ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1808/2020

HOTĂRÂRE

29.09.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1808/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 14.02.2019, astfel cum a fost îndreptată la data de 11.03.2019, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Bacău-Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul DSPJ Bacău, plângere împotriva deciziei nr. 27/22.01.2019, solicitând anularea deciziei anterior menționate și obligarea pârâtei la analizarea pe fond a sesizării cu suportarea costurilor expertizelor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 19 iulie 2017 a fost supusă unei ecografii abdominale la Spitalul Municipal "Sf. Ierarh dr. Luca" Onești, secția Radiologie și a fost diagnosticată cu "colecist ocupat în totalitate de calculi", fiind indicată intervenția chirurgicală. La o nouă internare, respectiv în data de 05.09.2017, s-a procedat la intervenție laparoscopică, constatându-se agnezie de colecist (vezică biliară), practic absența acestuia. Pe data de 18.09.2017, în urma examenului computer - tomograf, s-a constatat că nu se poate vizualiza colecistul și s-au făcut investigații la computerul tomograf pentru lămurirea situației. Practic, datorită diagnosticului inițial al doamnei doctor B., a suferit o intervenție chirugicală care nu se impunea.

Prin sentința nr. 564 din 07.10.2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

În motivarea hotărârii de declinare, Tribunalul Bacău a reținut că este aplicabil art. 687 din Cap. VII al Titlului XVI din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia instanța competentă să soluționeze litigiile din prezenta lege este judecătoria în a cărei cirumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Judecătoria Onești, prin sentința nr. 703 din 11.06.2020, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 131 raportat la art. 127 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, reținând că reclamanta A. are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Onești, calitate care se circumscrie dispozițiilor speciale derogatorii ale art. 127 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1103 din 20 august 2020, Judecătoria Adjud a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În motivarea soluției, instanța a reținut că în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale este reglementată de Cap. IV (art. 679-685) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 683 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Comisia stabilește prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis, iar decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice.

Conform art. 684 alin. (1) din același act normativ: "În cazul în care asiguratorul sau oricare dintre persoanele implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanța de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei".

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 687 din același act normativ, instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamant.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus enunțate rezultă că atrag competența judecătoriei, conform art. 687 din Legea nr. 95/2006, litigiile prin care se contestă decizia Comisiei prin care este soluționată pe fond sesizarea cu privire la existența sau nu a cazului de malpraxis, iar din decizia nr 27/22.01.2019 contestată de către reclamantă rezultă că pârâta nu a soluționat pe fond sesizarea reclamantei, motiv pentru care acesta a solicitat în mod expres anularea deciziei cu consecința obligării pârâtei la soluționarea pe fond a sesizării sale cu privire la costul expertizelor.

S-a reținut că reclamanta a susținut, atât prin acțiunea introductivă, cât și în motivarea excepției de necompetență materială, că înțelege să conteste decizia Comisiei ca act administrativ, conform Legii nr. 54/2004 și nu solicită judecarea malpraxis-ului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății, care a generat dezânvestirile reciproce ale instanțelor, îl constituie acțiunea prin care reclamanta A. a contestat decizia nr. 27/22.01.2019 emisă de pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Bacău-Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul DSPJ Bacău, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la analizarea pe fond a sesizării cu suportarea costurilor expertizelor.

În speță, au operat trei declinări succesive de competență, Tribunalul Bacău, Judecătoria Onești și Judecătoria Adjud, apreciindu-se deopotrivă necompetente să soluționeze pricina.

Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența de soluționare a cauzei, ultima instanță, respectiv Judecătoria Adjud a reținut că decizia contestată de reclamantă este un act administrativ, fiind incident art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar Tribunalul Bacău a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 687 din Cap. VII al Titlului XVI din Legea nr. 95/2006.

Înalta Curte reține că în raport de obiectul litigiului, instanța competentă să soluționeze cauza se stabilește prin raportare la normele speciale în materia competenței materiale, reprezentate de dispozițiile art. 676 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora:

"Competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat ".

Așadar, textul legal anterior redat instituie o competență materială specială de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis.

Totodată, potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În cauză se constată că actul de malpraxis invocat de reclamantă a avut loc în localitatea Onești, județul Bacău. Totodată, se constată că reclamanta are calitatea grefier la Judecătoria Onești, situație față de care, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanta, potrivit textului legal anterior citat.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prin declinarea competenței de către Tribunalul Bacău, Judecătoria Onești ca instanță în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, în aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., instanță aflată în raza teritorială a Curții de Apel Galați, învecinată cu Curtea de Apel Bacău.

Dat fiind caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. s-a făcut aplicare acestor dispoziții legale de către Judecătoria Onești, care a determinat instanța competentă să se pronunțe asupra cererii reclamantei, declinând competența în favoarea Judecătoriei Adjud.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 127 din același cod, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, ca instanță judecătorească de același grad cu judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Galați, învecinată cu Curtea de Apel Bacău.