ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1065/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și B., obligarea acestora din urmă să dea curs cererii sale și să îi repare paguba pricinuită ca urmare a soluționării Dosarului nr. x/2001 al Tribunalului Dâmbovița, respectiv salariile reclamantului la zi, cu începere din data de 15 octombrie 1999, actualizate cu rata inflației și apartamentul său din Târgoviște precum și eliberarea unui livret CEC pentru aceste sume.

Prin precizarea acțiunii, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 52 alin. (1) din Constituție.

Prin întâmpinare, pârâtul, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 285 din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul B. și a respinge acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 285 din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul C., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut, în esență, următoarele critici în raport cu sentința primei instanțe:

- în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.S.M, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care vizează clarificări cu privire la o adresă emisă de pârât.

- intimatul nu a făcut dovada trimiterii memoriului către Inspecția Judiciară;

- instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a Inspecției Judiciare.

Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul anulării recursului ca insuficient timbrat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Intimatul - reclamant Tribunalul Botoșani a formulat punct de vedere asupra raportului, solicitând anularea recursului, în baza art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care prevede obligația de a atașa la cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în cuantumul datorat pentru exercitarea căii de atac.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 48 RON, în completare, până la concurența sumei de 50 RON, datorată conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 și nu a complinit această lipsă.

Mai mult, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 285 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM