 lei/ediție pentru drepturi de autor cuvenite salariaților.

Aceștia sunt banii prevăzuți pentru adaptările sale, care nu i-au fost plătiți și astfel au fost economisiți din devizul emisiunii. Cei 300 lei menționați erau cuveniți salariaților, adică pentru oameni din interiorul SRTV. Conform borderourilor depuse de pârâtă, scenariștii-fantomă din afara SRTV au fost plătiți la rubrica "terți" (așadar din afara SRTV) cu alte sume, mult mai mari (2.000 lei/2 episoade). Singurul "angajat" din ecuație era reclamantul. Cele două rubrici ("terți" și "angajați") sunt trecute separat pe deviz și din acest motiv pârâta refuză să depună la dosar convențiile și devizele. În condițiile în care scenariul pentru emisiunea X. aparține altor persoane din cadrul SRTV, așa-zisul scenariu regizoral pe care reclamantul pretinde că l-ar reprezenta lucrarea sa nu rămâne decât un decupaj regizoral, pe care orice regizor salariat are obligația să-l realizeze și pentru care acesta primește un salariu.

Instanța de apel a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada unei opere de creație intelectuală originală, constând în elaborarea sau adaptarea unor scenariu aferente emisiunii X., alta decât adaptarea inerentă activității regizorale și care implică prin ea însăși un aport creator. Înscrisurile pe care le-a depus la dosar cu ocazia declarării apelului dovedesc clar și fără echivoc contrariul celor afirmate mai sus de instanța de apel - pe de o parte scenariile/sinopsisurile inițiale (cele cu care a plecat la filmări și care în mod temeinic trebuie să fie singurele luate în considerație de instanțele de judecată) și pe de alta mail-ul trimis reclamantului în septembrie 2006 prin care i se reproșa modul în care a adaptat unul dintre episoade și care, spre nemulțumirea producătorului, s-a dat pe post în versiunea sa.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 8/1996, prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală. Așa cum a dovedit prin înscrisurile de la dosar, prin adaptarea celor 5 scenarii inițiale ale emisiunii X. difuzată de pârâtă, a desfășurat o activitate ce reprezintă o creație intelectuală generatoare de drepturi de autor, conform legii. Astfel, cu titlu de exemplu al activității de adaptare a scenariilor, enumeră, fără a limita, următoarele: a schimbat situațiile scenice, personajele și relațiile dintre personaje; a introdus secvențe noi și a renunțat la altele din sinopsisurile inițiale (încă nedepuse la dosar); a filmat cadrele și secvențele versiunilor sale de adaptare de scenariu; a montat cele 5 episoade după adaptările pe care le-a scris.

Și, ca o recunoaștere a activității sale creatoare, cele 5 episoade ale emisiunii X., în urma deciziei conducerii canalului TVR 1, au fost difuzate pe post în perioada septembrie - octombrie 2006, după scenariile adaptate de reclamant.

Prezintă înscrisurile de care nu s-a ținut cont, în ordine cronologică, și care dacă ar fi fost analizate ar fi dus la o corectă dezlegare a pricinii: scenariile originale pe care le-a lucrat la emisiunea "X.", scrise de producătorul emisiunii B., cele pe care staff-ul TVR 1 de atunci i-a cerut să le adapteze pentru a le da o formă acceptabilă (și singurele de care instanța de apel ar fi trebuit să țină cont), iar dacă se compară aceste scenarii cu produsul final se observă cum a adaptat atât situațiile scenice cât și construcția inițială a personajelor; e-mail-ul pe care l-a primit în data de 17 iulie 2006 de la B., adică după încheierea filmărilor și după ce a părăsit echipa sa în timpul filmărilor la ultimul episod (cel cu nr. 7) datorită neînțelegerilor, în care aceasta afirmă faptul că îi trimite scenariile ei inițiale pentru a-și scrie adaptările (numite de aceasta în text "decupaje", conform uzanțelor de atunci din TVR), "cum am promis" - adică, deși colaborarea dintre ei tocmai încetase în mod abrupt, ținând astfel să sublinieze faptul că-și respectă cuvântul dat în prealabil în fața staff-ului TVR 1; adresa șefului său ierarhic de atunci, I., prin care se afirmă că adaptările făcute de reclamant nu constituie sarcină de serviciu; e-mail-ul trimis în data de 29 septembrie 2006 de către jurist (pe atunci) J. către directorul de atunci al canalului TVR 1,

prin care recunoaște faptul că producătorul emisiunii "X.", B., a solicitat să-i fie plătit reclamantului onorariul stabilit în prealabil de comun acord cu TVR 1 pentru adaptările pe care le-a făcut la insistențele staff-ului de atunci al canalului; e-mail-ul primit în data de 3 octombrie 2006 de la producător, B., prin care își exprimă clar nemulțumirile legate de adaptările sale la scenariile dumneaei inițiale. În drept, s-a susținut că cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturilor conexe, pe dispozițiile art. 466 - 481 Noul C. proc. civ., precum și pe toate celelalte dispoziții legale amintite și aplicabile în cauză. Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. ( dispozițiile acestuia fiind aplicabile și nu cele ale noului cod, invocat în susținere, care se aplică proceselor pornite după intrarea în vigoare, potrivit art. 24). Criticile de recurs vizează greșita stabilire a situației de fapt ori greșita apreciere a acesteia, precum și neluarea în considerare la soluționarea cauzei a tuturor înscrisurilor pe care le-ar fi depus recurentul reclamant la dosar - aspecte ce pun în discuție temeinicia deciziei, respectiv reaprecierea situației de fapt și a probelor la care se face referire în susținere, ce nu se circumscriu judecății în fața instanței de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. (în vigoare la data pronunțării deciziei de apel), în urma abrogării pct. 11 prin O.U.G.

nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005 (care viza ipoteza în care hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate) și pct. 10 prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000 (ce putea fi invocat când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii). Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., decizia de apel este supusă cenzurii în fața instanței de recurs, respectiv modalitatea de soluționare a cauzei în apel (prin cerere fiind subliniate și critici ce vizează apărări din întâmpinarea formulată de către intimata pârâtă în fața primei instanțe, consemnate în sentința primei instanțe la paginile indicate, redându-se totodată integral un pasaj), iar împotriva acesteia este necesar să se formuleze prin cererea de recurs, sau în termenul de recurs - cum prevede art. 303 C. proc.

civ., motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., așa cum impune art. 302 1 alin. (1) lit. c) din același cod sub sancțiunea nulității. În cadrul recursului se reclamă și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 referitoare la operele derivate, indicându-se art. 16, însă analiza criticii implică reanalizarea lucrărilor cu privire la care se revendică drepturi în lumina acestei norme legale - respectiv modalitățile în care s-a intervenit, care ar contura o nouă creație intelectuală, activitate incompatibilă cu judecata în recurs, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., cum s-a mai arătat. În considerarea acestor argumente și constatând că în cauză nu se conturează motive de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 169 din 8 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL