ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 17 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând să se constate nulitatea absolută totală a certificatului de moștenitor nr. x din 05.09.1980 emis în dosarul notarial nr. x/1980 al fostului notariat local de stat, privind pe defunctul A. decedat la data de 31.01.1980, precum și emiterea unui nou certificat de moștenitor în care să fie citați legal toți moștenitorii.

Prin sentința civilă nr. 475 din 15 februarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Onești a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C..

Prin decizia civilă nr. 885 A din 12 decembrie 2017, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 475 din 15 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Onești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.-decedată, cu moștenitor legal D., având ca obiect constatare nulitate act juridic.

Prin decizia nr. 5203 din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 885 A din 12 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin decizia civilă nr. 466 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 885 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău; a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimat.

Prin decizia nr. 103 din 17 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 466 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 103 din 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, contestatorii A. și B. au formulat cerere de revizuire.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată la data de 6 aprilie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2020.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu referire la istoricul litigiului dedus judecății, expus pe larg în cererea de revizuire, precum și la celelalte hotărâri pronunțate în cauză, contestatorii A. și B. au arătat că prezentul demers judiciar se justifică prin prisma corectării erorilor judiciare, inclusiv "neîndeplinirea justiției", abordare care corespunde opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului, câtă vreme decizia a cărei revizuire se cere nu cuprinde o analiză a susținerilor formulate de apărătorul acestora, ci se bazează pe propriile convingeri ale completului de judecată cu ignorarea dispozițiilor art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (3), art. 128 alin. (1) din Constituția României, art. 9 alin. (3), art. 14, art. 15, art. 26, art. 30, art. 975, art. 1134, art. 1357, art. 2533 alin. (2) din C. civ., art. 12, art. 18 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește competența materială în soluționarea prezentei cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele considerente:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, competența de soluționare a acesteia revine, de regulă, instanței care a pronunțat hotărârea atacată, principiu consacrat în primul alineat al art. 510 din C. proc. civ., acesta stabilind că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Excepția de la această regulă este instituită de alin. (2) al aceluiași articol care reglementează ipoteza cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., motiv care vizează existența unor hotărâri definitive potrivnice, când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Cum obiectul cererii de revizuire este decizia nr. 103 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) pct. 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", în ceea ce privește instanța competentă material devin relevante dispozițiile art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de revizuire se va îndrepta la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, anume Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Drept urmare, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 103 din 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 103 din 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în favoarea acestei instanțe.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.