ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2085/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 490 din 20 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2017, a fost respins recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 726A din 21 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei menționate a formulat contestație în anulare contestatoarea A., încadrată în drept în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimații nu au depus întâmpinări.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității căii de atac deduse judecății în speță.

Astfel, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru considerentele ce succedă.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele atribuțiilor sale constituționale, a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unor termene imperative reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Termenele instituite prin lege au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, astfel cum este și cel instituit pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, întrucât în absența lui, contestația în anulare ar putea fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a denera și întreține o stare de perpetuă incertitudine în ceeea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., "contestația în anulare se poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Textul prevede un termen legal, imperativ și absolut de 15 zile, care începe să curgă de la data comunicării (moment subiectiv), și, totodată, prevede și un termen obiectiv de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă, cu aplicabilitate subsidiară, pentru cazul în care o atare comunicare a hotărârii definitive nu a avut loc ori este nulă.

Decizia a cărei retractare se solicită este o decizie definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea se comunică din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă, ceea ce explică prevederea cuprinsă în art. 506 alin. (1) conform căreia termenul pentru formularea contestației în anulare începe să curgă de la data comunicării hotărârii atacate.

Termenul de un an de zile (obiectiv), calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii are rolul de a contribui la asigurarea certitudinii raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces. Astfel, dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. nu au semnificația de a lăsa la latitudinea părților să formuleze contestație în anulare, alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive, astfel cum s-a arătat, termenul obiectiv fiind incident doar în subsidiar, în condițiile în care nu este posibilă aplicarea regulii privind curgerea termenului de la data comunicării hotărârii definitive (pentru că aceasta nu a avut loc sau pentru că operează sancțiunea nulității comunicării, în condițiile prevăzute de lege).

Ca atare, dacă în cauză există elementele pentru aplicarea regulii (efectuarea valabilă a comunicării deciziei atacate), iar termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depășit, contestația va fi respinsă ca tardiv formulată, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În acest sens, se constată că, potrivit dovezii de comunicare a deciziei nr. 490 din 20 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, aflată la dosarul nr. x/2017 al acestei instanțe, hotărârea i-a fost comunicată contestatoarei în data de 12 mai 2020.

Prin urmare, există dovada că, în speță, contestatoarei A. i-a fost comunicată decizia contestată la data de 12 mai 2020, aspect care determină incidența termenului de 15 zile pentru formularea contestației în anulare, termen care s-a împlinit la data de 2 iunie 2020, calculat fiind pe zile libere, în temeiul art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol (prima zi de curgere a termenului începe la 15 mai 2020, conform art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, potrivit căruia "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență", iar, ultima zi cade în data de 1 iunie 2020, zi legală nelucrătoare).

Întrucât contestația în anulare de față a fost formulată la data de 31 august 2020 (data de pe plicul poștal cu care a fost trimisă calea de atac extraordinară), a fost depășit cu mult termenul de formulare a contestației în anulare, de 15 zile de la comunicarea deciziei contestate, ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, afară de cazul în care legea dispune altfel"

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare să analizeze motivele susținute de contestatoare în motivarea cererii și orice alt incident survenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 490 din 20 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.